De la bipolaritate la multipolaritate

Bipolaritate, unipolaritate și multipolaritate. Acesta este traseul parcurs de omenire după terminarea celui de-al doilea război mondial. Război în urma căruia lumea a fost împărțită între vest și est, între America și Rusia. O împărțire care s-a limitat la perioada Războiului Rece, căci odată cu căderea URSS-ului America a devenit forța dominantă, lumea intrând în unipolaritate. O lume în care puterea se afla în mâinile SUA.

Situația nu a durat mult, iar SUA a pierdut în scurt timp așa-zisul monopol al puterii globale pe care-l deținea, sau cel puțin credea că-l deține. Alte puteri s-au ridicat și și-au făcut simțită prezența. De la o Rusie revitalizată, oarecum, la noi jucători globali precum China și mai nou Uniunea Europeană până la actori non-statali precum marile corporații, al-Qaeda sau, recent, Statul Islamic. Astfel monopolul Americii asupra puterii globale s-a încheiat, iar astăzi ne găsim în fața unei lumi multipolare.

Teoriile aberante pe care le-am auzit de la diverși ideologi anti-americani cum că America ar domina lumea sunt complet absurde. Ele nu reflectă o realitate geopolitică, ci mai degrabă o fantezie menită să motiveze un conflict de natură ideologică. Un exemplu concret este retorica unui Dughin care afirmase în repetate rânduri că lumea unipolară dominată de SUA trebuie distrusă, iar Rusia este principalul centrul al acestui obiectiv ideologic reprezentativ pentru ultranaționaliști, marxiști și alte cele.

Marea problemă în teoria lui Dughin este că nu există o lume unipolară care să fie dărâmată. Lumea unipolară a dispărut de multă vreme, ea neexistând decât o scurtă perioadă după căderea Uniunii Sovietice. De atunci lumea se adâncește tot mai mult în teoria multipolarității cu diferiți actori statali și non-statali. Fiecare mânați de interese proprii sau comune, dar nefiind dominați de o supraputere americană așa cum greșit interpretează diferiți ideologi pravoslavnici.

Mai mult, acest lucru este de la sine evident în raporturile dintre SUA și Uniunea Europeană, în loviturile teroriste suferite de SUA, în apariția și progresul Statului Islamic sau în jocurile geopolitice ale unor state precum Federația Rusă și China.

America nu deține o putere absolută. Este unul din jucătorii importanți de pe scena relațiilor internaționale, dar nu este singur și nu monopolizează această scenă plină de alte puteri. Lucru vizibil astăzi mai mult ca oricând. Într-o perioadă în care relațiile internaționale par a fi cuprinse de haos în locul vechii ordini care le caracteriza, ordine bazată pe niște legi asupra căreia s-a căzut de acord în repetate rânduri.

Aceste legi sunt sfidate și înlocuite în diferite părți ale lumii de legea forței. Singurele excepții de la acest curent sunt Europa și Statele Unite, unde regulile lumii postmoderne mai sunt, slavă Domnului, încă valabile. Lumea din afara spațiului vestic intră într-o nouă paradigmă geopolitică, iar acest lucru nu poate fi ignorat de nimeni. Dar această nouă paradigmă a haosului a apărut tocmai ca o urmare a multipolarității deja existente, nu a unei unipolarități care a dispărut de foarte multă vreme.

Factorii de putere diferă. SUA are o forță considerabilă, dar nu e singură. Același lucru se poate spune despre Rusia, China, despre potențialul unei Uniuni Europene care se va dezvolta tot mai mult și mai separat de aliatul său atlantic. Și asta fără să uităm de actorii non-statali care au reușit să sfideze și să provoace daune unor mari puteri statale sau de criza din Ucraina în care nici o parte nu a reușit, până acum, să facă o mutare cu adevărat decisivă. Tot în Ucraina avem o Europă cu o politică pacifistă, o Rusie obsedată de satisfacerea propriilor interese și Statele Unite care au interese proprii.

Lumea a parcurs un mic traseu de la bipolaritatea războiului rece, la o scurtă perioadă de unipolaritate până la o perioadă în care ne regăsim și acum, aceea de multipolaritate. Ne găsim în fața unei paradigme destul de evidente, dar care oferă multă libertate unor actori statali și non-statali să-și satisfacă interesele în defavoarea altora. Sec. 21 este un secol multipolar, iar a vorbi despre un război împotriva unipolarității imaginare a SUA este o aberație propagandistică marca Kremlin. – Articol de Alexandru Suditoiu