De ce este important sa fii ANTI-RASIST?

Nu este doar o modă, ci o poruncă modernă: să fii tolerant! Este un semn de bună creştere, de educaţie să accepţi ideile celorlalţi, chiar dacă nu eşti de acord cu ele, chiar dacă îţi afectează libertăţile personale, deoarece în caz contrar ţi-ar fi teamă că devii intolerant. Combaterea ideilor contrare tradiţiei, contrare credinţei, contrare valorilor învăţate în copilărie este un semn de incultură. Este ca şi cum ai fi făcut facultatea degeaba, dacă faci greşeala de a spune „un ţigan mi-a furat bicicleta” sau „un poponar îşi săruta soţia, pe Ghiţă”.

Nu trebuie să vezi aceste aspecte, şi ar trebui probabil să spui: “un cetăţean român, de naţionalitate incertă, mi-a subtilizat biciclul!”

Iar dacă statisticile indică anumite „trend-uri” etnice, trebuie fie să le ignori, fie să cauţi vina în ograda proprie.

Un alt studiu de caz: ţiganii reprezintă majoritatea confortabilă în puşcării. Cine este de vină, pentru faptul că sunt acolo? Sistemul, care condamnă ţiganii mult mai uşor decât pe români. Societatea, pentru că nu le-a asigurat egalitatea de şanse, de studii, etc. Noi toţi, pentru că îi discriminăm şi ne aşteptăm să ne fure.

Păi, ca retrograd ce sunt, mă gândesc că sunt poate la puşcărie pur şi simplu pentru că au încălcat legile.

Îmi aduc aminte când mă luptam cu alţi 9,5 candidaţi pe locul de la facultate şi cum cele două locuri rezervate „romilor” nu îşi găseau nici măcar un candidat. Îmi aduc aminte cum tinerii „romi” veneau la liceul la care am predat doar ca să facă rost de bani de la colegi, şi nu ca să înveţe. Îmi aduc aminte că erau colegi profesori, care chiar îi rugau să intre la ore, iar tinerii „romi” le râdeau în nas.

Să nu fie aceasta egalitate de şanse? Eu nu îmi aduc aminte de vreun profesor, care să se fi rugat de mine să intru la ore. Nici de un loc, care să îmi fi fost rezervat special la facultate.

Ar trebui să nu îi condamnăm, dacă fură, violează, tâlhăresc?

De ce să nu aplicăm aceleaşi reguli şi de ce să nu spunem lucrurilor pe nume?

Dacă statistica spune, că există şanse destul de mari să fii omorât de hiene, te-ai culca liniştit în mijlocul unei haite şi ai aştepta să vezi dacă te tolerează? Sau ai prefera să respecţi indicaţiile statistice şi să eviţi un contact direct?

În egală măsură, dacă statisticile spun că o anumită minoritate etnică este predispusă la comiterea de infracţiuni, de ce să nu acordăm atenţie statisticilor?

O altă replică îndrăgită este: „nu toţi sunt la fel, eu ştiu pe unul, care e mai catolic decât Papa”.

Nu neg, sunt cu siguranţă şi hiene simpatice, poate că unele ar fi chiar un companion îndrăgit, asta însă nu înseamnă că trebuie să ignorăm statisticile.

Cred că una dintre problemele esenţiale ale societăţii, este teama de a încălca reguli nescrise. Este o formă perfidă de autocenzură, ce naşte monştrii. Teama de a nu fi catalogat ca rasist, bigot, ultra-tradiţionalist, ne face să renunţăm la reguli de bun simţ şi ne afectează propriul set de valori. Renunţăm la credinţă, acceptăm idei ce nu ne reprezintă, toate sub imperiul pseudo-toleranţei.

Eu vă zic un lucru, atunci când doriţi să fiţi toleranţi cu cineva, întrebaţi-vă dacă acel cineva ar fi la fel de tolerant cu dvs. Dacă răspunsul este nu, aveţi curajul intoleranţei şi daţi dovadă de coloană vertebrală! De Remus Radoiu – Agonia Natiunii