Dezvăluirile fostului procuror Maximilian Bălășescu

Maximilian Bălășescu a fost unul dintre cei mai renumiți procurori, fiind printre puținii curajoși care au dat piept cu clanurile interlope țigănești ce puseseră stăpânire pe București la sfârșitul anilor  ’90. Presa scrisă din timpul trecerii la noul secol și mileniu abunda de anchetele procurorului Bălășescu, mai ales că acestea au fost urmate de arestări și trimiteri în judecată a membrilor clanurilor Duduianu, Gruia, Stoacă, „Sportivii”, Chira, Tostaoa, Sile Pietroi, Bie, Sadoveanu și Geamănu, care activau în  Bucureşti și județul Ilfov.

La începutul lunii februarie 2012, Maximilian Bălăşescu, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov pe vremea aceea, a fost arestat pentru 29 de zile, fiind acuzat că ar fi pretins 300.000 de euro mită în „Dosarul vrăjitoarelor” – țigănia cu vedeta de carton Oana Zăvoranu și ghicitoarele care au tapat-o de bani – chipurile pentru a da o soluţie favorabilă unei persoane anchetate în acel caz de înşelăciune. Adică, taman procurorul care era considerat cel mai aprig adversar al infractorilor țigani s-a lăsat momit de dușmanii lui ca ultimul fraier. Aiurea, prosteală pentru proști! Bălășescu a fost condamnat rapid, tot în 2012, la cinci ani de închisoare cu executare pentru luare de mită în urma acuzației unui denunțător, cercetat pentru înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în acel dosar penal al vrăjitoarelor. Bălăşescu a fost eliberat în 2015, după trei ani, patru luni și 16 zile de închisoare. Acum a sosit vremea ca Maximilian Bălășescu să acuze componentele statului subteran și executanții acestora care l-au trimis la pușcărie! Redăm mai jos relatările fostului procuror.

Ziua a III-a, statul de drept sau binomul SRI-DNA

Sunt băgat în camera 3DS la arestul central ( beciul domnesc). Se închide ușa în urma mea, văd în cameră șase paturi suprapuse, cîte trei pe fiecare parte, mai văd o perdea și o masă cu un scaun la un perete. Toate paturile erau ocupate ostentativ, mai puțin unul de la nivelul trei.

Cînd am intrat în cameră unul de pe primul pat de jos, un țigan gras și urât  se asează pe scaun. Eu stau încă în dreptul ușii, el, de pe scaun se răstește la mine. Grav și fără să mă privească, se uita atent la televizor: „Cine dracu ești, mă?” Eu, fiind cu spatele la ușă, fără să îmi dau  cine este în camera în care am fost băgat și cu toți ochii din paturile suprapuse în camera de 3/3 metri pe mine, răspund: „Max Balășescu, arestat pentru mită.” Ăla de pe scaun: „Mă doare-n p… cine ești tu, noi aici suntem pentru omor, viol,  tîlhărie.” Unul de la „parter”, cu accent moldovenesc: „Cine p… mea ești, că mă doare în p… de tine, aici avem reguli.” Atunci am răspuns și eu pe limb lor: „Să-mi bag p…!” Aici era care pe care, eu sau ei. Ei erau cinci, eu singur… Continui: „Nu vreau să mă cert cu nimeni, am treaba mea, nu vă interesează. Sunt procuror, dacă nu vă convine hai să o facem acum, mă doare în p…!”

Am stat șase luni în DS3 cu un condamnat pe viață, cel cu accent moldovenesc de la patul unu, care omorîse trei persoane în stil mafiot, adică, toți legați de mîini și picioare cu sîrma și împușcați în ceafă. Altul arestat pentru omor deosebit de grav, tîlhărie, viol, etc… Erau disperați procurorii DNA că nimeni nu mi-o trage la buci, că nu mă fac ăia să plîng, că nu îmi pare rău. Ei nu au înteles că nu eu am făcut pușcărie cu ei, ci ei au făcut pușcărie cu mine. Cu alte cuvinte m-am pișat pe DNA și o să o fac și în zilele următoare

Ziua a IV-a, statul de drept sau binomul SRI-DNA

Am uitat să spun că în data de 01.02.2012 după ce mi-am plimbat câinii, cînd am ajuns acasă văd pe Realitatea TV: „Procurorul vrăjitoarelor arestat”. Nu știu dacă ați auzit sau dacă vă reamintiți că, după ce au fost arestate vrăjitoarele din dosarul meu,un coleg din Prahova propunea și el la arestare alte vrăjitoare din Ploiești, care au avut același mod de operare.

Cînd am văzut breaking news am zis „Ce dracu’ a mai făcut și prostul ăsta?” și mă duc să îmi iau cafeaua. Cînd mă întorc la TV să văd și eu știrile apare pe ecran „Max , procurorul vrăjitoarelor arestat”. Să îmi cadă cafeaua din mână. M-au trecut niște fiori, chiar dacă nu sunt ușor de speriat… Zic „Bă, ești prost? Este vorba de tine, dar cum te-au arestat dacă tu ești acasă?”

