Elvetienii: ”Nu vrem nici UE, nici salariu minim pe economie de 3,240 de euro.”

Pe 18 mai in Elvetia, se va incerca legiferarea salariului minim pe economie printr-un referendum astfel incat acesta sa fie nici mai mare,nici mai mic de 3.240 euro sau 4.000 de franci elvetieni. Prin urmare Elvetia ar putea intra cu usurinta in Cartea Recordurilor ca fiind de departe tara cu cel mai mare salariu minim pe economie.

Le Figaro spune ca idea vine din partea unor sindicate. Acestea ar fi de parere ca traiul la ei este mai scump si ca venitul  national ar fi impartit inechitabil intre membrii societatii. Desigur ei vor sa se remarce dar nu constientizeaza ca un asemenea tip de referendum nu ar avea rezultatele dorite.

Si totusi, elvetienii nu vad bine aceasta initiative.

 

Se pare ca in prezent doar 9% din numarul salariatilor primesc sub 3.240 euro si ca fara reglementari federale  unele  companii au reusit sa atinga acest prag ales.

Compania LIDL este citata de ziar, spunandu-se ca salariul platit angajatilor de catre companie, porneste de la 4.000 de euro in sus.

Nu in ultim rand salariul mediu ar suferi presiuni  daca cel minim s-ar majora pentru ca el ar ajunge 7.275 euro/luna. Toti aproba faptul ca o tulburare a ordinii insitituite ar putea dauna societatii. Din sondaje se remarca faptul ca elvetienii nu doresc nici legiferarea unui salariu minim, nici stabilirea pragului de 3.240 euro. Mai précis, initiativa este respinsa de 52%, in timp ce 40% o sustin si doar 8% se declara indiferenti.

Ei nu vor UE.

Chiar ar putea pune stavila perfectionarii profesionale, doar daca un om necalificat stie ca ar avea un salariu de 1,83 ori mai mare ca un necalificat din Luxemburg, de 2,56 decat cel din Marea Britanie, de 7,30 ori decat in Spania, de 9,67 ori decat in Ungaria si chiar de 20,63 ori decat in Romania sau Bulgaria, situate ca de obicei in coada clasamentului european,acestea fiind  aproape la egalitate.

Mai  pe intelesul tuturor, de ce o tara ca Elvetia-unde asa zisii „saraci” n-au ce sa-si ravneasca mai mult, ar fi tentata sa majoreze salariileminime.

Greu de inteles dar aceasta tara mica si prospera, cunoaste succesul tocmai datorita faptului ca ea conteaza doar pe propriile mijloace de a-si organiza economic.

In decembrie 1992, aceasta tara a votat contra aderarii la UE. Optiunea avea sa fie schimbata in luna martie a anului 2001, cand au mentinut totusi refuzul fata de aderarea la UE, , dar si-au armonizat practicile economice cu cele ale Uniunii, cu scopul ca  pe plan international sa fie ameliorate competitivitatea.

N-ar trebui insa trasa concluzia ca neparticiparea la UE ar fi cheia succesului elvetian.  Mai mult ca sigur  performantele industriei , disciplina severa bancar-financiara,  educatia cetateneasca  duc la o guvernare reusita.

 

Iar standardul ridicat de viata al elvetienilor dateaza mult anterior infiintarii UE, ferind tara de convulsii sociale, cele care determina adesea guvernele altor state sa cedeze principiilor, luand masuri pe cat de populiste, pe atat de paguboase.

Nu uitati ca Elvetia este federatie. Una in care sunt  vorbite 4 limbi aparte, toate recunoscute de stat: franceza, germane, italiana si retoromana. Niciuna din aceste grupari etnice nu se ridica impotriva alteia si nu s-a ridicat vreodata.

Daca toleranta si armonia sociala nu existau in aceasta  tara probabil avea aceeasi soarta ca si Ucraina.

Probabil , cu patru structuri etnice a avut norocul unor conducatori cu spirit vizionar, care au stiut sa nu se lase antrenati in niciunul din cele doua Razboaie Mondiale, echilibrul si linistea fiind pastrate  chiar si in momentul mai recent cand America si Europa s-au pomenit rostogolite in criza.