De ce au devenit atat de demagogi politicienii britanici?

Așa cum era de așteptat, liberalizarea completă a pieței muncii în spațiul UE, o liberalizare așteptată de șapte ani (!) în România și Bulgaria, a generat murmure, frustrări și reacții extrem de vehemente, chiar isterice, mai ales în Marea Britanie (MB), în Germania și în Olanda. Invocând ”concurența neloială” și ”abuzul de ajutoare sociale” prin care ”hoardele” de imigranți din România și Bulgaria ar arunca în aer piața muncii și costurile cu protecția socială, foarte mulți politicieni din Occidentul bogat au pus în circulație idei și teze care nu au nicio legătură cu valorile europene și cu bunul simț.

Evident, nu mi-am propus să analizez asemenea opinii. Asemenea opinii sunt descalificante pentru oricine le pune în circulație. Intenția mea este cu totul alta. Sunt convins, și imi voi argumenta punctul de vedere, că reacțiile vehement-isterice ale politicienilor britanici împotriva liberalizării pieței britanice a muncii reprezintă o diversiune demagogică clasică, dacă mă pot exprima așa.

De fapt, scopul acestor reacții nu il reprezintă în nici un caz apărarea intereselor legitime ale britanicilor. Pentru că pericolul clamat de premierul Cameron și compania referitor la o iminentă ”invadare” a Marii Britanii de către sute de mii de români și bulgari lipsiți de scrupule este, evident, un fals pericol, un pericol inventat de demagogii de pe Downig Street.

Unul dintre cele mai importante motive pentru care David Cameron a ”înfierat cu mânie proletară” lipsa de scrupule a romînilor și a bulgarilor care vor beneficia de eliminarea barierelor de intrare pe piața britanică a muncii îl constituie faptul că MB a devenit în ultimii ani, alături de Franța, cea mai necompetitivă țară din UE. Pur și simplu, acesta este adevărul ! Un adevăr pe care șeful cabinetului de pe Downing Street nu-l poate face public pentru că ar trebui să demisioneze imediat. În acest context, diversiunea demagogică despre ”invadarea” MB de către români și bulgari este un excelent mod de a distrage atenția opiniei publice britanice de la o teribilă problemă a MB: deriorarea fără precedent în ultimii ani a competivității companiilor britanice în relațiile comerciale cu celelalte state ale lumii. Datele prezentate în tabelul urmator reflectă foarte clar acest risc extrem.

Într-adevăr, seria de date din matricea precedentă reflectă declinul de competitivitate al MB din perioada 2008-2013, un declin fără precedent în ultimele două decenii. Astfel, deficitele din comerțul cu bunuri al MB în deceniul 1990-2000 au totalizat valori cuprinse între 30-40 de miliarde de euro pe an. Însă, aceste deficite se dublează în perioada 2000-2005 și cresc de 3-4 ori în perioada 2008-2013, atingând în 2012 un record istoric (1). Datorită acestui fapt, MB deține lanterna roșie intr-un clasament al statelor din UE alcătuit în funcție de comerțul internațional cu bunuri (1). Desigur, ținând cont de faptul că MB a înregistrat în perioada menționată excedente considerabile în comerțul extern cu servicii, deficitele comerciale totale ale perioadei au totalizat doar 208,605 miliarde de euro. Cu toate acestea, MB se sitează cu această contraperformanță pe penultimul loc într-un clasament al statelor din UE alcătuit în funcție de excedentele comerciale totale din perioada 2008-2013, lanterna roșie în acest clasament fiind deținută de Franța (2).

Analizând datele precedente, se poate observa că deficitul din comerțul cu bunuri al MB în schimburile comerciale cu statele lumii care nu sunt membre UE a scăzut semnificativ anul trecut comparativ cu anul 2012. În schimb, aceleași deficite ale MB în schimburile comerciale cu statele din ZE și UE au crescut, deasemenea, semnificativ în anul trecut. Dar de ce a ajuns MB deținătoarea lanternei roșii într-un clasament al statelor din UE alcătuit în funcție de performanțele obținute în comerțul internațional cu bunuri ?

