Ex-regele trădător prezentat ca erou naţional

A murit un om. Cât de multe or fi fost, Dumnezeu să-i ierte păcatele! Dar atât!

Fie ei de-ai noştri sau alogeni, infractorii care conduc România anului 2017, tot borfaşi se numesc. Reacția primilor trei oficiali ai Republicii România la vestea morții unui trădător al poporului român este inacceptabilă. Mai mult de-atât, înmormântarea „congelatului” (aşa umblă vorba prin târg) o va suporta tot „prostimea”… De la buget. Şeful statului şi şefii celor două camere ale Parlamentului României au declarat trei zile de doliu naţional pentru un trădător. Nu ştiu ce cunoştinţe o fi predat fostul profesor de fizică ajuns – nici el nu ştie cum – chiriaş la Cotroceni – la meditaţiile de pe urma cărora s-a pricopsit cu paralele pentru cele şase case, dar la cunoştinţe de Istorie a Românilor este cel mai serios concurent al Baronului Münchausen. De altfel, nici la fraudă nu se pricepe, altfel nu-l dădeau în gât judecătorii.

Să faci dintr-o gloabă, armăsar de rasă e o performanţă, dar să îngenunchezi un popor pentru un trădător de neam calcă în picioare orice urmă de demnitate naţională. Cred că şi „congelatu” se miră de atâta uz de fals şi mai că nu-i vine să creadă ce mare erou a fost el pe vremea când cobora cu jeep-ul scările grădinii palatului, în vreme ce Oastea Română şi Mareşalul luptau pentru reîntregirea Ţării. Pregătite din vreme, emisiunile cu osanale au fost lansate în stol ca armă de îndobitocire totală, ceea ce a făcut ca sicriele lui Roosevelt, Churchill şi Stalin să se zgâlţâie ca la cutremur de râsul celor dinăuntru, auzind comentariile prezentate pe ecranele televizoarelor.

Se spune că blestemul aruncat peste ruşi pentru masacrarea Romanovilor – care ar dura un secol – va lua sfârşit în 2018. Peste noi, va dăinui taman până-n 2089… cine-o mai apuca. În nici cincizeci de ani, românii au asasinat doi patrioţi, pe unul, chiar în Sfânta zi a Crăciunului din 89. Cum să nu fie blestemaţi românii? După ce luni de zile, Margareta Duda a stat, nu la capătul patului lui tătâne-su, ci la capul podului guvernului, de unde a stors alte mii de parale din buzunarele proştilor de români, a anunţat că a murit mortul. Taman acum, ca să ne strice sărbătorile de la capătul anului.

Pe fondul schizofreniei paranoide televizate, actualul patron al defunctei instituţii numită cândva „Editura politică” rebotezată „Humanitas” – cea mai mare editură din România până în 1990 – ajunsă prin grija şi „jongleria” celui dintâi ministru al inculturii de după apocalipsa decembristă, în posesia bunului său „pretin”, readuce în actualitate un mai vechi articol (apărut la 29 aprilie 1992 în „România liberă”), din care vă supunem atenţiei următorul fragment: „[…] am afla şi cât de falsă este logica lui „ex-„. Acest prefix nenorocit care minte despre un rege ce nu a încetat niciodată să fie rege, pentru simplul fapt că a fost forţat să plece, fără consultarea poporului, de către actualii noştri ex-comunişti (aproape toţi alogeni – n.a.) flancaţi de tancurile ex-Armatei Roşii (aduse cu sprijin regal – n.a.), ei bine acest prefix minte […]. Nu este adevărat că regele Mihai este (a fost – n.n.) ex-regele României […].Toţi sunt ce-au fost: unii regi, alţii activişti (alţii lichele – n.a.). Rog „Televiziunea română liberă” să ţină cont de aceste precizări […]”.

