Evreul Mason Niels Schnecker va fi directorul de campanie electorală al lui Crin Antonescu

Niels Schnecker, un evreu relativ înstărit, cu cetăţenie americană, germană şi română, a cărui mamă locuieşti în Israel alături de alţi membri ai familiei, a condus pînă în 2009, ca „guvernator“, filiala din România („districtul” 124) a Lions Club International. Deoarece, statutar, o persoană nu poate ţine un mandat de guvernator decît un an, el a rămas în conducerea Lions din România în eşalonul doi, ca „past guvernator”, aceasta fiind o cutumă a Lions Club. Este, totodată, şejul permanent al Clubului Lions Millenium din Bucureşti, ca şi posesorul preşedintele fundaţiei Robin Hoodd.

Consultant şi analist financiar, mason în cadrul Marii Loje Naţionale din România şi, cîndva, maestru al unei loji masonice de la Chişinău (Rep. Moldova), numită Codex Diplomaticus, Schnecker încearcă parcă, prin biografia sa personală, să confirme opiniile comune despre cluburile Rotary şi Lions, precum cea că: „Pe lîngă activităţile umanitare şi sociale pe care le întreprind, membrii cluburilor sînt consideraţi o „castă a aleşilor”, tipul de organizaţie ce există prin ea însăşi, adresată elitelor sociale ale vremii. De-a lungul timpului, sub imaginea deloc rezervată a asociaţiei cu scop calitativ, s-a putut remarca o concentrare a Puterii, politice şi financiare deopotrivă. În Clubul selectităţilor de origine franceză şi scoţiană s-au regăsit membrii ai partidelor politice.

În vîrstă de 53 de ani, Niels Schnecker este o prezenţă deosebit de activă în spaţiul românesc, activînd ca analist la postul TV Antena 3 (şi Realitatea TV, în trecut).

Născut în 1960 într-o familie de evrei bine ancoraţi social în regimul comunist, Niels Schnecker avea să emigreze mai apoi, pe cînd era încă copil, împreună cu familia sa. Din 1993, odată regimul comunist căzut, el s-a întors în ţara sa de origine, de data aceasta ca avid om de afaceri, iar din 1999 a devenit membru al „celei mai mari organizaţii de service din lume, Lions Clubs International, cum numeşte el însuşi acest club. Din anul 2008, Schnecker devine guvernatorul Lions Club District 124 România, adică al filialei din România.

În planul afacerilor, Schnecker vine în România în 1993 cu firma Schnecker van Wyk & Pearson, „companie de drept internaţional, consiliere în management strategic şi consultanţă financiară cu sediul în Johannesburg, Africa de Sud, avînd reprezentanţe în România, SUA, Germania, Franţa, Turcia, Republica Moldova“. În România firma este membră a Camerei de Comerţ şi Industrie România-Israel, ceea ce arată adevărata ei origine, evreiască.

Din informaţiile noastre, Niels Schnecker apărea la un moment dat ca „maestru venerabil“ al lojei masonice bucureştene România Modernă, înregistrată sub nr.102 în registrul matricol” al Marii Loji Naţionale din România (MLNR), care are în prezent peste 200 de membri. Schnecker s-a făcut remarcat public la înmormîntarea actorului mason Florian Pitiş, care a fost purtătorul de cuvînt al MLNR, cînd alături de alţi masoni cunoscuţi (precum prezentatorul TV Virgil lanţu sau realizatorul TV Gabriel Giurgiu – TVR), a purtat ceremonial în cimitir coşciugul acestuia (în paşi mici, cadenţaţi, coform unui ritual masonic), toţi fiind costumaţi ceremonial în negru şi purtînd mănuşi albe precum în cadrul „ţinutelor” masonice.

