Dezvaluiri teribile: „Dacă exista un iad pe pământ, acela era Severodoneţkul”

Păduri pârjolite, orașe distruse, mulți camarazi uciși, o durere fără margini, cu zile întregi în tranșee și uneori fără nicio speranță. Acesta este iadul prin care trec soldații ucraineni care încearcă să își apere țara în fața invaziei Rusiei.

Severodoneţkul, iadul pe pământ
Soldaţii ucraineni care se retrag de pe prima linie a frontului din zona Donbas, din estul Ucrainei, au împărtăşit o parte din coșmarul îndurat în luptă.

Locotenentul Volodimir Nazarenko, în vârstă de 30 de ani, comandant secund al Batalionului „Svoboda” din Garda Naţională a Ucrainei, a luptat la Severodoneţk. După luni întregi de lupte, el spune că armata rusă a transformat un oraș cu peste 100.000 de locuitori într-o zonă pustie care arată ca un deșert mistuit de flăcări.

În momentul în care armata ucraineană s-a retras din oraș, în 24 iunie, apărătorii Severodoneţkului erau înconjuraţi din trei direcţii.

„Dacă exista un iad pe pământ, acela era Severodoneţkul. Oraşul a fost menţinut până în ultimul moment datorită puterii interioare a băieţilor noştri. Luptam în condiţii inumane. Este greu să explic acest lucru aici. Am luptat până la capăt. Sarcina era să distrugem inamicul, indiferent de situaţie”, a declarat Artiom Ruban, soldat din batalionul lui Nazarenko, scrie adevărul.ro, care citează pentru The Associated Press.

Imagini de coșmar
Nazarenko, care a luptat la Kiev şi în diverse părţi din estul Ucrainei, spune că apărătorii au reuşit să limiteze pierderile în timp ce au oprit avansul ruşilor mult mai mult decât se aşteptau la început. „Armata lor a suferit pierderi uriaşe, iar potenţialul lor de atac a fost ras”, susţine el.

Un alt soldat, care s-a înrolat în armata ucraineană în 2016, pentru a lupta împotriva separatiştilor, s-a întors de pe front şchiopătând puternic. A fost rănit pe câmpul de luptă de la Zolote, localitate ocupată de ruşi. „La televizor arată imagini frumoase din primele linii, despre solidaritate, despre armată, dar realitatea este foarte diferită”, dezvăluie el.

Soldatul spune că nu se va putea schimba cursul războiului nici nu multe arme occidentale. El a mai povestit că în doar trei zile de luptă batalionul său a pierdut 150 de oameni, iar munițiile s-au epuizat după câteva săptămâni. Rușii au bombardat continuu, astfel că soldații nu se puteau ridica din tranșee, iar răniții erau evacuați doar noaptea, uneori și după două zile de așteptare.

Stres continuu
Un fost profesor de 28 de ani din Sloviansk nu şi-a imaginat niciodată că va deveni soldat peste noapte și va lupta pentru țara sa. „Este greu să trăieşti sub un stres continuu, nedormit şi subnutrit. Să vezi toate acele orori cu ochii tăi – morţi, membre sfârtecate. Este puţin probabil ca psihicul cuiva să reziste la aceste lucruri”, a spus bărbatul.

Maria, comandant de pluton în vârstă de 41 de ani, care s-a înrolat în armata ucraineană în 2018 după ce a lucrat ca avocat şi a devenit mamă, spune că gradul de pericol diferă în funcție de zonă. „Suntem urmaşii cazacilor, suntem liberi şi curajoşi. Este în sângele nostru. Vom lupta până la capăt”, a spus femeia.

Sursa: evz.ro