Dosarele X din orașul-fantomă al uraniului. Experiența paranormală trăită de un român în adâncuri. Ființa extraterestră din mina de uraniu

Minele de uraniu de la Ciudanovița (Caraș-Severin) au fost deschise de sovietici în anii ’50, iar de-a lungul timpului au lucrat aici mii de oameni. Unii au trecut prin experiențe demne de celebrul serial SF „Dosarele X“.

În anii ’50, aproape 10.000 de oameni munceau în minele de uraniu de la Ciudanovița, un sat din Banatul Montan, la marginea căruia, ascunsă în munți, a fost înființată o colonie muncitorească.

Fosta colonie, oraș-fantomă al minerilor
„Șantierul”, așa cum era numit micul oraș al minerilor de la Ciudanovița, era gestionat de sovietici, care conduceau Sovrom Kvartit (societatea româno-sovietică a uraniului), iar mina s-a aflat la început sub controlul acestora și apoi al Ministerului de Interne din România socialistă.

Minele de uraniu de la Ciudanovița au fost deschise în jurul anului 1952, iar în primii ani de funcționare minereul era încărcat în vagoane și transportat spre Uniunea Sovietică. După plecarea sovieticilor, exploatarea preluată de statul român a avut o activitate tot mai restrânsă, până la închiderea ei definitivă, din 1997.

În ultimele decenii, satele din zonă s-au depopulat, iar comuna Ciudanovița a ajuns să numere mai puțin de 500 de locuitori.

Blocurile fostei colonii muncitorești de la Ciudanovița, ridicate în anii ’50, s-au degradat, iar unele au fost demolate, împreună cu fostele clădiri ale minelor, spitalului, fostei gări, căminului cultural, fostelor magazine și cantine ale coloniei.

Mulți dintre foștii mineri de la Ciudanovița (Caraș-Severin) au părăsit aceste meleaguri, luând cu ei amintirile vechilor mine.

Publicistul Ben Todică, un fost localnic al Ciudanoviței, trăiește de mai mulți ani în Australia, însă a rămas atașat de locurile în care și-a petrecut copilăria și a lucrat în tinerețe.

Pe canalul său de Youtube, Ben Todică a relatat câteva întâmplări stranii petrecute în mina de uraniu din Ciudanovița. În tinerețe, spune el, a observat un Obiect Zburător Neidentificat (OZN) deasupra coloniei muncitorești. Iar în primii ani de lucru la mina de uraniu, în care a lucrat la montarea unor conducte și burlane în galeriile miniere, a fost martorul unei întâlniri cu totul neobișnuite.

„Lucram câte doi-trei, însă la un moment dat, când colegii mei s-au îndepărtat, am rămas singur în galerie. Am urmărit curentul de aer, mergând spre un puț de aeraj, de unde să urc pe scări pentru a ieși afară. Am ajuns la un suitor abandonat, la care putreziseră scările, cu pereții sfărmați în unele locuri, și am văzut lumină venind de sus. Am început să urc pe el, fiind sigur că o să ies afară prin acest puț de aeraj”, rememora fostul muncitor.

Ființa extraterestră din mina de uraniu
Pentru că a obosit urcând pe treptele fragile ale spațiului îngust, a decis să se sprijine cu spatele de peretele suitorului.

„Peretele s-a prăbușit, iar în acel loc s-a deschis o încăpere largă în care se afla un fel de lac, luminată de o lumină albastră extraordinară. Aici se afla un fel de casă, dar care semăna mai mult cu o farfurie zburătoare. M-am apropiat de lac, crezând că e apă, dar era un fel de gelatină. Când am atins lacul, dintr-o dată, din acea ”casă” de forma unei lacrimi mari, a ieșit o ființă albastră, o femeie care arăta asemănător uneia pictate în piramidele, o Nefertiti. M-am speriat și nu am mai putut nici să vorbesc, măcar”, își amintește Ben Todică.

Potrivit relatării acestuia, ființa misterioasă i-ar fi spus să se liniștească.

