De ce nu cred in George Simion

Știu că sunt mulți oameni iritați de neîncrederea mea în “miracolul” AUR-ului, în șansa extraordinară pe care naționalismul românesc pare să o aibă prin intrarea în Parlament a unor patrioți.

Îmi încep pledoaria în favoarea prudenței și neîncrederii, citându-l pe “magicianul” David Coperfield, care la întrebarea ce i-a fost pusă despre secretul actelor sale de iluzionism, acesta a răspuns sincer: “Secretul este acela că le ofer spectatorilor ceea ce aceștia se AȘTEAPTĂ să vadă“.

Cu alte cuvinte, AȘTEPTĂRILE noastre, dorințele noastre ca realitatea să fie într-un anumit fel, ne fac să ignorăm dovezile trucului, ale falsificării, și să luăm drept aur toate tinichelele, cu speranța copilărească că, CREZÂND in ceea ce vedem, realitatea se va transforma miraculos, conformându-se dorințelor noastre.
Asemeni împătimiților de jocuri de noroc, care speră că șansa li se ascunde după următoarea învârtire a ruletei sau următoarea aruncare de zaruri – sfârșind faliți, românii nutresc speranța renașterii demnității și prosperității naționale punându-și speranțele, proiectându- și visele și dorințele asupra celui ce pare să fie omul providential al momentului naționalist: George Simion.

A ignora trecutul lui “Georgică harta mică” cum i se mai spune ironic in mediul naționalist autentic (căci și-a început cariera de “naționalist” prin a promova o hartă a României Mari fără teritoriile istorice din Transnistria), a ignora parcursul dubios, lipsa lui de ocupație lucrativă (din ce trăiește și se întreține un om fără meserie, care n-a fost angajat nicăieri nico macar o zi), a ignora sursa finanțării acțiunilor sale “naționaliste” din ultimii 10 ani, a trece cu vederea legaturile sale cu miliardarul Boby Păunescu (îmbogățit și tutelat de SIE) și Teodor Mărieș (informatorul miliției din anii 90 din Piața Universității) – ar însemna să ignorăm realitatea, să clădim un vis naționalist pe o fundație șubredă, de nisip, sperând că el se va înălța fără să se prăbușească, la înălțimea idealurilor și așteptărilor noastre.
Un proverb latin spunea că “nu tot ce bâzâie face miere“, tocmai pentru a avertiza că nu este suficient să declami din Eminescu și să declari că dorești Unirea, pentru a fi un patriot veritabil.
Căci bunele intenții se demonstrează prin FAPTE, iar nu prin vorbe. Iar faptele autentice lasă mereu ceva bun, durabil în urma lor.

Poate că cer prea mult și prea repede de la George Simion. Poate că viitorul va demonstra că m-am înșelat, criticându-i trecutul și anturajul, bănuindu-l de impostură și obediență față de păpușarii care i-au scris destinul politic din laboratoarele serviciilor secrete.

Și eu imi doresc să mă înșel. O parte din mine își dorește să trăiască visul naționalist aievea. Cealaltă parte însă, cea rațională, ce analizează date și fapte concrete, mă temperează în avântul idealist, îmi insuflă prudența câinelui care trece pe lângă oameni având proaspătă memoria șuturilor primite în trecut.

Pentru mulți dintre noi, tentația miracolului este atât de mare încât uităm că ultimul făcător de minuni autentice a sfârșit crucificat de semeni, iar istoria “răsplătirii” miracolelor cu moartea celor ce le-au produs a fost din păcate o regulă a istoriei. Aș aminti doar de mucenicia legionarilor români, ignorată de George Simion, care au fost martirizați pentru că au îndrăznit să lupte pentru o Românie că soarele sfânt, de pe Cer.

Suntem un popor vechi de cel puțin 2000 de ani. Ar fi păcat ca încă o generație să fie păcălită de securiști, irosită pe speranțe deșarte. Merităm să fim lăsați să ne alegem lideri patrioți autentici, nu cârpe ale serviciilor secrete. Avem resursele necesare că popor.
Până la urmă, e o chestiune de demnitate națională.

Autor: Avocat Mihai Rapcea