Declinul și Prăbușirea Imperiului American

Durata medie de viață a imperiilor de-a lungul istoriei a fost de 250 de ani. Statele Unite împlinesc 250 de ani în 2026. Și toate semnele și precedentele istorice indică faptul că se află în pragul colapsului.

Un editorial excepțional de Steve McCann în The American Thinker pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

O trecere rapidă în revistă a istoriei arată că Statele Unite sunt captive aceluiași proces care a dus în trecut la prăbușirea marilor imperii.

Slăbiciunile și eșecurile naturii umane și impactul lor asupra măririi și decăderii imperiilor sunt incredibil de asemănătoare, iar deznodământul lor este întotdeauna inevitabil.

Pot Statele Unite să evite o soartă similară?

Imperiile sunt definite ca mari puteri militare și economice, care înglobează teritorii vaste – ocupate sau controlate.

Deși cu variațiuni semnificative, durata medie de viață a imperiilor este de 250 de ani.

Statele Unite își vor sărbători a 250-a aniversare în 2026.

În 1976, Sir John Glubb, eminent diplomat și general britanic, a scris un eseu despre soarta imperiilor de-a lungul istoriei.

Pe baza a 3.000 de ani de date istorice, el a enumerat cele 6 etape diferite prin care trece un imperiu, de la ascensiune până la prăbușire.

Aceste etape și aplicarea lor la cazul Statelor Unite sunt următoarele:

Epoca Pionierilor – Războiul revoluționar și întemeierea națiunii

Epoca Cuceririlor – Expansiunea occidentală spre Oceanul Pacific;

· Epoca Comerțului – Industrializarea și apariția unei clase de mijloc dominante;

· Epoca Belșugului – Explozia nivelului de trai în secolul XX;

· Epoca Spiritului – Dominație mondială în arte, medicină și tehnologie;

· Epoca Decadenței – De peste 30 de ani, America se adâncește tot mai mult în această epocă.

Epoca Decadenței este marcată de desfrâu, temere, pesimism, materialism, slăbirea religiei, frivolitate, un stat asistențial și un aflux masiv de străini neasimilați.

Aceste simptome ale decadenței naționale sunt rezultatul final al unor lungi perioade de prosperitate și putere, de iubire de avuție și de statut social și de egolatrie a păturilor conducătoare, care duc la corupție și instabilitate guvernamentală.

Sir John Glubb afirmă categoric că, în toate imperiile căzute, antice și moderne, „nu pare să existe nici o îndoială că Banul este factorul care provoacă declinul persoanelor puternice, curajoase și sigure pe ele”.

O analiză a diverselor imperii, de la cel Persan la cel Roman și până la cel Britanic, confirmă ipoteza lui Glubb potrivit căreia Banii ca scop și acumularea de Bani, adică Avuția, reprezintă mijlocul prin care este dobândită puterea asupra maselor.

Acumularea de bogății – și deci de Putere – evoluează spre o cvasi-religie care, de-a lungul timpului, provoacă intrarea în Epoca Decandenței și a Corupției, care la rândul ei duce inevitabil la prăbușirea și cucerirea imperiilor de către dușmanii lor exteriori.

La începutul Epocii Decadenței, materialismul devine forța motrice în societate, încurajând numeroși membri ai claselor superioare să se dedea la un consum excesiv și adesea ostentativ.

Acest lucru duce treptat la apariția unei pături absurd de bogate.

Multe elite și non-elite ale societății devin convinse că o creștere a consumului și a statutului social reprezintă cheia spre fericire.

Totuși, mergând pe această cale, ele devin în mod evident tot mai pesimiste și tot mai puțin fericite și împlinite.

Căutarea fericirii și împlinirii duce la lipsă de decență și la voyeurism, care devin elemente centrale ale culturii.

Persoanele nefericite care caută distracție devin obsedate de celebrități într-o asemenea măsură încât obsesia se transformă curând în voyeurism.

Voyeurismul ia forme tot mai abjecte pe măsură ce locuitorii imperiilor antice și moderne devin tot mai insensibili la imaginile explicite și spectatori sau participanți tot mai avizi la actele de violență și desfrâu.

Desfrâul este o temă recurentă în decăderea și prăbușirea imperiilor.

Societățile dezvoltă o obsesie sexuală anormal de imatură.

O obsesie care are nevoie de o deviere tot mai mare pentru a fi satisfăcută, care este asociată în același timp cu abuzarea copiilor și cu marginalizarea și exploatarea femeilor.

În același timp, crește exponențial consumul de substanțe stupefiante și de alcool.

