Euro-scepticism sau euro-realism?

Despre o eventuala iesire a Romaniei din UE se discuta firav si ocazional. Paradoxal, avand in vedere “beneficiile” pe care le-am primit pana acum din integrarea (fortata) in UE dar si mai paradoxal avand in vedere problemele uniunii si indiciile de neo-soviet care transpira din toti porii acestei structuri dai mai ales ai ideologiei care o promoveaza. Precum Uniunea Sovietica a avut la baza comunismul, nici Uniunea Europeana nu duce lipsa de o ideologie bine construita, “unificatoare” dar mai ales formatoare a claselor umane menite sa ajute la promovarea, transformarea si IMPUNEREA acestei constructii. Aici m-as referi nu atat la clasa conducatoare: parlamentari europeni, comisari, consilieri auditori si toata adunatura de biro-euro-crati care ne conduc [1], cat mai ales la anumite categorii sociale cheie cu un rol important in raspandirea si ranfortarea acestei ideologii si a acareturilor cu care vine ea pana in cele mai indepartate colturi ale societatii.

Ca in mai toate domeniile, Romania sta in urma si la “europenism”, dar nu am indoieli ca vom recupera rapid decalajul, asa cum am reusit si cu alte ISME anterioare … De exemplu, la noi – spre deosebire de Germania – s-au gasit doar doi parlamentari care sa mearga la marsul poponarilor: Remus Cernea (PSD) si Ioan Enciu (PSD). Prea putin, prea infim pentru o tara care se doreste “europeana”, nu-i asa? Se vaieta de asta si Cernea:

“Eu încerc să-mi conving colegii din Parlament să participe la astfel de evenimente, precum marşul diversităţii, pentru că este vorba despre apărarea drepturilor omului, iar un politician care vrea mai multă democraţie în ţara lui ar trebui să îşi asume şi chestiuni considerate de unii controversate, dar care sunt importante.” (Sursa)

Daca la europenism suntem in coada, la euroscepticism nici macar nu avem echipa. Ca sa fim totusi realisti, nu avem echipa serioasa, avem jucatori independenti pe ici pe colo, care cand mai joaca un meci cand nu mai auzi de ei prea curand. As da aici doar un exemplu notabil: Radu Golban, un roman germanizat care inca mai are rabdare sa vorbeasca cu politicieni retardati si cu reporteri amatori si desi are explicatii si rationamente bine edificate (este profesor in economie), este cvasi-ignorat de presa romaneasca si privit cu indiferenta de politicieni care nu inteleg ce zice omul asta, cine este el si care e treaba cu el. L-am vazut la Realitatea TV la emisiunea Jocuri de Putere a lui Rares Bogdan. A fost o aparitie “out of this world” pentru ca efectiv omul asta pare o wikipedia a euroscepticismului avand o cultura economica si istorica deosebita. In plus, cunoasterea profunda a societatii elvetiene in special si germanice in general, ii dau nu doar alura unei atitudini deloc xenofoba sau conservatoare cum sunt caracterizati in general euroscepticii de catre eurofonii spalati pe creier, cat mai ales ii permit sa puna si diagnosticul corect si sa arate si calea de urmat.

Ca tara, ne aflam asadar intr-un limbo pasiv, numit de unii ca “fara target“, fara un tel de urmat dupa ce am facut mare branza ca am fost primiti la “masa celor puternici” o data cu integrarea in UE. Filonul de gandire politica cel mai bine conturat acum este ca ne trebuie un nou tel: fie aderarea la Euro, fie un nou tratat cu FMI-ul ca sa avem tinte de urmat, altfel noi nu prea stim pe ce lume traim si nu ne organizam bine. Pana aici a mers absurdul thinktank-urilor mioritice, asta e tot ce poate screme gandirea politica romaneasca, incat aceasta idee este din ce in ce mai vehiculata de catre politicieni, ca sa nu mai zic de faimosii “analisti” sau “comentatori politici”. Iata ca vine acum un om cu o idee si are ceva de spus iar argumentele lui nu pot fi ignorate. Va reusi el oare sa schimbe ceva?

Multa vreme m-am tot gandit si eu, si ma tot gandesc ce se mai poate face, daca mai exista vreo solutie, daca nu cumva este deja prea tarziu. Un partid eurosceptic cu o platforma proprie care sa pluseze pe idependenta, foarte greu va incerca sa convinga. Nu a reusit la greci cu tot dezastrul de acolo (apropos, mai nou au taiat si televiziunea publica), nu a mers treaba nici in Cipru unde europenii le-au bagat mana pana si in contul bancar. De ce ar merge la noi, unde capacitatea oamenilor de a intelege tainele europenismului este extrem de limitata, iar cu niscavai propaganda si o samanta de dezbinare au reusit sa ne bage in “uniune” si fara sa mergem la vot. Ca sa nu mai amintesc ca nu ne-au lasat sa il dam jos pe Basescu, desi de data asta am votat!

Diagnosticul cel mai precis la noi cred eu ca este de fapt indiferentismul. Nepasarea morbida este cauza atat a blegelii europenismului cat si a batjocoririi si trivializarii euroscepticismului. Nu ne mai pasa nici de ce inseamna UE, ce inseamna Euro, ce vor astia de la noi, ce trebuie sa facem ca sa nu luam amenda in UE sau cum macar sa ne aparam interesele [2], dar in nici un caz nu am fi dispusi sa incercam sa gandim cu propriul cap si sa periclitam chiar si doar in imaginar unele comoditati sau iluzii pe care macar ni le ofera Europa.

Planul B nu exista pentru noi, de vreme ce nici macar planul A nu a fost conceput de noi, doar l-am primit in posta. Asta e marea tragedie, domnule Golban … De Gigel Chiazna

NOTE:

[1] Vezi Institutiile Uniunii Europene cf Wikipedia

[2] Vezi problema cu certificatele verzi si alinierea pretului la gaze – probleme care vor duce la anihilarea a vreo 4-5 industrii in Romania prin expozia costului la energie electrica si gaze