Despre cum se ajunge la dictatură de la interzicerea pocnitorilor

E jenant că cea mai zgomotoasă discuție de pe internet de sărbători n-a fost despre mâncare, n-a fost despre familie, tradiții, planuri pe noul an și alte lucruri relaxante.

A fost despre pocnitori.

Cred că 10% dintre români dau cu pocnitori. Pe 89% dintre ei îi doare la bască de ele și le ignoră ca niște oameni normali. Eu sunt printre ăștia.

Dar 1% smiorcăie. Se dau cu curul de pământ, se tăvălesc și își smulg părul. Vaivaivai ce problemă socială mare sunt pocnitorile.

Așa sunt smiorcăiții. Deși sunt puțini, fac zgomot cât să acopere pe toată lumea. Un singur bebeluș ajunge la un avion de oameni ca tot ce auzi să fie plânsete de bebeluș.

Acum o să spuneți că putem să ignorăm bebelușii smiorcăiți la fel cum ignorăm și pocnitorile. Doar că smiorcăitul este cea mai periculoasă creatură din lume.

Nu de la extremiști se ajunge la regimuri autoritare, ci de la smiorcăiți. Că extremiști sunt tot timpul. Acolo nu e nimic nou. Doar că într-o zi smiorcăiții încep să îi voteze și să îi aplaude. Pentru că sunt controlați de frici și singurul tip de regim căruia îi pasă de fricile iraționale ale plebei e unul autoritar.

Ei visează cel mai tare la un stat autoritarian cu extrem de multe reguli și cu 3 polițiști pe cap de locuitor, gata să spargă rotule când cineva spune cuvinte urâte pe stradă.

Cum să spună cuvinte urâte pe stradă? E ilegal. Să vină miliția să îi spargă rotula. De-aia smiorcăiții nu trebuie lăsați să se adune, să-și confirme unul altuia fricile cretine și să urle în grup. Că ajungem să ne luăm toți bastoane pe cocoașă de la miliție că n-avem gulerul de la uniformă călcat și e ilegal să ieși pe stradă cu uniforma vraiște.

Dar hai să interzicem pocnitorile oameni buni. Să nu mai deranjeze oile placide din rumegat zgomotele alea puternice. Că sughiță oile și le stă fânețul în gât dacă sughiță.

Sigur, mor anual de la pocnitori cam câte animale mor pe străzi de la mașini în 10 minute. Problemă majoră.

Sigur, din 3 500 000 de minori pe care îi are țara, cu 35 000 000 de degete și 7 000 000 de ochi, se pierd de la pocnitori anual cam 7 degete și 3 ochi. Chiar nu e important deloc pentru un minor să se joace cu ceva periculos și să înțeleagă pericolul. Trebuie ferit de orice traumă și să ajungă la 18 ani la fel de timid și neexperimentat cum era când a ieșit din mă-sa.

Sigur, pocnitorile sunt deja reglementate. N-ai voie să le arunci lângă locuințe și între anumite ore. Dar în loc să tragem de urechi pe ăia care nu respectă regulile, e mult mai ușor să le interzicem de tot.

Să interzicem tot ce e periculos. Știați că doi români pe an mor înecați cu mici la bâlciuri locale? Să interzicem micii și bâlciurile. Pentru protecția tuturor.

Știați că peste 90% dintre agresiunile sexuale se întâmplă noaptea? Să interzicem ieșitul din casă între orele 22 și 6 dimineața ca să salvăm oamenii molestați.

O societate trebuie să-și găsească echilibrul între libertate și protecție. Cu cât comportamentul populației e mai reglementat, cu atât populația este mai în siguranță, dar în același timp mai anostă și mai robotizată.

Smiorcăiții urăsc neprevăzutul. Situațiile care îi iau prin surprindere. Ar renunța la orice libertate pentru siguranța că nu se întâmplă nimic neplanficat niciodată.

Nu trebuie validați, nu trebuie luați în serios, că așa ajungem la dictatură. Problema e că fac foarte mult zgomot și autoritățile abia așteaptă să-și justifice niște restrângere de libertăți cu smiorcăiala lor. Și dup-aia pierdem toți.

Ăștia care urlă să se interzică pocnitorile sunt aceiași care acum 3 ani urlau să fie băgați la pușcărie toți care nu vor să se vaccineze sau să poarte mască pe stradă.

Dar nu ai cum să le explici asta, că lor le e frică și atunci când ți-e frică, nu mai contează nimic.

via PiticiGratis