Forța Naționalismului

Chiar şi cei mai acerbi critici ai curentului naţionalist sunt siliţi de evidenţele contemporane să recunoască următoarele realităţi: “Naţionalismul presupune interzicerea secesiunii, în ciuda faptului că grupurile secesioniste sunt adesea naţionaliste. Este o greşeală să pui semn de egalitate între naţionalism şi secesionism. Accentul pus pe unitatea naţională şi pe indivizibilitatea naţiunii este unul prioritar în ideologia şi retorica naţionalistă”. Legăturile stabilite de un individ, pe verticala timpului şi pe orizontale spaţiului, cu toţi conaţionalii săi, sunt prea puternice pentru a putea fi înlăturate cu una, cu două.

Naţionalismul, departe de a fi doar o modă, constituie o condiţie organică, intrinsecă, a existenţei acelor naţiuni. Pentru că discuţiile despre naţionalism au fost limitate la formele exotice şi pitoreşti ale acestuia, au fost scăpate din vedere aspectele care ţin de forma banală, obişnuită a respectivului fenomen. Se spune din ce în ce mai des că statele naţionale sunt în declin; naţionalismul nu mai reprezintă o forţă de primă mărime; la ordinea zilei este globalizarea. Dar o rememorare e oricând necesară. Spiritul naţional încă există şi lansează chemări pentru sacrificiul suprem. Zi de zi, simbolurile şi tezele sale sunt prezentate în public”.

Or, forţa acestei mişcări politice şi ideologice de a mobiliza mase largi de oameni nu poate fi, în nici un caz, negată sau ignorată. Din păcate, particularităţile culturale sunt conştientizate de popoare în special atunci când şi acolo unde acestea sunt în pericol. Societăţile multiculturale sunt, în realitate, societăţi fără cultură. Continentul european merge dintr-o criză în alta: datorii, şomaj în masă, regres social, războaie între popoare şi înlăuntrul popoarelor, toate acestea reprezintă o «UE-Europa» a funcţionarilor şi tehnocraţilor. Baza unei ordini europene noi trebuie să fie recunoaşterea principiului ordinii naţionale de stat, a principiului originii popoarelor şi a dreptului acestora la autodeterminare”.

În egală măsură, susţin naţionaliştii italieni, “orice proiect de dezvoltare nu se poate desprinde de realitatea istorică a naţiunii, acea comunitate etnică, politică, socială, economică şi culturală a cărei importanţă nu poate fi trecută pe plan secund sau, mai rău, ştearsă. Globalizarea nu va putea să înlăture naţiunea. Sfidarea provocărilor globalizării se răsfrânge asupra statelor şi guvernelor, asupra tuturor subiecţilor interesaţi să participe la competiţia mondială fără a renunţa la valorile solidarităţii sociale şi comunitare, la demnitate şi identitate naţională. Competitivitatea sistemelor trebuie percepută ca o nouă formă de afirmare a identităţii naţionale în epoca globalizării”.

Strâns legat de naţionalism este aşa-numitul populism politic, căruia mass-media oficială i-a dat conotaţii peiorative. Avem de-a face tot cu o campanie de demonizare a unei iniţiative altminteri lăudabile – protejarea majorităţii componenţilor comunităţii de pericolul spolierii lor de către o minoritate agresivă, oligarhia plutocratică. De Vlad Hogea

SUSȚINEȚI NATIONALISTI.RO:

ANUNȚ: Nationalisti.ro se confruntă cu CENZURA pe rețele sociale. Intrați direct pe site pentru a ne citi sau abonați-vă la canalul nostru de Telegram. Dacă doriți să ne sprijiniți prin PayPal, orice DONAȚIE este binevenită. Vă mulțumim!

DONEAZĂ MAI JOS PRIN REVOLUT:

sau prin PayPal: