Decizia CSAT, luată de lideri inconștienți, nepregătiți și neinformați la ordin american, a atras România în război

Data de 20 iunie 2024 va rămâne în istoria României. După ce săptămâna trecută România a fost prima țară care a refuzat să emită vize pentru diplomații ruși la o întâlnire diplomatică, anume la ședința OSCE ce va avea loc la București la finalul lunii, România a luat ieri o decizie mult mai riscantă.

Decizia CSAT de a aproba donarea sistemului PATRIOT Ucrainei la cererea NATO a făcut ca țara noastră să fie oficial ținta principală în cazul extinderii războiului din Ucraina, un risc foarte real despre care am mai scris aici. Deși România a comandat în SUA șapte sisteme PATRIOT, pentru 4 miliarde de dolari, iar până acum au fost furnizate doar patru dintre acestea și doar două sunt operaționale în acest moment, am decis să mai rămânem doar cu unul în ciuda pericolului iminent (Ucraina a spus că are nevoie de minim 25 de sisteme PATRIOT pentru a face față atacului rusesc). Acum aproape o lună, pe 22 mai, Klaus Iohannis spunea că i se pare inacceptabil ca România să rămână fără apărare anti-rachetă. Observăm că Iohannis s-a răzgândit într-un mod absurd având în vedere faptul că Putin a avertizat de mai multe ori în ultima lună că o astfel de decizie ar pune România în confruntare directă cu Rusia:

28 mai, Uzbekistan – „Vor fi consecințe serioase dacă țările occidentale îi vor da voie Ucrainei să ne atace folosind armele lor. Acest lucru va duce la escalare și probabil la un conflict mai serios. Țările europene trebuie să fie conștiente de acest risc, mai ales că majoritatea au teritorii mici și o populație densă. O să retaliem cum credem că e necesar indiferent de cine este țara care oferă ajutor”

5 iunie, Sankt Petersburg – „Ucrainienii sunt incapabili să atace Rusia cu tehnologie modernă de la aliații europeni și americani din moment ce soldații lor sunt nepregătiți și vor avea nevoie de intelligence și sateliți europeni sau americani pentru a opera sistemele avansate. Un astfel de atac nu ar fi un atac ucrainean, ci un atac direct din partea țărilor occidentale ce va avea un răspuns asimetric. Dacă americanii au dreptul să trimită arme și sisteme militare pentru a-i ataca pe ruși, atunci și rușii vor ataca toate țările care trimit arme în Ucraina”

18 iunie, Coreea de Nord – „Atenție trebuie acordată declarațiilor Statelor Unite și altor țări NATO cu privire la furnizarea de sisteme de arme de înaltă precizie, aeronave cu rază lungă de acțiune și alte arme de înaltă tehnologie către Ucraina pentru atacuri pe teritoriul rus. Aceasta este o încălcare gravă a restricțiilor pe care țările occidentale și le-au impus în baza diferitelor obligații internaționale.”

20 iunie, Vietnam (cu câteva ore înainte de ședința CSAT) – „Cei care furnizează aceste arme cred că nu sunt în război cu noi, ei bine, am spus, inclusiv la Pyongyang, că ne rezervăm dreptul de a furniza arme altor regiuni. Dacă țările occidentale spun că nu e treaba lor ce se întâmplă cu armele după ce le-au trimis, atunci facem și noi la fel. […] Furnizarea de arme letale în zona de conflict din Ucraina ar fi o mare greșeală. Sper că nu se va întâmpla. Dacă se va întâmpla, atunci și noi vom lua deciziile respective, care probabil nu vor fi pe placul conducerii actuale. […] Luăm în considerare schimbările în strategia noastră nucleară din cauza dezvoltării armelor nucleare cu randament redus și a ideii occidentale de a le folosi fără consecințe semnificative. Un atac preventiv nu este necesar, deoarece un atac de răspuns garantează distrugerea inamicului. […] Țările occidentale încearcă să ne provoace, dar obiectivul lor final pare să fie înfrângerea strategică a Rusiei, ceea ce ar însemna sfârșitul statalității ruse. Prin urmare, trebuie să răspundem decisiv. […] Forțele nucleare strategice ale Federației Ruse sunt întotdeauna în stare de pregătire completă. Monitorizăm îndeaproape acțiunile occidentale și vom răspunde adecvat dacă amenințările cresc. Chiar dacă occidentul se așteaptă ca noi să ne intimidăm atunci când vor trimite mai multe arme, acest fapt ar însemna înfrângerea Rusiei, ceea ce noi nu vom accepta niciodată”