Nu știu dacă mă credeți dar atunci am crezut că am murit sau visez. Nu pot să explic în cuvinte ce am simțit pe moment.  Am crezut că este o glumă prosta, îmi treceau prin cap tot felul de tâmpenii, mai ales că eram în casă. O întreb pe fostă soție dacă este vreo glumă și începe să plângă. Îmi spune că nu e glumă, că au dat știrea pe toate posturile. „Procurorul vrăjitoarelor arestat”… Nu apuc să mă dezmeticesc bine că mă sună grefiera-șefă: „Max, unde este dosarul vrăjitoarelor?” Eu: „La poliție, la instanță copia, la Curtea de Apel cealaltă copie.” „Ne trebuie dosarul.”  „Ok, îi sun pe polițiști să îl aducă la sediu.” Îl sun pe politest și îi spun să ducă dosarul cu toate cele 13 volume la sediu. Mă întreabă de ce și îi spun că vrea să îl vadă șeful.

După 10-15 minute, mă apelează un număr privat , crezînd că sunt de la presă răspund… Era altă „presă”. “ Bună dimineața, sunt comisarul X de la DNA, vă solicităm să fiți present la oră 13:00 la sediul DNA, stradă Știrbei Vodă nr…”  Eu „Știu doamnă unde este, dar de ce să vin?” „Pentru că aveți calitatea de învinuit. „De ce învinuit?” „O să va spună domnul procuror .” „Ok, atunci o să-mi caut un avocet, dacă este domnul procurer.”

Îmi caut avocat, dar nu știam ce să îi spun, de ce acuze trebuie să mă apere, fiindcă nici eu nu știam nimic . Ajungem la oră 13:00 în biroul procurorului și ne spune că sunt acuzat de mită și grup infracțional organizat. Întreb cine mă acuza și despre ce este vorba. Îmi spune o poveste cu 300.000 de euro pretinși de mine și dacă vreau să dau o declarație. După aducerea la cunostiință a acuzației și după ce văd despre cine este vorba, îi spun procurorului că nu sunt adevărate acuzațiile, îl știu pe denunțător că era inculpat într-un dosar de al meu, dar nu cunosc persoanele cu care am format grupul infracțional organizat.

Atunci îmi vine ideea, văzând că insistă cu declarația, mai ales că nu știam efectiv ce să îi spun, i-amzis că sunt dispus să dau declarative, dacă ei sunt de acord să fac testul poligraf, pentru că niciodată în viață mea nu am pretins mită de la nimeni! Răspuns de procuror: „Testul poligraf se face doar la martori.” Mă enervez și îl întreb unde dracu’ a făcut facultatea. Dupăaceea mi-am adus aminte că terminase o facultate private, după ce terminase Academia Tehnică Militară. Viorel Cerbu, cînd a început facultatea era deja pensionar… Îmi spune că dacă vreau să dau declarație bine dacă nu… nu este nici o problemă că el a făcut flagrantul. Îl întreb ce dracu’ de flagrant și îi spun că nu îi dau nici o declarație. La oră 13:20 plec din sediul DNA la Arestul Central.

Încep să mă aclimatizez și să mă fac confortabil în cameră 3DS, am început să joc table, rummy, șah, ca să treacă timpul cu tîlharii mei, că erau ai mei acum. Un băiat de bine îmi spune că Cerbu se interesează zilnic ce fac. Cred că l-a luat capul cînd a văzut că nu reușește să mă facă psihic. Își dorea să plâng, să mă dau cu capul de pereți, să mă rog de el, să fac ce vrea el… Aiurea, un dobitoc! Făceam mișto de el indiferent cu cine vorbeam. Din prost și din „retardat” nu-l scoteam…

După două săptămâni tot colectivul de la Parchetul Tribunalului Ilfov a venit în vizită la mine ca să mă încurajeze, iar la final a trebuit să mă rog de ei să se opresca din plâns. Mi-au „mâncat” și o vizită cu familia pentu luna  februarie… Le mulțumesc acum pentru curajul pe care l-au avut, pentru că a doua zi au fost amenințați de Kovesi că vor avea probleme.

Pe data de 17.02.2012, după 17 zile de beci, mă scoate (tontu’) la anchetă. Mă întreabă dacă vreau să dau declarații, etc… Îi spun că sunt de accord, dacă facem testul poligraf. Începe să se enerveze și îmi spune că în cauza poate să fie inclusă și fostanevastă și se uită în ochii mei ca un „bun anchetator”.          Mă uit și eu la el și îi spun „Dacă o bagi pe nevastă-mea în dosar, mă duc la pușcarie pentru omor, nu pentru căcatul tău de dosar de mită, mai ales că știi că nu este adevarat.” Anchetatorul se trage în spate și îl cheamă pe mascat să stea în spatele meu. Cred că o fi simțit ceva în privirea mea atunci… Mă întorc „la cameră” și după alte trei zile mă cheamă, cu mascatul în spate, să îmi spună că a terminat dosarul și că îmi face prezentarea de material.

La prezentarea de material mă întîlnesc și cu „complicii” mei. Cel care se dădea drept finul meu îmi spune că la bătut Cerbu de la ora 22 la ora 24 să îmi aducă banii, pentru că dacă nu mi-i aduce „o să-și ia pedeapsa că la droguri. Dar dacă îmi aduce banii, el iese din ecuație și trebuie să se gîndească că are copil de un an acasă. Tot atunci am aflat că el a fost scos de Cerbu din arest aproape în fiecare zi (mai puțin sîmbăta și duminica ) ca să își schimbe declarația. Dacă eu am fost scos doar o singură data, nu am crezut, dar în arhivă arestului am găsit toate foile de scoatere semnate de Cerbu .

Măcar în mine, și în celălalt, Cerbu nu a avut curaj să dea, că sigur plecam amândoi atunci definitive. Eu pe viață, probabil, iar el la doi metri sub pământ. Ce noroc am avut… (Va urma)

Max BĂLĂȘESCU