Gazele de sist si Proiectul secret „Zebra”

Col. (r) Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea

Cum şi de unde ştiu americanii de la „Chevron” unde să foreze după gaze de şist în România? Au mers direct la surse: Vaslui, Pungeşti… au concesionat o parcelă anume, nu altceva şi nu altundeva. Domnul colonel (r) Prof. univ. dr. ing. petrolist Marian Rizea, specialist în probleme de contrainformaţii economice are amabilitatea să ne ofere unele detalii ale acestei dileme, prin prisma dublei sale calităţi de specialist în domeniu. (Redacţia ART-EMIS)

Nu se ştie cum, dar este lucru dovedit că, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mai ales către sfârşitul său, inginerii şi geologii germani ajunseseră să posede hărţi cu perimetrele gazelor de şist din Moldova şi Dobrogea. În zona Costineşti-Tuzla şi între Vama Veche şi Duranculak, în Bulgaria, au existat chiar colonii de ingineri şi tehnicieni nemţi, militari şi civili, care prin 1943-44 sondau şi cartografiau locul. După război, aceste hărţi au ajuns la americani, nu la ruşi, iar după 1970 s-a legat o prietenie deosebită între Ceauşescu şi preşedinţii Statelor Unite, respectiv Richard Nixon, Gerald Ford şi James Earl Carter.

Proiectul secret „Zebra” abandonat în urma cutremurului din 1977

În contextul prezentat, Nicolae Ceauşescu a primit de la americani hărţile şi specialiştii necesari pentru configurarea în secret a extracţiei gazelor de şist în parteneriat româno-american. Dacă petrolul nu era o problemă la vremea respectivă, gazele naturale clasice autohtone, necesare pentru o industrie chimică supradimensionată, erau insuficiente. Ruşii ne exportau gaz metan puţin şi scump, pentru că nu vedeau cu ochi buni independenţa noastră economică. Atunci s-a ajuns la un plan de extragere, împreună cu americanii, a gazelor de şist, proiect ce a primit numele de cod „Zebra”. În martie 1977 a intervenit însă cutremurul, iar de atunci, Ceauşescu, sfătuit de specialişti, a abandonat ideea exploatării gazelor de şist, pentru că poate influenţa mişcarea telurică, în special în zonele unde plăcile tectonice produc periodic seisme, cum este cazul Vrancei.

Fracturarea hidraulică poate produce cutremure

În imaginea alăturată puteţi observa cum se prezintă zăcământul gazelor de şist, în comparaţie cu pungile clasice de gaze naturale. Exploatarea gazelor de şist, care sunt gaze naturale din interirul unor pietre, se face prin fracturare hidraulică, care înseamnă ruperea rocilor pentru eliberarea gazului, prin intermediul unui jet puternic de lichid.

Pericolele acestui procedeu

– riscul de explozii şi deflagraţii pe o rază de mii de kilometri pătrați de la locul extragerii. Pot fi afectate, practic, judeţe întregi;

– riscul grav de poluare a apelor din pânza freatică şi râuri cu substanţele chimice conţinute de lichidul injectat în structura geologică, substanţe care au drept scop „înmuierea” rocilor;

– risc de provocare a unor cutremure de suprafaţă de până la 6 grade pe Richter, foarte periculoase, şi de influenţare a declanşării unor seisme în faliile predispuse unor asemenea fenomene, cum este zona Vrancea.

Conform studiilor de până acum, în subsolul României ar exista 1.444 de miliarde de metri cubi de gaze de şist, care ne-ar ajunge pentru 100 de ani.

http://www.art-emis.ro/