Să ne amintim și de ultima întâlnire a unui român cu Putin, și anume întâlnirea preotului Ciprian Mega cu acesta din 26 aprilie, unde președintele rus ne-a avertizat că deși nu dorește să atace un popor ortodox și înțelege care sunt problemele unor țări aflate sub ocupație americană, dar dacă armele de pe teritoriul României vor fi îndreptate către Rusia nu va mai ține cont de frăția dintre popoarele noastre.

Din păcate, liderii noștrii demonstrează că sunt cu adevărat inconștienți având în vedere declarațiile de mai sus. Această decizie nu are nicio logică din moment ce membrii CSAT ar trebui să servească intereselor României, nu a americanilor, care își doresc extinderea războiului pentru a-și menține statutul de hegemon pe teritoriul eurasiatic, conform doctrinaei de politică externă americană impusă de Zbigniew Brzezinski acum 27 de ani și continuată și în ziua de azi. În cazul unui război mondial în Europa, SUA doar ar beneficia de pe urma acestuia, unul dintre rivalii săi fiind doborâți cu implicare minimă din partea americanilor și cu puține sau chiar zero morți americane. Desigur, și Zelenski își dorește extinderea războiul pentru că nu își dorește să facă față singur armatei rusești. Dar considerând prioritățile statului român, prima prioritate fiind în mod logic siguranța cetățenilor români, această decizie nu se poate justifica.

În primul rând, de ce ai pune Românie pe locul întâi pe lista țintelor probabile în cazul unei escaladări, concomitent slăbindu-i posibilitatea de a se apăra? Da, Germania, SUA și Marea Britanie au trimis și ele arme în Ucraina pentru a fi folosite în atacurile asupra Rusiei, dar nu sunt în prima linie a războiului și oricum au forțe militare mult mai consolidate, deci nu își asumă același risc. Polonia, care a susținut întotdeauna Ucraina și are o istorie turbulentă cu Rusia, a refuzat să trimită un sistem PATRIOT pentru că această decizie ar lăsa-o cu lacune în apărarea militară. Păi Polonia are tehnologie militară mult mai avansată, cu 130 000 mai mulți soldați activi decât noi și un buget militar de aproape 5 ori mai mare decât al nostru. Dacă și Polonia a refuzat un astfel de risc, noi cum am putut să acceptăm?? Desigur, Iohannis a spus că acceptă să doneze acest sistem doar cu condiția continuării negocierilor cu aliații NATO referitoare la obținere unui sistem antiaerian similar. Deci nici măcar nu avem asigurarea că vom primi alt sistem cât mai curând, ci doar că vom continua negocierile. Drept dovadă a (în cel mai bun caz) naivității liderilor români, la câteva ore după decizia CSAT, SUA a declarat că va trimite toate sistemele PATRIOT produse în următoarele 16 luni în Ucraina, ce va întârzia livrările de sisteme în Polonia, Germania, Elveția și Spania. Din moment ce noi nici nu suntem menționați, presupun că va dura câțiva ani până îl vom primi pe al nostru și ne vom putea întoarce măcar la statutul militar redus pe care îl aveam până acum.

