De ce nu cumpără românii cărţi?

Luna trecută am avut ocazia să văd câteva statistici despre sumele rulate şi profitul realizat de editurile din România. Fără un termen de comparaţie, mi s-ar fi părut nişte cifre înşiruite fără noimă. N-aş fi ştiut dacă sunt de bine ori de rău, tot ce aveam erau legendele despre românii care nu cumpără cărţi.

Ulterior, am fost informat despre sumele rulate şi profitul editurilor din Germania. Într-adevăr, nemţii sunt de vreo 4 ori mai numeroşi. Au şi venituri de vreo 7-8 ori mai mari. Dar nu putem explica doar prin asta diferenţele urieşeşti; puntea multiplilor de o sută agăţată între România şi Germania.

Şi atunci, de ce nu cumpără românii cărţi? Să fie vina editurilor? Posibil, dar într-un procent infim. Editurile româneşti apărute după ’90 nu au ştiut să atragă, să crească, să vândă. Indicatorii economici care au ghidat personalul editorial în economia socialistă nu au mai fost valabili. Dar cu problema asta s-au confruntat toate societăţile comerciale postdecembriste. Toate domeniile de activitate au fost spălate de avalanşa înnoirii capitaliste. De ce piaţa de carte nu s-a adaptat din mers, la fel ca restul?

Marea problemă nu se află la producător (editurile). Nici măcar la intermediari (librăriile). Am motive întemeiate să cred că falimentul pieţei de carte a fost provocat de consumatori. De apatia sau de absenţa lor.

Coincidenţa a făcut să cresc în societatea românească exact în perioada timidelor încercări de instaurare a democraţiei şi de tranziţie spre economia de piată. Sunt convins atunci când afirm că Foamea de carte nu poate exista simultan cu foamea de pâine

Nevoile primare, imediate şi dureroase primează în faţa nevoilor spirituale. Prin “foame de pâine” nu mă refer la sensul adlitteram al sintagmei. Da, a fost pâine. Da, au existat bani pentru majoritatea românilor să achiziţioneze măcar o carte per lună. Dar nu au făcut-o. Aruncaţi buimaci într-un sistem nou – al himerelor, al ambiţiilor şi al libertăţii – literatura a devenit ultima preocupare.

Nici nu se putea altfel. Toată lumea a pornit într-un galop nebun spre mormanul de bani; măcar siguranţă materială, dacă nu înavuţire. A venit noua epocă, cea a posibilităţilor, cea în care cu toţii aveam şansa să trăim ca vesticii atât de invidiaţi în filmele rulate pe video. A început vânătoarea celebrului “Să mă realizez în viaţă!”

Efectul: Am construit câteva vile de neam prost, am rulat câteva maşini germane la mâna a două şi a treia. Şi am reuşit “marea performanţă” de a ne mutila spiritual. Ne-am oprit şi dezmembrat toate motoraşele interne responsabile cu generarea spiritualităţii. Nu de alta, dar erau prea grele şi ne-ar fi împiedicat în galopul nostru nebun spre “M-am realizat în viaţă”.

Singura hrană pentru suflet a rămas vizitarea bisericii în ziua de Paşte. Dar am avut pâine. Şi salam. Şi blugi. Şi Mercedes, Audi, şi etaj la casa din câmp, fără facilităţi, dar măcar vopsită strident, să se vadă din avion.

Îmi amintesc, cu multe detalii bine conturate, perioada copilăriei. Atunci când aveam 14 ani, părăseam băncile gimnaziale pentru a deveni tânăr licean. Absolut toţi profesorii de la acea vreme, inclusiv cei de ştiinţe umaniste, ne sfătuiau pe tonuri augmentative să mergem la clasele de real. Într-o formulare aproximativă:

“Eşti băiat deştept, uite ce note mari! Păi nu e păcat să-ţi baţi joc de viitor şi să mergi la uman? Acolo se duc ăştia cu note mai mici. Du-te la mate-info. Ai note de mate-info tu, nu de uman. Păi ce vrei? Să mori de foame?”

Trendul s-a păstrat şi în liceu, sunt convins că există şi acum. Indiferent de pasiuni, dacă te duce o lecuţă capul, e musai să te faci inginer. Dar dintr-ăla pe IT, nu orice fel. Doar nu vrei să mori de foame. Profesorii, familia şi prietenii vor fi alături de tine pe lungul drum ingineresc al realizării în viaţă.

Şi atunci, să ne mai întrebăm o dată:
De ce ar cumpăra românii cărţi, atât timp cât nu sunt cărţi de specialitate?

Autor articol: Dani Corban – Reactii.ro

VEZI SI: CIA a publicat lista cărţilor găsite în biblioteca lui Osama bin Laden. Afla aici despre ce era interesat.