Pentru redarea adevărului întregit, vă invit şi eu să recitiţi un text datat 26 iunie 2016: „Regele Mihai a explicat de nenumărate ori (după 1990 – n.a.) că a semnat actul de abdicare din 1947 pentru că a fost ameninţat de Petru Groza că vor fi executaţi 1.000 de studenți. Două documente din arhiva fostului Consiliu de Miniştri şi păstrate la secret îl contrazic: Regele Mihai a renunţat la tron şi pentru că îşi dorea să se căsătorească cu principesa Ana de Bourbon – Parma.
– La Arhivele Naţionale, în fondul Consiliului de miniştri, există trei file, dactilografiate după alte zece foi scrise de mână, care reprezintă notițele luate la momentul abdicării Regelui Mihai, la o întâlnire dintre Regele Mihai şi Petru Groza, din 22 decembrie 1947.
Din transcriere reiese că Regele s-a înțeles cu Petru Groza. Regele își reafirmă intenția de a se căsători cu Principesa Anne de Bourbon-Parma, pe care o cunoscuse cu o lună înainte, la ceremonia de la Londra.
Petru Groza răspunde că monarhia este trecătoare. Și continuă: „Problema abdicării trebuie făcută în bună înțelegere « zâmbind »”.
Regele Mihai: „Nu înțeleg să mă opun lucrurilor la care nu te poți opune. Văd ce e în jurul meu. Vreau ca om [să trăiesc]. N-am avut copilărie, tinerețe, și mama va trebui să înțeleagă. Dar nu spune la nimeni. Între noi, mergem înainte. Eu mă voi conforma sfat [urilor] d-tale. Dar între noi” [1]. (22 decembrie 1947 – București – între patru ochi).
– Neconstituţionala casă regală a Republicii România nu a negat existenţa documentului, ci a reacţionat ambiguu: «Autenticitatea documentului este sub semnul întrebării, neavând un autor clar şi nefiind semnat […] în cei aproape 70 de ani de la abdicarea forţată a Regelui Mihai, acest document nu a fost folosit de niciun regim politic», consemnează TVR [2]. Ei, iată că acum a apărut documentul. Ghinion!”. (Dorina Lascăr) [3].

La 23 august 1944, în plin conflict militar „ex”-regele – ca să mă exprim pe placul „elitistului” de la „Humanitas” – a arestat şi predat inamicului căpetenia de facto a oştirii române. Orice dicţionar numeşte „Trădare” acest gest. Pentru a rămâne rege, „trebuia, la nevoie să împlinească sacrificiul suprem. Nu a făcut-o! Coroana i-a căzut, transformându-l în simplu cetăţean.În iulie 1989 a semnat „Declaraţia de la Budapesta” prin care trăda interesele României. Sunt doar două dintre numeroasele capete de acuzare de necontestat, iar acum, la declararea „decesului” senectuţii sale, campania de promovare post-mortem ca erou a unui trădător al poporului român este, pe cât de riodicolă, pe atât nedemnă şi condamnabilă. Mai mult, este chiar „binecuvântată” de nevrednicii ajunşi căpetenii vremelnice a coloniei numită – încă – România.
Ruşine domnule, Preşedinte al României!
Ruşine domnule Preşedinte al Senatului României!
Ruşine domnule Preşedinte al Camerei Deputaţilor din Parlamentul României!
Trei, Doamne, şi toţi trei!

Ion MĂLDĂRESCU

P.S. Coincidenţă sau nu, în această dimineaţă, într-una dintre localităţile Ţării (poate în mai multe) sirena a sunat alarma aeriană. O confirmare a faptului că Răul ni se trage de „sus”, de la parlament, Cotroceni şi guvern. „Foc de voie” pentru bateriile A.A.!
[1] Documentul se află la Arhivele Naționale, Colecția 103, dosarul 486/1947, f. 1-3.
[2] http://stiri.tvr.ro/abdicarea-regelui-mihai–in-documente-ascunse–arhiva-cc-al-pcr-a-pastrat-note-de-la-discutiile-lui-petru-groza-despre-abdicare_72671.html
[3] http://www.art-emis.ro/istorie/3598-regele-mihai-s-a-inteles-cu-comunistii-sa-abdice-nu-a-fost-fortat.html

Sursă articol: Revista ART-EMIS

VEZI SI: Cum profită dușmanii noștri de lașitatea Regelui Mihai. Au trecut 73 de ani de tăcere nemernică a regelui despre ce a fost în Transnistria!