Filajul SRI pe urmele unui general din Armată şi un lider politic

Continuăm să publicăm un nou episod din interviul cu generalul de brigadă (r) Stan Petrescu, doctor în Ştiinţe militare şi informaţii. Pentru prima oară vom da publicităţii dezvăluiri senzaţionale despre implicarea Serviciului Român de Informaţii în politică şi despre lupta dintre SRI şi serviciile de informaţii ale Armatei. Mai mult, generalul Petrescu, aflat mulţi ani în structurile de conducere ale Contraspionajului Militar, dezvălui, în premieră, cum filajul SRI a fost prins în timp ce urmărea unul dintre cei mai importanţi generali din Ministerul Apărării Naţionale.

Dezvăluirile pe care le facem acum vin pe fondul scandalului declanşat de preşedintele Traian Băsescu privind candidatul la Preşedinţie care ar fi fost ofiţer acoperit al unui serviciu de informaţii şi ale dezvăluirilor făcute de Robert Turcescu care a spus că a fost ofiţer acoperit inflitrat de serviul secret al Armatei în presă.

Ziua Veche: Socotim că i-aţi cunoscut întrucâtva pe cei doi generali implicaţi în evenimentele din decembrie 1989: unul era Şeful Marelui Stat Major, iar cel de-al doilea era Şeful Securităţii. Documentele nu fac lumină în ceea ce priveşte raportul dintre cei doi la în cursul desfăşurării evenimentelor. Există opinii şi dovezi legate de gestul de imens curaj al generalului Guşe Ştefan care s-a situat public pe poziţie antisovietică, în timp ce, generalul Vlad s-a ocupat mai mult de temperarea subordonaţilor săi scăpaţi de sub control, deoarece în acele momente confuze era extrem de dificil să mai conduci o asemenea instituţie, pornită în degringoladă ca urmare uriaşei sale impopularităţi, în faţa unui întreg popor.

Care este punctul de vedere legat de implicarea generalului Ştefan Guşă şi a generalul Iulian Vlad în evenimentele fierbinţi de atunci? 

Generalul de brigadă (r) Stan Petrescu: Ce să cred? Cred ceea ce cred toţi românii de bună credinţă. Generalul Guşă, pe care l-am slujit cu devoţiune până-n clipa când a închis ochii, a făcut dovada clarviziunii sale şi a patriotismului său neîndoielnic nu numai în focul evenimentelor, ci în toată cariera sa militară de excepţie.

În ciuda faptului că noul emanat cu studii la Moscova cerea în ascuns ajutor cu trupe de la mentorii săi cominternişti, generalul Ştefan Guşă a rostit public precum un stentor, fără teamă, că  România nu are nevoie de ajutor sovietic. A murit cu gândul la Transilvania lui dragă şi, în acelaşi timp, trist pentru că ţara a încăput pe mâna străinilor, iar Transilvania ar putea fi în pericol de secesiune după ce aventurieri politici au distrus Armata a IV de la Cluj, o structură militară de nivel operativ – strategic ce constituia un reazem puternic şi contrafort pentru zelul revanşard al şovinismului unguresc.

Foştii subordonaţi ai generalului Vlad, în frunte cu Virgil Măgureanu şi alţii, l-au iubit atât de mult pe clarvăzătorul care-i salvase de furia populară încât au organizat şi pus filajul proaspătului înfiinţat, SRI pe urmele generalului Guşă Ştefan.  Totul s-a făcut cu ştiinţa şi din ordinul lui Ion Iliescu. Această întâmplare, să-i zicem nostimadă cu hoţii şi vardiştii, ca şi altele, merită povestită.

Prin 1993, cu o echipă de contraspioni militari, am reuşit a deconspira filajul colegilor de la SRI pe comunicaţia Buzău-Iaşi, comunicaţie pe care comandantul Armatei a II-a de la Buzău se deplasa spre Divizia Mecanizată din capitala Moldovei – Iaşi. Bieţii filatori sereieşti prinşi de echipa mea se plângeau în faţa comandantului Armatei a II-a că dacă îi va trece în rezervă pentru vina de a executa o misiune de filaj rămân familiile pe drumuri. Că abia s-au înfiinţat şi că ei sunt executanţi de ordine şi că nu au făcut niciun rău, ci primiseră ordin de sus, de la cei mari, să-l protejeze pe bravul general, prin filaj, ca şi cum bravul general nu avea destule forţe proprii să-l protejeze. Ne-am trezit râzând mefistofelic, la auzul unor asemenea bazaconii şi enormităţi debitate din gurile unor năpăstuiţi ai sorţii, înfricoşaţi la culme de încărcătura momentului.