Evident, există numeroase cauze care au deteriorat foarte grav competitivitatea economiei reale britanice în ultimile decenii. Oricum am judeca însă lucrurile, este evident că firmele britanice din economia reală au pierdut foarte mult din competivitate în cele patru decenii de când MB a aderat la UE. Spre deosebire, companiile germane, olandeze, scandinave și franceze au reușit să ”smântânească” aproape toate piețele europene, astfel că în prezent nu prea mai există în economia reală britanică companii cît de cât competitive. Lista companiile britanice din economia reală care au fost substituite sau cumpărate de companii germane, olandeze, chineze, japoneze, coreene și așa mai departe este imensă.

Din această cauză, apartenența MB la UE a devenit în acest moment o probemă crucială. Deși face mare caz de statutul său ”special” în UE, MB a fost obligată în ultimile patru decenii să respecte toate cele 40 000 (!) de decizii supranaționale (proceduri, directive și decizii) ale Bruxelles-ului. Britanicii au făcut tot posibilul să-și protejeze suveranitatea de ingerințele supranaționale ale UE, dar nu au reușit mare lucru. Spre deosebire de Germania și de Franța care au monopolizat structurile decizionale ale UE, MB nu a reușit să modifice sau să influențeze nicio decizie majoră a Bruxelles-ului. Singura tactică relativ eficace utilizată de-a lungul timpului de britanici pentru a influența anumite decizii ale Bruxelles-ului a fost aceea de a-și folosi dreptul de veto. Dar Franța și Germania au schimbat la un moment dat procedurile decizionale din instituțiile europene majore și veto-ul britanic a devenit istorie. Iar amenințările repetate ale britanicilor cu abandonarea UE nu au avut nici un efect la Berlin, la Paris sau la Bruxelles.

În aceste condiții, foarte mulți britanici consideră că decizia de aderare a MB la UE din 1973 a fost o mare eroare, o eroare care poate și trebuie remediată Din acest motiv, ideea că MB ar trebui să-și recâștige independența abandonând UE a devenit foarte populară în ultimii ani. Există foarte mulți politicieni britanici și chiar și un partid care au transformat această idee într-o ideologie anti-UE. Dacă la toate astea mai adăugăm și teribila problemă a opțiunii pentru independență a Scoției, atunci masivitatea reacțiilor anti-UE din MB poate fi și mai ușor explicată. Pentru că, nu-i așa?, o Mare Britanie fără Scoția devine o Mică Britanie. Și ce statut ar mai avea o Mică Britanie în UE ?

Acesta este deci contextul în care David Cameron a supralicitat riscurile liberalizării intempestive a pieței muncii ca un mare pericol pentru siguranța zilei de mâine a britanicilor. Acuzându-i pe români și pe bulgari de toate relele posibile, premierul MB a împușcat doi iepuri dintr-un foc, ca să spun așa. În primul rând, a obligat Bruxelles-ul să adopte o tactică reactivă în această diversiune, ceea a amplificat opiniile anti-UE ale britanicilor. Pe de altă parte, arătând cu degetul în direcția României și a Bulgariei, David Cameron a instigat demagogic britanicii bazîndu-se pe ceea ce Aldoux Huxley numea atât de inspirat ”iraționalismul colectiv al mulțimii”(3). În acest mod, el a obținut exact ce și-a propus: distragerea atenției opiniei publice britanice după modelul excrocheriilor de tip ”alba-neagra” din cartierele mărginașe ale orașelor românești. Dar cine l-o fi învățat atit de bine pe premierul britanic această excrocherie românească? De Dr. ing. Nicolae Ţaran – Vestul

Surse de date și bibliografie:
1. Eurostat, International trade long-term indicators.
2. Eurostat, Annual national accounts, Exports and importsbyMemberStates of the EU/third countries.
3. Aldous Huxley, Minunata lume nouă: Reântoarcere în minunata lume nouă, POLIROM, 2003, p. 386.