În al doilea rând, noi pe cine ne bazăm să ne apere în cazul în care Rusia ne va ataca? Toată Europa pusă la un loc nu este pregătită de un conflict armat cu Rusia, un fapt demonstrat de toate statisticile militare. Ne bazăm deci pe SUA, care ne-a pus liderii să ia o decizie împotriva interesului național? Pe SUA, care este condusă de un octogenar senil care nu poate fi lăsat nesupravegheat la niciun eveniment oficial? Pe SUA, care în pofida resurselor militare cu care se laudă de-abia face față să susțină Ucraina și Israel? Pe SUA, care oricum dorește să își concentreze atențiile militare pe principalul ei rival, China, și s-ar putea să se implice militar în Taiwan în orice moment? Pe SUA, care este departe de frontul ucrainean și își poate retragere susținerea oricând?

În al treilea rând, cum putem să trimitem un sistem de un miliard de dolari în Ucraina fără vreo garanție că va fi înlocuit sau măcar restituit în condiția inițială? Suntem noi, România, într-o astfel de poziție economică încât să putem să aruncăm cu câte un milard de dolari pe geam? Ne permitem așa investiții în armată încât să nu avem neapărată nevoie de orice resursă militară posibilă în ajunul unui posibil război?

Dacă încă vi se pare improbabil un război extins, vă reamintesc și că președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, prieten cu Putin și cu Xi Jinping, a declarat acum două săptămâni că Europa va fi în război în cel mult trei sau patru luni, și țara lui a început deja să își verifice stocul de petrol, făină și zahăr. Perioada menționată de el coincide cu perioada de dinaintea alegerilor americane, care desigur că vor fi dorite sub amenințarea unui război, cât mai confuze și neclare, pentru a se putea frauda. Viktor Orbán, alt lider al unei țări vecine care este și membră NATO, a declarat și el de mai multe ori că SUA și UE vizează extinderea războiului, dar a reușit să primească asigurări în scris atât de la actualul cât și de la probabilul următor șef NATO că soldații, armele sau fondurile maghiare nu vor fi folosite niciodată în războiul din Ucraina.

Deci, concluzia logică este că România ocupă primul loc pe lista țărilor ce vor fi atacate de Rusia în cazul extinderii războiului, caz ce pare foarte probabil azi, pentru că a gestionat situația mult mai prost decât toate celelalte țări NATO. Dacă urmărim strategiile de război a Rusiei, este probabil că armata rusă nu va ataca civilii, dar cu siguranță ne va ataca infrastructura militară, deci bazele de la Deveselu, Mihail Kogălniceanu și Câmpia Turzii. Mai mult decât atât, politica de „descurajare nucleară” (în engleză nuclear deterrence – afirmă că posesiunea de arme nucleare de către statele adversare descurajează un atac nuclear sau convențional, deoarece orice agresiune ar provoca o ripostă nucleară devastatoare, asigurând distrugerea mutuală garantată) ce ne-a ferit de un conflict nuclear în timpul Războiului Rece nu mai este valabilă astăzi, din moment ce implică lipsa unui conflict militar direct într puterile mari ale lumii, eveniment care deja a avut loc. Rusia, cea mai mare putere nucleară din lume, este în procesul de a-și modifica doctrina nucleară pentru a include și acțiuni militare mai puțin severe decât cele împotriva site-urilor guvernamentale sau militare critice ale Federației Ruse care apar astăzi în doctrină. Astfel, un adevărat război mondial și nuclear nu doar că este posibil în contextul de azi, ci este chiar probabil, cu România ca prima țară ce ar fi implicată după Ucraina.

Prin această decizie, întreaga lume a aflat că liderii noștri sunt inconștienți, nepregătiți și neinformați, urmând ordinele din SUA împotriva bunăstării țării noastre. Pe când ceilalți lideri din estul Europei au reușit să mențină relații bune cu SUA, NATO și UE fără a-și pune în pericol cetățenii, noi am dovedit din nou că suntem „cei mai proști din curtea școlii”, punându-ne în pericol supraviețuirea fără vreun motiv legitim și fără a obține vreun beneficiu de la șefii noștri americani la schimb. Să vedem dacă o să mai aibă timp Iohannis să își facă rost de o poziție ca lumea la Bruxelles sau Ciolacu și Geoană să își facă campanie după așa o decizie dezastruoasă pentru viitorului României.

Daria Gușă