Deşi trece drept o persoană deosebit de onorabilă, care îşi poartă cu mîndrie ghiulul masonic pe inelarul mîinii drepte, de numele lui Niels Schnecker se leagă şi un scandal financiar cu iz penal, cunoscut ca „Escrocheria Navol“, prin care 23 de nave fluviale româneşti (de la întreprinderea de stat Sc Navol Sa Olteniţa) au fost achiziţionate în perioada 1995-1997 printr-o garanţie bancară falsă, poliţia economico-financiară începînd urmărirea penală împotriva lui Niels şi a altor 4 persoane pentru săvîrşirea infracţiunilor de înşelăciune, evaziune fiscală, fals şi uz de fals. Tot de numele lui se leagă stoparea unor licitaţii ale Termoelectrica-Giurgiu în care erau interesaţi „clienţii” săi din UE şi Israel, sau privatizarea Termica-Suceava. Afacerile lui Niels au fost, însă, în principal, abonate la banii contribuabililor români, căci s-au concentrat în direcţia „obţinerii de credite internaţionale pentru companiile energetice” ale statului român, dar „a şi oferit consultanţă pentru privatizarea altor companii de gen”. Cum a convins Schnecker oficialii români să îl plătească ca şi consultant, este o enigmă, dar am văzut că atunci cînd nu era el organizatorul privatizărilor, le bloca pe acestea în instanţă. El este, totodată, un activ participant la Forumurile de afaceri România – Israel, unde se consiliază şi face schimb de informaţii cu toţi ceilalţi evrei din „Camera de Comerţ România-lsrael”.

Schnecker se laudă cu o impresionantă carte de vizită. Astfel, după ce a plecat din România, ar fi absolvit între 1978-1982 Facultatea de Drept la Sorbonna, în Paris, urmată de 3 masterate: în drept, economie şi finanţe internaţionale, devenind, apoi, în 1982, dealer la Merrill Lynch şi la Pierce, Fenner & Smith, din Londra, apoi ar fi condus o firmă germană, pentru ca din 1985 să fie partener într-o firmă de avocatură americană, Chula & May, din California. Dacă este să îl credem, din 1986 a fost preşedinte al International Investment Bankers Group din Colorado-SUA, în 1987 ajungînd consilier special în administraţia Reagan, la Casa Albă. Asta n-ar fi nimic, însă, precum un James Bond el are timpul să ajungă şi pilot militar american, ajungînd – vezi Doamne – la gradul de colonel (în armata SUA acesta este un grad foarte, foarte înalt, greu de obţinut; probabil Schneker a fost într-adevăr pilot israelian, gradul său de colonel fiind acordat de statul Israel).

Din 1990, Niels Schnecker ajunge la Johannesburg, în Africa de Sud, o zonă înţesată de afacerile evreieşti, în general, israeliene, în special. Aici, în 1992, el înfiinţează firma Schneker van Wyk & Pearson, care din 1993 îşi deschide o reprezentanţă la Constanţa, în România, unde se şi mută, în 1993-1994, devenind consilier la ministerul Transporturilor şi deschizînd un punct de lucru al firmei şi în Bucureşti. Volumul de tranzacţii al firmei sale depăşea 1 miliard de euro în primii 10 ani de activitate în România.

Schnecker crede că Lions Club se confruntă în România cu o problemă de mentalitate, căci, „comparativ cu alte ţări, la noi sînt foarte puţini membri Lions – în Slovenia, de exemplu, aproape 30% din populaţie e înscrisă în organizaţie. Mentalitatea de aici (România) este „virusată“… Un studiu făcut în SUA arată că… 40% dintre aceştia fac parte dintr-un club de service“. Lipsa apetenţei majorităţii românilor pentru cluburile Lions sau Rotary apare în ciuda faptului că „majoritatea organizaţiilor dezvoltă programe foarte agresive şi profesioniste de recrutare“, mai zice Niels, adăugînd că „este foarte greu de vîndut conceptul de voluntariat“, căci membrii români ai Lions Club, sînt foarte atenţi la problema: „dar eu ce am din asta?“ sau „ce afacere fac din treaba asta?“.

