Enigmele celei mai mari cetati din Epoca Bronzului, la doi pasi de Timisoara. “E contemporana cu perioada Razboiului Troian”

La 18 kilometri de Timişoara, în drumul spre Orţişoara, mai exact pe câmpul de pe margine, specialişti români şi străini lucrează la descifrarea unei enigme istorice.

Fortificaţia de la Corneşti are 1.700 de hectare şi este cea mai mare cetate de pe teritoriul Europei în Epoca Bronzului. Fortificaţia apare pe primele hărţi Mercy (1723-1725), iar apoi pe toate hărţile militare până la sfârşitul Primului Război Mondial. Primele săpături au fost realizate în 1939 de arheologul Marius Moga, însă până recent nu s-au găsit fonduri pentru a le continua.

În anul 2007, datorită lui Alexandru Szentmiklosi, directorul secţiei de Arheologie a Muzeului Banatului, şi a investiţiei primite în special din Germania, au reînceput căutările şi lucrările arheologice abandonate în urmă cu 80 de ani.

Acum, instituţii străine prestigioase şi specialişti recunoscuţi la nivel internaţional din România, Germania, Austria, Anglia şi Statele Unite ale Americii lucrează la descifrarea uneia dintre cele mai bine păzite enigme din jurul Timişoarei.

„Volumul de muncă şi de buget este mare. Am încercat să conving comunitatea internaţională să ne acorde fonduri şi s-a întâmplat acest lucru, în special de la Societatea Germană pentru Cercetări. Corneşti va constitui subiect de cercetare pentru foarte mulţi ani de acum înainte“, a spus Alexandru Szentmiklosi.

Privită de la înălţime, fortificaţia de pe ogoarele sătenilor din Corneşti este una spectaculoasă. Patru valuri uriaşe de pământ arată că acolo a fost, cândva, o fortificaţie, o civilizaţie de mult dispărută.

PARTE DIN CULTURA CRUCENI-BELECHIŞI

S-a stabilit, prin metoda Carbon 14, că lemnul din care era construită fortificaţia a fost tăiat în 1400-1200 înainte de Hristos şi că acolo a existat o civilizaţie importantă din Epoca Bronzului: Cultura Cruceni-Belechişi, care a controlat în a doua jumătate a Mileniului II principalele căi de acces dinspre Europa Centrală spre Marea Mediterană, din Croaţia de azi până în Banat, de la Mureş la Dunăre.

„Această fortificaţie de la Corneşti este contemporană cu civilizaţia miceniană, unul dintre cele mai importante centre ale civilizaţiei greceşti, şi cu perioada Războiului Troian. În paralel cu lucrările arheologice, cercetătorii din Germania încearcă să găsească dacă există ceva, în textele hitite, despre aceste aşezări“, dezvăluie Szentmiklosi.

Anul acesta, pe baza fondurilor alocate de Societatea Germană pentru Cercetare, s-a început un capitol nou în cercetare a fortificaţiei.

AU DECOPERTAT O CASĂ PREISTORICĂ

Arheologii se află acum pe locul unei case din interiorul fortificaţiei, care a fost descoperită printr-o tehnică specială, numită lidar. Cu ajutorul unor fascicule laser se ridică modelul tridimensional al terenului. Practic, se efectuează o „radiografie“ din aer a terenului. Se analizează fiecare bucată de ceramică descoperită, fiecare fragment sau grindă de lemn putrezită. Totul este măsurat şi analizat cu minuţiozitate. În paralel cu săpăturile arheologice se desfăşoară scanări geomagnetice, alte zboruri pentru scanare lidar şi cercetări topografice cu aparatură de ultimă generaţie.

„Aşa se face că săpăm doar acolo unde vedem în imagini că a existat o fostă locuinţă. Acum suntem într-una din ele. Interiorul a avut două compartimente. O cameră privată şi ceva ce numim azi sufragerie. Am găsit cioburi de la 1500 Înainte de Hristos şi cel mai timpuriu de la 1200 Înainte de Hristos. Aceste cioburi din urmă ne datează locuinţa. La 1200, aceasta funcţiona“, povesteşte Alexandru Szentmiklosi.

Există şi semnele unei aşezări mult mai târzii, probabil sarmatică (amestec de popoare scitice, iraniene), pentru că s-au descoperit gropi cu ceramică sarmatică. Mai mult, în afara zidurilor fortificaţiei s-a descoperit şi un mormânt de tip sarmatic.

„Genetic nu ştim dacă au fost sarmaţi. E ca şi cum ai găsi un rus cu un kalasnikov, iar langă un chinez cu kalasnikov. Nu arma este cea care defineşte genetic. Însă oamenii aceştia au un mod de de viaţă şi de înmormântare care ţine de sarmaţi. Este o lume sarmatică. Putem spune că această zonă a fost locuită ultima dată undeva în secolul I-IV Înainte de Hristos. Însă descoperirile principale sunt din Epoca Bronzului. Locuinţa aceasta datează, cu siguranţă, cu 1400-1100 Înainte de Hristos“, explică Szentmiklosi.

Specialiştii cred că această populaţie de la Corneşti a apărut probabil în urma răcirii climei, după explozia Vulcanului de la Santorini, de la 1600 Înainte de Hristos. Aceasta a fost înregistrată şi în texte egiptene. Este unul dintre factorii care ar fi putut sta în spatele acestei revoluţii culturale.

