Ferește-te de femeile cu ţâţe mici, pentru că una te va ucide cu un cuţit chinezesc de bucătărie, din pricina geloziei

Pizda mă-sii de treabă! Nu cred în vise, dar aseară l-am visat pe Rene Higuita (căutaţi pe Google, daţi-vă în pula mea de nefotbalistici!) care îmi spunea să mă feresc de femeile cu ţâţe mici, pentru că una mă va ucide cu un cuţit chinezesc de bucătărie, din pricina geloziei. Aşa o să mori, tu, Liviu Andrei!

O să mori în stilul ăluia de la Compact, ca un căcăcios, într-o bucătărie. Lasă femeile şi caută-ţi punctul G în anus, că acolo e! Treaba ta! Pizda te va reţine din scris şi îţi va caria sufletul… Te va ucide una cu ţâţele mici ca o sonerie comunistă. Fereşte-te, pulă bleagă!

M-am trezit înfricoşat şi am tras o căcare de gândeală (cocoţat cu picioarele pe closet ca să-mi văd mortarul cum îmi iese dintre hemoroizi). Femeile cu sânii mici sunt blestemate să-şi privească buricul de sus în jos (era să scriu BUNICUL, aşa că dacă vreunuia care mă citiţi v-am adus aminte că v-a murit tacto-mare, asta e). Sterpele astea sunt cele mai rele dintre femei. Ţâţoşenia lor decupată le-a adus în starea asta. E o întreagă patologie, nu mă apuc acum să vă explic, că mă ustură ochii de la display-ul ăsta împuţit. Platfusul de piept le amărăşte viaţa. Sunt înveninate. Râgâie şi se băs doar ură.

Dacă intri puţin în intimitatea lor vor face haz de necaz, dar au pshicul crăpat din cauza corniţelor de pe trup. Mie nu-mi plac nici sânii formaţi din grăsimea individei. Parcă le aud: Mi-au crescut ţâţele! Păi, fă, proasto… Ţi-au crescut din cauza osânzelii. Ai untură sub piele!

Transpiri margarină! Ţi le voi pupa şi o să vezi că nu te exerciţi, futu-ţi muşchiul tău lipidic! E clar. Femeile ţâţless ar trebui să-şi ia certificat de handicapat pentru că sunt handicapate pe bune. Sutienul cu burete a fost inventat tot de o hermafrodită d-asta care a încercat să-şi ascundă băieţismul în faţa pulărăilor. Să nu mai vorbim despre silicoane şi despre disperarea handicapatelor care se mutilează pentru umfluturi pieptale proeminente. Până la urmă e şi vina noastră, a pulărăilor cu păr în cur care le amăgim că MIE ÎMI PLAC SÂNII TĂI… ŢI SE POTRIVESC. Nu ne plac deloc. Spunem asta doar ca să le futem. E groaznic că suntem complici cu excrescenţele lor nereuşite.

Ştiu că trei sferturi din femeile urbane pe care le-am futut îmi citesc jurnalul. Ce să vă spun penetratelor?! Faptul că nu vă mai fut e vina voastră… Sunteţi nişte urâte care aţi fost un surogat de labă. Asta e definiţia voastră: o labă chiţăitoare pe care eu am făcut-o pentru că spermatoizii mi-o luaseră razna în scrot şi am vrut să-i vărs într-un cauciuc care a fost o enclavă cauciucată în trupul vostru expansiv. Excepţie fac cele cărora le-am spermat pe burtică sau pe picior. Ha ha! Un alt caz de handicap sunt mascotele Robingo, adică pizdele care au ţâţe pe care poţi să le înnozi. Îţi curg prin mâini ca o plastelină preşcolară, moliciunea lor canceroasă provocându-ţi scârbă. Cele le mai multe mascote nu pot dormi pe burtă şi au probleme cu culoana.

Atunci când îşi spală grăsimea de sub mamele, săpunul se înnegreşte. Priveliştea e terifiantă. Acei centimetri de piele sunt campioni la jip. Mirosul e indescriptibil. De când sunt hrănit de cititoarele mele care îmi adoră scrisul şi felul artistic în care le fut, mi-au cam crescut ţâţele. Cred că e din cauza furculiţelor de plastic şi a pixurilor pe care le sug nervos în căutarea inspiraţiei. Plasticele astea conţin hormoni estrogeni şi d-aia sunt mamelos. Gata. NO MORE PLASTIC SHIT. Studiez pizdele de mic (ca Adrian Minune valuta). D-aia le urăsc în halul ăsta. Prima mea constare pizdală am făcut-o pe mamăi. Mamăile cu ţâţe mici sunt mult mai ale dreacu decât cele ţâţoase. Dacă părinţii nu au divorţat fiecare copil are două mamăi.

Mamaia fără ţâţe e tot timpul zgârcită. Mamaia ugeroasă e mai darnică. Asta e! De parcă afecţiunea şi darea de mână baboidală ar sta în cocoaşele de la piept. Mda. Am fost un copil care a tânjit după o mamaie rubicondă şi a primit-o. Cred că şi voi. Nicio mamaie cu sâni mici nu a primit vreodată numele de ŢAŢA. Deci Ţaţa Leana are (obligatoriu) ţâţe mari. Dacă mâine aş deveni dicktatorul României, aş investi extraordinar de mult în genetică. Mai întâi aş lichida femeile cu sânii mici pentru că supurează de răutate. Toate. Absolut toate. Nu vreau să-şi transmită genele lor de stârpituri.

Bunătatea unei femei stă mărimea ţâţelor. O femeie cu sâni potriviţi poate fi dură, dar niciodată rea. Se poate trăi în armonie cu ea. Dacă aveţi o şefă sau soţie cu sâni pisiceşti, e vina vostră că nu aţi părăsit conjunctura ţâţoasă din prima zi. Fugiţi! Staţi în somaj şi faceţi laba! E cel mai bine. Vă asigur! Femeile cu sâni liliputani nu pot fi mulţumite niciodată. Mulţumirea e doar temporară. Nimic nu le convine, nu-şi găsesc locul, visează cai pe pereţi şi vă distrug din rădăciuni (vorba lu’ Deceneu). Femeile fără ţâţe sunt atacate şi de o tuse seacă, involuntară indiferent dacă fumează sau nu.

Râcâiala pulmonară se observă cu uşurinţă. Sunt zile în care le lasă, şi zile în care le atacă. Fugiţi de asemenea femeie. Râcâiala aia pulmonară e vocea diavolului interior, care răbufneşte. Ca fapt divers, când nimeresc o prostituată ţâţless mă lasă baltă în mijlocul muii. Ea: CONCENTREAZĂ-TE, CĂ MĂ DOARE GURA! Asta e. Moarte lor, pentru că Dumnezeu le-a blestemat!

Vezi: FILOSOFIA FEMEILOR MĂRITATE | un articol de exceptie care spune lucrurilor pe nume

Ca o concluzie, vă spun cu mâna pe inima că legătura dintre Diavol şi Pământ se face prin femeia cu ţâte mici. Omorâţi una şi veţi ajunge în Rai! Gata. Atât pentru azi. Vă pup scandalos, nefranţuzesc… Comandaţi şi voi o carte de-a mea! 20 de lei şi e a voastră, împreună cu scrijelitura mea scriitoricească, drept autograf.

Autor: Liviu Andrei

Vezi: Ferește-te de femeile cu ţâţe mici, pentru că una te va ucide cu un cuţit chinezesc de bucătărie, din pricina geloziei