Le-au fost confiscate aparatura de înregistrare video, destul de nouă, aparatele foto, dar şi numeroase legitimaţii de acoperire. Apoi, am vizionat înregistrările filatorilor, înregistrări făcute pe întreg parcursul Buzău-Iaşi. SRI-ul, la aflarea veştii, s-a alarmat pe tot lanţul comenzii, adică de la Director şi până la preşedinţie, pentru cele întâmplate, în timp ce eu lansasem fumigena, printre informatorii lor, că vom invita ziarele spre a lua la cunoştinţă de preocupările anticonstituţionale ale colegilor de la SRI.

Telefoanele operative zbârnâiau în toate sensurile în biroul comandantului Diviziei de la Iaşi, iar generalul Guşă nu putea înţelege că la doar câţiva ani de la evenimente, SRI-ul, urmaşa instituţiei lui Iulian Vlad, pe care unii l-au definit ca un clarvăzător, se ocupa cu supravegherea informativ-operativă a celui mai iubit şi popular general al  armatei – Guşă Ştefan. Lupta dintre servicii şi armată continua, şi din nenorocire, nu a încetat nici acum. Şi acest lucru se datorează faptului că SRI-ul doreşte să calce pe urmele predecesorilor, încercând să controleze totul, inclusiv Armata.

Au mai fost filaţi, cu alte ocazii, ministru Spiroiu, general Degeratu şi alţi militari. Ceea ce dovedea că puciştii se temeau de armată ca dracul de tămâie.

Marea luptă a lui Măgureanu şi următorilor a fost să diminueze influenţa armatei în sfera politicii şi în mentalul populaţiei, motiv pentru care, în timpul care a urmat, au fost aduşi la conducerea ministerului apărării miniştri obedienţi politic şi controlaţi de serviciile de informaţii, aşa-zis civile.

Iată recunoştinţa fostei securităţi care, la evenimentele din decembrie,  a fost protejată de armată spre a nu fi linşată de proprii compatrioţi, cum am mai zis.

Voi prezenta un amănunt nu lipsit de importanţă. Cel care a dat ordinul de a proteja Securitatea şi cadrele ei, de a pune la adăpost toate documentele operative, armamentul, asigurând personalului lor, ostracizat, găzduire în incinta unităţilor militare a fost generalul Guşă Ştefan. În focul evenimentelor, mi-a transmis prin telefon, la Buzău, două rugăminţi: să am grijă de mama dumnealui, femeie singură şi în vârstă şi să salvăm pe cei de la securitate pentru că sunt cu toţii români de-ai noştri şi nu este camaradereşte să ne războim între noi, căci suntem militari şi într-un fel sau altul ne-am slujit cu credinţă ţara, jurând sub acelaşi drapel.

Să continuăm.

 Măgureanu, intuind ce s-a întâmplat cu filajul lui, l-a sunat pe linie directă pe generalul Guşă, dorind „respectoase clarificări” în legătură cu cele întâmplate. Sintagma îi aparţine Măgureanului.

Redau dialogul:

„Ascultă Măgurene! Eşti la curent cu cele întâmplate? Mâine la prima oră să fii la mine în poziţia de drepţi, în faţa cabinetului meu de la Armata II-a din Buzău, unde urmează să-ţi ei legitimaţiile de acoperire ale amărâţilor tăi filatori şi să-ţi ceri scuze nu mie ci conştiinţei tale murdare, pentru tot răul făcut acestei ţări. Ai înţeles?”

„Da!” A fost răspunsul. Şi a încheiat, tovul Asztalos, cu formula: „Să trăiţi domnule ministru Guşă”.

 Virgil Măgureanu, ditamai directorul SRI, a făcut anticameră la generalul comandant al  Armatei II-a din Buzău, mai bine de 6 ore, sperând, în tot acest timp de frământare, ca tot ceea ce a fost surprins pe camerele de filmat (filajul SRI asupra lui Guşe), să  nu apară în presă.

Pe timpul aşteptării, cu calm şi cu o voce mieroasă, directorul SRI m-a abordat în câteva rânduri, dorind să-l introduc mai repede la general şi promiţându-mi, printre altele, că dacă mă transfer la SRI voi ajunge general în doi timpi şi trei mişcări.

