Doctrina idioților utili

Am văzut și eu clipul în care Chirilă se declară dezamăgit de Plăvan și de guwernerul său. Pe scurt – ca să nu vă mai chinuiți cu urmărirea întregii poliloghii – treaba stă în felul următor: personajul nostru s-a îndrăgostit de școala finlandeză – deh, ca orice tefelist – s-a dus pe-acolo cu ajutorul Ambasadei Finlandei pentru o „documentare” – în fapt un fel de plimbărică pe la diverse instituții – după care s-a hotărât să organizeze un workshop la București pe această temă, urmând ca apoi să forțeze implementarea sistemului educațional finlandez la noi.

Treaba a mers frumos până la capitolul acțiune. Adică atunci când s-a organizat workshop-ul, dintre toți partenerii lui de ideal a venit… Sulea. L-au lăsat pe Chirilă și pe invitații săi să se uite unul la celălat. Dintre oamenii politici, a venit doar o deputată … PSD (nu știu, v-am mai spus că ăștia-s proști?). În rest nimeni! Nu tu pedelei, nu tu userei, nu tu alți oameni politici ai momentului.

Partea interesantă e că al nostru cântător a încercat să facă ceva concret din proaspătul său ideal. A vorbit cu Turcanca și cu alți oficiali. A primit la schimb un canci și o recomandare ca absolut tot ceea ce face să facă sub egida programului … „România Educată” , un căcățel cu perje conceput de Plăvan și oamenii săi. În fapt i se cerea să mai facă ceva propagandă pe gratis și să lase naiba inițiativa pe care o avusese.

Evident că gornistul nostru a fost cuprins de dezamăgire pe care și-a exprimat-o în clipul video menționat. Mai mult, s-a trezit să critice inițiativa plăvănească de alegeri anticipate și să-i dojenească frățește pe cei pentru care a luptat. Pe scurt, pentru cine înțelege, cam ăsta e destinul fraierului idealist care iese în față s-o facă pe eroul pentru un ideal pe care nu-l înțelege. De fiecare dată după ce șmecherii câștigă puterea, plevușca folosită în lupta de până atunci e lăsată de-o parte. Și, dacă nu se potolește, e efectiv eradicată. De altfel, indivizi de acest tip formează marea masă dezamăgiților. În timp ce „dușmanii” se lamentează cu înfrângerea, aliații efectiv o iau razna când constată că au fost păcăliți de către fripturiști. Cam în situața asta se află Chirilă.

Desigur, nu-i plâng de milă. Abia acum realizez că el nu-i nici mai mult nici mai puțin decât un biet tefelist. Eu aveam impresia că are ceva creier și s-a alăturat tâlharilor pentru a avea parte din pradă. Aiurea, e la fel de fraier ca întreaga generație care-l urmează. În primul și-n primul rând, e de-a dreptul prostește să te trezești dezamăgit de unii pe fața cărora se citea foamea de bani și de putere. Dar o asemenea prostie e specifică masei pe care o reprezintă și care va sfârși prin a sări – scuzată să-mi fie exprimarea – din muie-n muie.

Oricum, înainte de a se apuca el să se facă erou în domeniul educației, ar fi trebuit să înțeleagă că, în afara plimbăricii și a workshop-ului la care-a participat, absolut nimic nu-l califică pentru a trasa directive acolo. El e doar un gurist și-atât. Ar trebui să caute performanța în domeniul său – în care, fie vorba între noi, e picat într-un manierism crâncen. N-are ce căuta în politică, în educație, în știință sau mai știu eu unde, pentru simplul motiv că n-are nicio calificare. Vrei să faci educație? Pune mâna și fă o facultate de specialitate, muncește pentru un doctorat și abia după aceea poți să-ți începi UCENICIA în domeniu. Ceea ce face el e fix stilul prostesc și heirupist cu care tot felul de neica nimeni ne îndrumă de treizeci de ani încoace să preluăm și implementăm tot felul de baliverne ale altora.

Ăstora, cu asemenea concepții tâmpite, le-aș spune că puterea unei națiuni nu se manifestă prin modul în care-i copiază pe alții, ci prin modalitatea în care reușește singură să-și găsească drumul spre succes. Dacă vrem performanță, ar trebui să avem în vedere exemplele remarcabile ale trecutului. Luați ca exemplu școala de gimnastică, cea care-a făcut atâta performanță clădindu-se pe nimic și care-a fost distrusă de indivizi precum Tolontan: buni de nimic.

Dacă vă veți întreba de ce suntem în rahat, iată că aveți și răspunsul: pentru că mult prea mulți sunt tributari concepției că te poți realiza copiindu-i pe alții. Nu, bă, boilor! Te realizezi doar atunci când ridici tu ceva de la bază la vârf, de la A la Z. Rețineți chestia asta simplă și încetați să mai fiți proști! Știu, e imposibil, dar trebuia să o spună cineva în față.

Dan DIACONU