Desfrâul este un simptom al absenței unui rost în viețile oamenilor care duce la autodistrugerea societății și, concomitent, la o pierdere a sentimentului datoriei și patriotismului.

Alte simptome comune multor imperii aflate în ultimele stadii de declin sunt:

·- Inegalitățile masive și tot mai mari dintre bogați și săraci și o armată indisciplinată și supradimensionată;

·- Intensificarea conflictelor politice interne și o incapacitate corespunzătoare de reconciliere pentru a salva imperiul;

– Un nivel tot mai mare de corupție și de favoritism în sânul clasei conducătoare;

– Un aflux masiv de străini neasimilați, care și-au păstrat loialitatea și legăturie culturale cu țara natală și nu simt nici o obligație să apere imperiul care îi găzduiește;

– Crize financiare și economice grave legate de o depreciere continuă a monedei;

– Un declin continuu și ireversibil al religiilor monoteiste care pun accent pe abnegație și cumpătare, pe un sentiment al datoriei precum și pe onoare și integritate.

În plus, în timp ce declinul imperiilor este precipitat de factorii interni, colapsul final este caracterizat de înfrângerea în fața unor inamici externi puternici.

În prezent, Statele Unite se confruntă cu un inamic extern puternic și implacabil: China comunistă.

Un inamic al elitelor noastre, în goana lor nestăpânită după avuții, care reprezintă practic o combinație cu bună-știință dintre economia americană și un regim nemilos și dictatorial.

Din nefericire, marea majoritate a cetățenilor americani nu este conștientă de situația istoric precară în care se găsește țara.

Nici de faptul că politicile și acțiunile Partidului Democrat controlat de marxiști în ultimii douăzeci de ani reprezintă o fereastră care dezvăluie ce se va întâmpla cu această țară dacă Democrații rămân la putere.

Încă patru ani sub conducerea Partidului Democrat vor provoca ireversibil:

– O corupție controlată în sânul guvernului și al instituțiilor americane;

– Deprecierea continuă a monedei, cheltuieli necontrolate și instabilitate economică;

– Un aflux masiv și continuu de străini neasimiliați;

– Intensificarea animozității politice și persecutarea oricărei forme de opoziție politică;

– O armată indisciplinată, ideologizată și ineficientă, incapabilă să înfrunte China;

– Distopii legate de droguri și criminalitate în principalele zone urbane și suburbane americane;

– Creșterea continuă și accelerată a decadenței și desfrânării sexuale.

Așa cum au dovedit-o cu prisosință ultimii trei ani, decadența și desfrânarea sexuală vor continua într-un ritm susținut.

Toate formele de devianță – inclusiv, dar fără a se limita la – Pedofilie vor fi integrate forțat.

Libertățile religioase vor fi denigrate și restrânse.

Infanticidul și eutanasia patronate de Stat vor fi legalizate.

Materialismul și voyeurismul vor deveni noua religie de stat.

Și practic toate drogurile vor fi legalizate și ușor disponibile.

În timp ce Statele Unite se adâncesc în insolvabilitate, în haos social și bulversări, China comunistă – cu care Partidul Democrat este strâns legat – va încuraja și favoriza activ disoluția Statelor Unite, așteptând ca un vultur să se înfrupte din cadavru.

Inevitabilul ar putea fi – poate – atenuat dacă o majoritate semnificativă a populației realizează situația actuală în care se găsește țara și declanșează o mișcare de revenire la principiile iudeo-creștine fondatoare ale națiunii.

În plus, este imperativ ca Donald Trump sau Ron DeSantis să câștige în noiembrie 2024 și ca un Partid Republican populist să controleze deopotrivă președinția și Congresul timp de cel puțin două mandate prezidențiale.

Alegătorii primari Republicani trebuie să realizeze și ei situația și să nu devină captivi unui servilism sectar față de Trump sau DeSantis.

Ei trebuie să se întrebe: cine poate câștiga în fața unui Partid Democrat corupt și necinstit, care depinde de fraudă și de manipularea alegătorilor în statele „câmp de luptă” Georgia, Arizona, Wisconsin, Nevada și Pennsylvania?

Cine are influența necesară pentru a asigura câștigarea ambelor Camere ale Congresului?

Și poate acea persoană să câștige un al doilea mandat sau să asigure victoria unui alt Republican în 2028?

Nu este exagerat să afirmăm că următorul ciclu electoral este cel mai important din întreaga istorie a Americii.

Dacă Republicanii nu reușesc să câștige Președinția și Congresul în 2024, această țară va trece de punctul de unde întoarcerea încă mai este posibilă.

Și se va scrie un nou capitol din analele decăderii și prăbușirii marilor națiuni.

Autor: Adrian Patrusca