Aşa se văd valurile de pământ de la firul ierbii

„Aceşti oameni, crescători de animale, cultivatori de plante, au avut un rol important şi în comerţul care se făcea către Europa Centrală. Faptul că a fost poziţionată la Corneşti, în zona câmpiilor înalte ale Vingăi, arată factorul geostrategic al acestei aşezări, al acestor comunităţi“, a mai spus Alexandru Szentmiklosi.

AU DAT FOC FORTIFICAŢIEI DUPĂ PLECARE

Cercetătorii nu ştiu încă când a fost abandonată cetatea, nici dacă a fost distrusă sau incendiată voit. „Majoritatea necropolelor Cruceni-Belechişi îşi încetează continuitatea în anii1200 Înainte de Hristos. Această aşezare apărată de patru ziduri a fost abandonată, se pare, undeva la 1100 înaintea Erei noastre.

Nu există un semn de atac care să fi distrus fortificaţia, însă zidurile sunt distruse prin foc. Dacă ele au fost atacate de alte comunităţi, nu există argument arheologic, dar se ştie că există situaţii în care comunităţile îşi distrug propriile aşezări. Helveţii, când pleacă din cauza foameie, îşi dau foc la cetăţi, la aşezări, să nu aibă motivaţia de a se întoarce.

Fortificaţia are 1.700 de hectare şi este cea mai mare cetate preistorică, de Epoca Bronzului, din Europa. Aici avem o situaţie complexă, cu patru şanţuri de apărare, care se poate vedea cum evolează în timp“, susţine şeful arheologilor.

Arheologii afirmă că fortificaţia a fost construită inginereşte. Structura de rezistenţă este din lemn, iar în casetele formate se bătea lut, pentru consolidare. Şanţurile de apărare aveau şi şapte metri.

„Faptul că aici avem această aşezare sugerează că există o elită şi o ierarhie. Fără un şef sau un factor de organizare nu putea să construiască patru valuri de apărare şi mai ales să le întreţină. Aici s-a consumat o cantitate enormă de lemn, care a trebuit tăiat de undeva, a trebuit construit după planuri care erau aproape inginereşti şi un pământ bătut în casetele de lemn formate. Şanţurile de lemn trebuiau întreţinute“, adaugă Alexandru Szentmiklosi, şeful secţiei de Arheologie a Muzeului Banatului.

Alexandru Szentmiklosi susţine că nu este vorba de o cetate strict defensivă. “Dacă ar fi să o aperi este aproape imbosobil din cauza mărimii. Cineva care ar dori să intre în cetate are atâtea căi, atâtea văi, încât este greu să o aperi. Toate văile sunt şi surse de apă. Sunt peste tot izvoare”, a adăugat specialistul.

După terminarea cercetările de la casa descoperită în câmp, arheologii vor îngropa totul şi vor reda zona agriculturii. Iar apoi vor merge mai departe.

“În paralel am aplicat şi la alte proiecte de finanţare. Dacă vom fi admişi, şi avem semnale bune, vom cerceta zidurile. Este o muncă enormă de îndepărtare a pământului, fără spectaculozitatea de a găsi obiecte, ceramică etc.”, a mai declarat Szentmiklosi.

Muzeu al Epocii Bronzului la Corneşti

Demersul oamenilor de ştiinţă este crearea unui muzeu la Corneşti. „Am în plan crearea unui sat din Epoca Bronzului. Familiile vin şi pot cel puţin o dată în viaţă să trăiască aşa cum au trăit strămoşii noştri. Suntem bugetari şi suntem visători. Dar în 2007, când am început acest proiect, l-am început dormind în căsuţele de carbon de la Băile Calacea“, încheie Alexandru Szentmiklosi.

Muzeul din Berlin a donat deja nouă vitrine speciale, care se află la Primăria din Orţişoara. Deocamdată, specialiştii au arhivat nu mai puţin de 80 de giga de informaţie de la Corneşti. Consiliul Judeţan Timiş are de acum, în fiecare an, un buget special pentru Corneşti, care se ridică la 50.000 de lei, pentru două luni de săpături.

Printre specialiştii care lucrează pe şantierul arheologic de la Corneşti se află Matthias Wemhoff, director al Muzeului de Preistorie şi Istorie Timpurie din Berlin, Bernhard Heeb, arheolog şi muzeolog în Muzeul de Preistorie şi Istorie Timpurie din Berlin, Rüdiger Krause, profesor la Goethe Universitat din Frankfurt şi Sarah Sherwood, profesoară de geoarheologie la Dickinson College in Carlisle, Pennsylvania şi la Universitatea din Tennesse.

În 2007, când arheologii de la Muzeul Banatului au redeschis şantierul, existau trei ipoteze: o fortificaţie din perioada dominaţiei avare, putând fi capitala unui stat care 200 de ani a fost cel mai puternic din Europa Centrală, o vastă aşezare din Epoca Bronzului, iar a treia, care a plecat de la un cercetător din Canada, ruinele capitalei lui Attila, regele hunilor. În aceea perioadă s-a realizat şi documentarul de mai sus, însă de atunci s-au oferit răspuns la multe întrebări. De Stefan Both – Adevarul