DICTATORII AU PRELUAT CONTROLUL ȘI NICI MĂCAR NU NE-AM DAT SEAMA

A existat cândva un faimos călău chinez care era atât de priceput cu sabia sa, care tăia ca briciul, încât publicul plătea bani pentru a-l vedea cum decapitează criminali.

Într-o zi a ajuns într-un oraș de provincie mic unde autoritățile îl plătiseră cu o sumă consistentă pentru a-l executa pe un ucigaș celebru.

A intrat în arena și a făcut câteva mișcări elegante și delicate cu sabia. Condamnatul stătea abătut în fața sa deloc impresionat de toată tevatura. „Termină odată!” a mormăit el.

Călăul s-a înclinat politicos, a zâmbit și i-a spus frumos: „te rog, apleacă-te”. Criminaul s-a aplecat, iar capul, deja despărțit de corp printr-o lovitură incredibil de rapidă, s-a rostogolit de pe umerii săi.

Cred că noi, în Marea Britanie, am ajuns ca acel om condamnat. Ni s-a întâmplat ceva îngrozitor dar noi încă nu ne-am dat seama ce ni s-a întâmplat.

S-ar putea ca Revoluție Britanică, o nenorocire de care țara aceasta a fost scutită în mod repetat datorită bunului simț și a conservatorismului înnăscut, să fi avut deja loc.

Într-o conferință de o forță și putere uluitoare, desfășurată săptămâna trecută, fostul judecător de la Curtea Supremă, Lordul Sumption a dezvăluit cu amănunte neplăcute ceea ce s-a întâmplat cu țara noastră în numele Covid. O copie și o înregistrare a discursului se găsește pe blogul meu și vă recomand cu tărie să o citiți și să o urmăriți.

Lordul Sumption spune că parlamentul a fost dat la o parte de miniștrii care conduc prin decrete. Lordul nu este doar un jurist strălucitor. El este, de asemenea, și un istoric reputat. Anul trecut a susținut Conferințele Reith de la BBC și au fost cele mai bune conferințe ținute de mulți ani încoace. Dacă are anumite preferințe politice, nu am nici cea mai mica idee care sunt, dar folosește limbajul cu multă grijă.

Dacă afirmă că „avem de-a face cu cea mai importantă încălcare a libertății personale din istoria țării noastre. Nu am încercat să facem așa ceva înainte, nici măcar în vreme de război și nici chiar când am fost puși în fața unor crize sanitare mult mai importante decât aceasta”, atunci puteți fi siguri că așa stau lucrurile.

Când spune că „miniștrii nu dau socoteală nimănui, cu excepția alegătorilor o dată la cinci ani” puteți fi siguri că este adevărat. Este o ruptură totală cu secole de drept și tradiție, și cine poate spune unde se vor sfârși toate acestea?

Când arată că legile, întărite prin amenzi tiranice și ruinătoare, sunt făcute acum la conferințe de presă televizate și puse în aplicare la cacealma de forțe de poliție care acționează mult dincolo de autoritatea lor, atunci asta se întâmplă. El acuză guvernul că demonstrează „un dispreț mândru pentru limitele puterii sale legale”. Astfel, susține el, moare libertatea.

Și în spate să află o rechiziționare stupefiantă, nebăgată în seamă, a puterii economice, care a făcut posibilă întreaga panică Covid.

Ca urmare a unei lungi tradiții, Parlamentul are ultimul cuvânt în privința cheltuielilor guvernamentale. Trebuie să permită cheltuieli majore doar explicit. Fără această putere este doar o mascotă sau o jucărie.

Această putere a fost abolită. În martie, a trecut neobservat de aproape toată lumea că parlamentul a crescut cu mult libertatea guvernului de a cheltui cât dorește. Vechiul prag pentru cheltuieli de urgență a crescut de la 11 miliarde de lire pe an la 270 de miliarde de lire anual.

Nu pot spune unde sau cum se va sfârșit toate această aventură. Sunt din ce în ce mai convins că primul ministru și consilierul său nu știu ce fac.

Decizia lor de a strangula din nou economia noastră suferindă printr-o carantină alarmistă este una bazată pe panică și iar panică. Distruge sistemul de sănătate pe care pretind că-l salvează, în timp ce spulberă locurile de muncă și afacerile pe care nu le-au ruinat sau distrus deja.

Mi se pare că sunt doi școlari cocoțați într-o locomotivă veche cu aburi, trăgând goarna puternic în noapte, prea speriați ca să cea ajutor, prea mândri ca să-și recunoască greșeala făcută. Au început să miște locomotive din greșeală, acționând prostește tot felul de butoane despre care nu știau ce fac. Acum nu mai găsesc frânele. Cele de siguranță s-au blocat. Alarma sună, viteza crește.

Din păcate, noi, restul, suntem prinși în tren, în spatele lor, incapabili să ajungem la ei sau să-I influențăm, nemaivorbind că nu-i putem opri.

Cel ma ciudat lucru legat de Panicdemia este că nimeni nu ar fi știut că a existat dacă guvernul și trompeta sa, BBC, nu ar fi încercat în mod constant să ne îngrozească pentru a ne arunca într-o stare de frică servilă. Nu contează că se bazează cu toții pe adevărul nedovedit al tezei că boala poate fi controlată prin carantină.

În mulți ani, un număr similar de oameni mor din cauza complicațiilor respiratorii. În mod firesc, 1600 de oameni mor zilnic din tot felul de motive, deși a devenit un sacrilegiu să spui asta. Majoritatea nu mor de Covid.

Majoritatea mor din cauza altor boli al căror tratament a fost stopat sau redus de Panicdemie. Toate aceste decese sunt plânse de cei apropiați. Doar că, mulțumită Panicdemiei, ei nu pot face înmormântări așa cum se cuvine.

Cât va mai dura până când lumea își va da seama că am fost aruncați, fără rost, în sărăcie și întuneric?

Contramundum