Cel mai simplu le este şefilor organizaţiei să adune banii de la membri, exploatînd facilităţile legii româneşti, dar şi din alte ţări, ce permit companiilor şi firmelor private să doneze către fundaţii şi asociaţii (cluburile Lions sînt înregistrate ca asociaţii) pînă la 2% din impozitul datorat către stat, ceea ce la nivelul unei întregi economii înseamnă sume imense. De aceea, cluburile mondiale, inclusiv Lions, au înfiinţat şi aşa-zisele „cluburi pe Internet“, ce folosesc e-mailul şi comunicarea electronică, fiind o sursă alternativă de venit.

Oricum, pentru Niels Schnecker, „ingineria financiară e o ştiinţă în sine“, după cum singur susţine, adăugînd: „Îmi aduc aminte de perioada în care eram învăţăcel la (bancaţ) First Boston – acum e Credit Suisse First Boston -, iar şeful meu mi-a spus că trebuie să ai muză în finanţe“, adică să inovezi. El recomandă clienţilor lui mutarea sediilor firmelor lor româneşti în paradisurile fiscale din lume, pentru a scăpa (măcar parţial) de plata impozitelor către stat: „Susţinem şi recomandăm acest sistem, care continuă să fie incriminat în România. Aici nu este vorba despre evaziune, ci despre evitare fiscală… Paradisurile fiscale sînt parte din jocul de-a şoarecele şi pisica, care există şi va exista mereu între contribuabili şi stat. Este normal să existe aceste sisteme, ele fac parte din globalizare… Trebuie să am această posibilitate: plătesc o parte din impozite, iar o parte încerc să o evit. Nu să evadez, ci să evit. Legal. În România nu s-a înţeles acest lucru. În România există încă o fascinaţie pentru capitalul social neavînd încredere în firmele mici, obscure, cu un capital de înregistrare a firmei nesemnificativ, specific celor înregistrate în paradisurile financiare. A fost recent o discuţie despre o companie cu un capital social de 1.000 de dolari care a cumpărat o firmă de stat. Şi care e problema?… Am avut ocazia să discut de cîteva ori cu regretatul Silviu Brucan ca între evrei, despre români şi întotdeauna i-am spus că este un mare optimist (privind „deşteptarea“ românilor – n.ed.). Eu sînt uimit de faptul că studenţii mei sînt deja infectaţi de acelaşi virus pe care îl au şi adulţii. Înseamnă că singura modalitate de a încerca să schimbi mentalitatea este de a te adresa elevilor de liceu, ba chiar celor din clasele primare“. Între serviciile pe care le oferea Niels Schnecker clienţilor săi în timpul guvernului Tăriceanu, dar şi după aceea este şi recuperarea de TVA de la Statul Român. Astfel, el spunea că „dacă vorbim despre sume mari, aprobarea trebuie să o dea Ministerul de Finanţe, în acest caz, dosarul clientului nostru din Ardeal ajunge direct la minister. Ţin să precizez că SvWP (firma sa – n.ed.) e primul consultant fiscal care a reuşit o recuperare de TVA de 1 milion de euro dintr-o bucată. Nu numai că a fost aprobată, dar am încasat şi banii“. Ce nu spune Niels este că, la acea dată (în 2006-2007), avea şi o bună relaţie cu partidul de guvernămînt, PNL-ul, cîştigată, se pare, prin alţi membri ai Lions Club. Şi în prezent, ca redactor TV la Antena 1, el serveşte acelaşi grup politic (după alierea politică a PNL cu partidul proprietarului Antenei 1 – Dan Voiculescu -, Partidul Conservator).

CORNEL-DAN NICULAE

(Fragment din cartea „Armaghedonul Templului lui Solomon“, Editura Carpathia Rex, 2013). Surse: yahoo si ziarul tricolorul

De pe NewsInfo1000