„Mi-a spus apoi că ea se află aici pentru a consuma apă din aceste locuri, care conține nanoparticule de aur, de argint și au radioactivitate, care le este necesară lor, în constelația de unde vine. Mi-a arătat portițele care se deschideau în univers, folosite pentru a călători în univers”, afirma publicistul.

Potrivit acestuia, ființele misterioase au părăsit Pământul în urmă cu mai multe mii de ani, însă au păstrat „stațiile” ascunse în inima munților, unde călătoreau pentru a se aproviziona cu apele minerale care nu se regăseau în constelația lor.

După experiența din mina de uraniu, Ben Todică povestește că s-a trezit în întunericul din galeria mineră. A crezut mult timp că totul fusese un vis, însă câțiva ani mai târziu, spune el, a fost din nou martorul unei experiențe paranormale, în Australia, care l-a pus din nou pe gânduri cu privire la întâmplarea stranie din mina de uraniu.

Viața în colonia Ciudanovița
Dintre cei peste 10.000 de oameni care au lucrat de-a lungul timpului în minele de uraniu de la Ciudanovița, au mai rămas doar câțiva foști mineri în localitatea din munții Banatului. Cei mai mulți dintre ortacii mutați la colonia Ciudanovița proveneau din zona Moldovei, a Câmpiei Române şi chiar şi din Uniunea Sovietică.

Locuiau în numeroasele barăci de pe malul pârârului Jitin și în blocurile cu două-trei etaje, înșiruite de-a lungul drumului pavat cu piatră cubică, spre minele de uraniu Ciudanovița și Lișava.

Oamenii povestesc că așezarea era destul de animată în trecut, însă în primii ani de funcționare a minei, se afla sub controlul strict al sovieticilor și accesul în localitatea minieră era interzis străinilor.

În vale, la câţiva kilometri de colonia muncitorească, se află vetrele satelor Ciudanoviţa şi Jitin, cu case vechi de piatră locuite şi ele în trecut de numeroase familii de mineri.

Cei mai mulți dintre mineri au lucrat aici doar pentru câțiva ani și au părăsit apoi colonia. La fel ca în alte mine de uraniu, muncitorii erau rotiți permanent din diferite sectoare ale exploatărilor, fie din decizia conducerii de a nu-i expune prea mult timp, fie din dorința lor de a căuta câștiguri mai mari, sau datorită plecărilor din zonă. Alții ortaci ademeniți de salariile mari din mină, rămâneau în colonia Ciudanovița, doar pentru câteva luni.

„Mulţi mineri se angajau aici, spre exemplu, doar pentru a avea un loc călduţ unde să stea iarna. Au venit într-un an 17 oameni, luaţi de pe stradă. Li s-au dat haine, masă, cazare. Unii îşi amenajaseră, din cartoane, un loc unde să doarmă în mină. După vreo trei luni, când s-a încălzit vremea, unul singur a mai rămas. Mai mult a cheltuit mina cu ei, decât au produs ei”, își amintea fostul miner Vasile Voloca.

„Se petrec lucruri ciudate…“
După închiderea minelor, în anii ’90 foștii mineri au început să părăsească zona care nu le mai oferea locuri de muncă. Unii au decis să nu plece din colonia Ciudanoviţa, în ciuda nenumăratelor avertizări ale specialiştilor cu privire la efectele radiaţiilor de uraniu şi la reziduurile periculoase ale haldelor din jurul localității, care pot ajunge în apa freatică.

„Poate există radiaţii de la haldele de uraniu care înconjoară satul, însă pe noi nu ne afectează. În schimb, se petrec lucruri ciudate cu cei care pleacă de aici, după mai mulţi ani în care s-au obişnuit cu aerul acestui loc. Se îmbolnăvesc repede o dată ce îl schimbă. Un coleg de-al meu de la mină, întors în Botoşani, în câteva luni s-a uscat de tot… S-a îmbolnăvit grav şi devenise de nerecunoscut”, relata Vasile Voloca, originar din județul Botoșani.