Evident, că nimeni nu ar fi îndrăznit să-l părăsească pe bravul general Guşă, în acele momente tensionate.

Episodul SRI şi Ion Raţiu la Buzău

Să depănăm un alt eveniment murdar, pregătit de dragii noştri colegi sereişti!

Înaintea alegerilor din mai 1990, oamenii lui Măgureanu, din teritoriu, au primit ordin să dea o mână de ajutor, în plan informativ, feseniştilor lui Iliescu spre a câştiga alegerile. Ţintele lor predilecte erau liderii ţărănişti şi liberali, care făceau propagandă electorală prin judeţe. Trebuiau luate măsuri de discreditare totală a acestora, spre a nu câştiga simpatii politice. La Buzău urma să vină Ion Raţiu, bătrânul ţărănist englezizat şi bonom.

Anterior sosirii acestor lideri a fost organizată, la Buzău, o întâlnire conspirată a structurilor de informaţii judeţene la care au fost invitate şi cele ale Armatei. Am trimis acolo pe locţiitorul meu. Am fost informat de către acesta că la întrunirea cu pricina se făcuse cunoscut traseul liderului ţărănist prin oraşul Buzău şi se precizaseră de către sereistul şef al judeţului opririle lui Ion Raţiu pe traseul său, unde acesta urma să ţină anumite cuvântări, ocazie cu care fuseseră numite şi instruite cadre SRI şi informatorii din agentura locală pentru a arunca cu găini moarte şi ouă stricate în convoiul ţărănist şi, în acelaşi timp, grupuri de provocatori, constituite din vreme, ar fi urmat să-l împroaşte pe bătrânul ţărănist cu huiduieli.

L-am informat de îndată pe generalul Guşe, iar acesta la rându-i, la sunat pe preşedintele ţărănist, Corneliu Coposu, detaliindu-i cele ce avea să urmeze la Buzău.

Iată un episod despre care generalul Guşă spunea cu tristeţe: „trebuiau arestaţi la „revoluţie” toţi nomenclaturiştii cominternişti, apoi ţinuţi închişi ori marginalizaţi până la instalarea unei democraţii reale cu români neaoşi”.

Aşa că, revenind la întrebare, mai de grabă, generalul Vlad l-a ţinut de vorbă pe generalul Guşă la Comitetul Central pentru ca puciştii  să organizeze la Ministerul Apărării preluarea puterii de la generalul Stănculescu. Adică, în locul unde ar fi trebuit să se găsească şi să conducă Armata generalul Guşă împreună cu statul său major. Generalului Ştefan Guşă, i s-au tăiat legăturile de transmisiuni cu restul armatei de la punctul de comandă mobil, iar şeful autostaţiei de transmisiuni, un subofiţer loial şefului marelui stat major, a fost rănit prin împuşcare. Ca să nu mai spun că mai mulţi generali filoruşi l-au trădat pe timpul evenimentelor, dând ascultare centrului de putere în curs de coagulare, şi tăindu-i generalului Guşă orice legături cu trupele, generalii trădători oferindu-şi serviciile noii puteri.

Iliescu şi Roman, fiind informaţi de atitudinea antisovietică a generalului Guşă şi temători faţă de  popularitatea sa crescândă în rândurile militarilor, au manevrat lucrurile în aşa fel încât generalul Guşă să fie înlăturat de la nivelele înalte de decizie ale Armatei. Motivul pentru presă, rostit de Petre Roman,  a fost unul infantil: generalul Guşă ar fi fost foarte obosit şi căzut psihic.

Ulterior, generalul Guşă a fost trimis la Cluj în vederea arestării de către generalul de justiţie Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct al RSR, acţiune care a eşuat şi la auzul căreia tanchiştii de la Turda au pornit motoarele blindatelor spre a ocupa Clujul, cel însărcinat cu odioasa misiune de arestare a luat-o la fugă şi alerga cât îl ţineau picioarele, sau pneurile unei Dacii amărâte. Acest ins în uniformă de justiţie a fost folosit de autorul genocidului din decembrie, Ion Iliescu şi camarila sa, pentru ştergerea urmelor de la „revoluţie”.

În bună parte s-a reuşit.

