A fugit premierul; din păcate, nu de tot!

Deşi i-a trecut „glonţ” pe lângă onoarea PSD-ului exemplul foarte recent al felului în care, nu doar neghiobiile şi trădările, ci şi aroganţele se plătesc, recte condamnarea amatorului de chinezării (politice) Adrian Năstase, repus, nu în codul guvernării, ci în cel al barelor vărgate, actualul premier nu s-a dezumflat din starea de flatulenţă şi fudulie. Ba, chiar dacă pe biroul judecătorilor CCR se găsea ultimul dintre cele trei proiecte pe care PSD şi-a construit guvernarea, celălalte două piloane-proiect pe care se sprjina mamutul pesedist fiind deja năruite (revizuirea Constituţiei şi regionalizarea), Victor Ponta a ales să stea departe de marile decizii în ziua decisivă. O zi inportantă pentru continuitatea existenţei sale la guvernare, dar, mai ales, pentru credibilitatea părţii social-democrate a guvernului.

Astfel, în singura zi în care chiar ar fi trebuit să stea în ţară, starleta de la Palatul Victoria a plecat pe margini de drum numai de el ştiute. Şi poate că nu a fost un gest de laşitate, ci a plecat pentru că se baza pe faptul că are între judecătorii CCR un „Toni” care va grebla un vot corespunzător. Dar nu este mai puţin credibil faptul că a tulit-o tocmai pentru că s-a simţit ca un lotru speriat de felul în care s-a văzut „afară” cum fură el pe dinăuntru statul de drept. Şi a şters-o, iepureşte, pentru a nu da ochii cu Victoria Nuland, asistentul secretarului de Stat al SUA, care, umblă vorba în târg, a venit să afle răspunsul la întrebarea pusă de Joe Bidin în timpul vizitei lui Ponta la Casa Albă: „Victor, ce vrei tu să faci pentru România?”. Celebra vizită în care, pentru o poză în holul de vizitatori de la Casa Albă, Victor Viorel Ponta a mezat gazele de şist din țară. Iar acum, deşi venea America la el, a ales să se ascundă. Dar ca un negiob, a făcut acest lucru în văzul lumii, prin singurul fel care îl putea scoate în evidenţă: fuga.

Şi poate că planul i-ar fi ieşit în cele din urmă, iar PSD nu deconta atât de rău absenţa premierului în ziua în care a venit trimisa unchiului Sam. Numai că, în ziua în care PSD a încasat o grea lovitură de imagine prin decizia CCR de a declara neconstituțională descentralizarea, inclusiv grație votullui lui Toni-pesedistul, partidul a mai primit o lovitură de imagine, prin ieşirea din fire a Gabrielei lui Pandele. Care a dat de pământ cu prompterul filialei de Ilfov, supărată că a bătut degeaba la uşile premierului-absent pentru a-i reclama curvăsăreala locală liberalo-pedelistă şi lipsa de voinţă a PSD-ului de a trage definitiv perdele peste ipocrita alianţă de la Ilfov. Gest pe care, cel mai probabil, ştirista politrucă îl regretă acum; căci, dacă ar fi avut habar ce lovitură de imagine urma să mai primească PSD, dinspre CCR nu se pripea cu o demisie care ar putea urca întreaga baroniadă roşie răzbunătoare în capul soţului-primar.

Dar, asta e viaţa! Iar Gabi Firea nu ar trebui să se simtă trădată. Pentru că fostul ei şef pare şi mai ignorat de subalterni! Dovadă că, deşi nimeni nu-l găsea prin țară, principalii lui „rezemi” din guvern şi partid nici nu erau foarte îngrijoraţi. Chiar dacă, vorba poetului, dacă era urcat de vreun băsist în vreun corcoduş să nu ajungă la întâlnirea cu solul Americii?!

Oricum, ultimul duş rece primit de la CCR ar trebui să trezească PSD. Căci, încă două-trei proiecte de baronizare-enclavizare puse pe tușă, iar PDL nu va trebui să-şi mai facă griji la viitoarele alegeri! Nici măcar grija de a fructifica, prin campanii media, gafele social-democraţilor, para-mălăeaţă a puterii putând să le cadă direct în traistă.

Întrebarea este, însă: ce facem cu o guvernare care tocmai a căzut la „moţiunea” Curţii Constituţionale (zice legea: „La angajarea răspunderii, guvernul cade indiferent de motivul pentru care NU se aplică legea pentru care şi-a angajat acesta răspunderea”)? Pentru că, de drept, respingerea în unanimitate a descentralizării echivalează cu o cădere a guvernului în parlament (şi îl aşteptăm în fața Executivului pe rebelul Ghişe cu pancarda „Guvernul e DEMIS!”). Şi ce facem cu aspectele penale ale abuzului în funcţie la care s-au dedat miniştri când, fără o bază legală, au început să „descntralizeze” ţara? Cine va răspunde pentru haosul creat? Pentru că, vinovăţiile lui Dragnea, ca „părinte” al descentralizării (un fel de mamă-degenerată, care ar trebui decăzută din drepturile de a mai răsfoi dosarele guvernării) se vor opri la consumul de resurse alocat unui proiect eşuat. Iar pentru aplicarea unei descentralizări abuzive vor trebui să răspundă, penal, toţi miniştri.

Totuși, poate acum vom înţelege cât de mare este trădarea la care s-a dedat guvernul Ponta dacă am ajuns să avem nevoie de „venirea” americanilor. Care nu de principiile noastre au ei grijă, nici de riscul de a se trezi vecini de scut cu Ungaria (care e pregătită să achiziţioneze râul-ramul pe care nu ştim să ni-l apărăm), ci de posibilitatea ca prin libera cumpărare de terenuri, de fiteşcine, dar nu de români, să aibă la porţile de la Deveselul anumiţi „vecini”.

Drumul dreptăţii deschis de CCR nu se opreşte dară aici. Pentru că bătălia pentru destrămarea României va continua cu si mai mare îndărjire, nicicând Ţara nefiind mai vulnerabilă (ajungând să aibă rezem în faţa veneticilor doar posibilitatea preşedintelui de a întoarce legile şi o curte care, de astă dată, a fost un bun paznic al unităţii statului).

De aceea, este nevoie de presiunea societăţii pentru a introduce în Constituţie caracterul PATRIMONIULUI NAŢIONAL al pământului ţării şi a readuce în legea supremă articolele care îl protejau în vechile noastre constituţii (1923 – „Art. 18: Numai românii și cei naturalizați români pot dobandi cu orice titlu și deține imobile rurale în Romania. Strainii vor avea drept numai la valoarea acestor imobile”; „1991 – „Art. 41: Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor”).

Articol de Cezar Adonis Mihalache – Ziarul Natiunea