De la Cluj, Ştefan Guşă, a fost mutat la Buzău, spre a se face loc unui general loial agentului Nicolae Militaru, general Paul Cheler, zis Papaşa, născut la Ripiceni, localitate aflată pe malul drept al Prutului.

Trebuie să ştiţi că atâta timp cât generalul Ştefan Guşă a fost la comanda Armatei a II-a de la Buzău, preşedintele Iliescu nu a vizitat unităţile militare subordonate acelei armate şi cu toate că acesta a sosit, adeseori, în garnizoana Buzău nu a fost primit la sediul Comandamentului Armatei a II-a.

Aşa că Iulian Vlad l-a abandonat, fără rezerve, pe dictatorul căruia îi lingea mâna zilnic până când n-a mai putut şi trăieşte azi bine mersi, cărat pe la întruniri profesionale, omagieri, zile de aniversare de către fostul lui şef de cabinet, generalul în rezervă Rogojan Aurel, acesta din urmă un individ ascuns şi abscons care a rezistat după evenimente, în aceiaşi funcţie de şef de cabinet, sub toţi şefii SRI.  Întâmplător?

Tovul Iulian Vlad s-a bucurat de recunoştinţă şi aprecieri înalte de vreme ce a fost primit la Banca Naţională cu covor roşu. De asemenea, a fost invitat la aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea Academiei Naţionale de Informaţii, unde presa invitată  acolo l-a remarcat, subliniind evenimentul în presă.

Generalul Vlad a ocolit cu obstinaţie implicarea Securităţii în evenimente, nu s-a spălat de păcate nici pentru faptul că l-a trădat pe Ceauşescu şi nu s-a sfiit să dea o mână de ajutor la refacerea dispozitivului fostei „secu” şi punerea acestuia în slujba lui Iliescu, dimpreună cu  activiştii de partid, eşalon de încredere, recuperat din toate structurile economice, culturale şi de forţă ale României, entităţi cu care s-a început prigoana împotriva partidelor politice istorice. Ce a mai rămas din PNŢ? Un Pavelescu şi cam atât.

Chestiunea care doare pe cunoscătorii domeniului este aceea că adevăraţii ofiţeri de securitate, acei ofiţeri valoraşi profesional care au făcut parte din filonul naţional de siguranţă al ţării nu au fost promovaţi şi nici puşi în funcţii de comandă şi conducere în noul înfiinţat SRI. Ei nu puteau fi manipulaţi şi aveau conştiinţele integre.

Nici azi, SRI, urmaşul fostei securităţi, nu a publicat o Carte Albă a Securităţii  care să facă vorbire despre participarea fostei temute instituţii la Revoltă Populară din Decembrie 1989 şi nici nu ne comunică de ce şi în ce împrejurări a fost devalizată întreaga economie a ţării, românii trăind la limita subzistenţei, cu excepţia impostorilor care şi-au burduşit conturile în străinătate cu sume imense de bani. Mai nou, SRI-ul domnului Director Maior se ocupă, graţie colaborării domnului preşedinte de la Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), Vasile Dâncu, de imaginea sa şi a instituţiei sale, comandând pe banii nu ştiu cui la începutul lunii martie 2014, un sondaj. Marele nostru diplomat şi director vrea să cunoască îndeaproape imaginea de brand şi prestigiu instituţional al intelligence-ului civil românesc. Tema aleasă sună destul de pompos: „Elemente de percepţie publică a Serviciului Român de Informaţii”. Specialişti neîntrecuţi în spălatul creierelor naive.

Indicatorii sondajului sunt astfel concepuţi încât să iasă o imagine faină a domnului director şi pe mai pe urmă a instituţiei. Ţara arde şi baba se piaptănă.

Armata Română a scos de sub tipar încă din 1998 un studiu documentar intitulat „Armata Română în Revoluţia din Decembrie 1989”, în care s-a spus întregul adevăr despre implicarea acesteia în evenimentele din decembrie.

Iulian Vlad, ca toţi foştii şefi ai structurilor de securitate din fostele ţări socialiste, a condus acţiunea de supraveghere operativă a unui întreg popor şi a gestionat represiunea faţă de cetăţenii incomozi aproape până la finele lunii decembrie din anul 1989. La evenimentele din decembrie a făcut pe dracul în patru spre a salva pielea lui şi pe a altora de teapa lui, folosindu-l în această acţiune, drept paravan,  pe popularul general Ştefan Guşe.

Sursa: Ziua Veche

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:

sau prin PayPal: