Germania declară război Israelului prin intermediul României

Bolile grele recidivează. Cancerul, cu metastazele sale ce apar după perioade de aparentă însănătoșire, tinde să devină un fel de simbol al vremurilor pe care le trăim.

Sau „ istoria se repetă”. Merge spus și-așa. Doar că intervalul dintre repetițiile istoriei este ceva mai mare, iar acestea, spre deosebire de recidivele bolilor, pot fi și pozitive.
Nemții au ei ce au cu evreii. Nepotrivire de caracter. Când sunt nevoiți să îi tolereze, se aud măselele scrâșnind; iar când pragul răbdării le ajunge sub ape, scot repede hangerul din teacă.

Domnul Netanyahu a invitat-o în Israel pe doamna Dăncilă. Imediat, în replică, doamna Merkel l-a invitat în Germania pe domnul Ludovic Orban. Ce perechi neașteptate s-au format în ring.

Domnul Dragnea s-a pronunțat catifelat, în binecunoscutu-i stil… rabinic, în favoarea mutării ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. Imediat domnul Iohannis l-a contrazis cu binecunoscuta-i vehemență cazonă, apoi l-a atacat teutonic, la „aranjamentele cu niște evrei”, la guvernare si la primul ministru.

S-au conturat astfel, fără cel mai mic dubiu, două tabere adverse, care inițial fuseseră necontagioase și de miză locală. Ca apoi brusc, la interval de ore, prin alianțe grele cu Tel Aviv-ul și Berlinul, acestea să devină internaționale și polarizante.

Astfel, o ceartă autohtonă pe motive de stat paralel, de poliție politică, de justiție selectivă, de anticorupție prin abuz, s-a transformat într-o flamă ce depășește acum cu mult frontierele naționale, riscând să să devină un incendiu greu de controlat, capabil a avaria alianțe de uriași ce păreau indestructibile.

Este pentru a doua oară în decurs de mai puțin de 30 de luni că autoritățile de la București jignesc grav statul Israel. Întâi a fost povestea cu Black Cube, în care doi „spioni” israelieni au fost arestați și umiliți prin închisorile românești până s-a găsit o formă destul de discutabilă de a fi repatriați; iar acum, după ce președintele Iohannis declara că Dragnea face înțelegeri ascunse cu „niște evrei” (acești „niște evrei” fiind președintele și premierul Israelului) vine ofensa supremă adusă Israelului și anume că doamna Dăncilă ar fi comis înaltă trădare a României prin întâlnirea ei cu Bebe Netanyahu. Iar cel care o acuză de înaltă trădare în favoarea statului Israel tocmai ce s-a întors de la o întâlnire, pusă la cale peste noapte, cu Angela Merkel. După ce, cu o zi înainte, președintele Iohannis o avertizase pe doamna Dăncilă că „ar face bine să asculte și să facă ce i se cere”.

Statul Israel nu este din categoria celor care încasează și tac. Istoria l-a învățat, și istoria dovedește că și-a însușit bine această lecție, să riposteze înzecit la afronturile care i se aduc.

Cine se așteaptă că vanitățile prostești ale lui Klaus Iohannis vor rămâne nesancționate de Tel Aviv se înșeală amarnic. Mai mult chiar, evreii sunt recunoscători acelora care îi ajută în momente grele, iar cuplul Dragnea – Dăncilă, mai ales prin prigoana la care s-a expus în plan intern prin opțiunea cu mutarea ambasadei, va fi considerat din acest moment, un prieten eroic al Israelului, ce va fi protejat până în pânzele albe.

Pe de altă parte, Germania își vede amenințată supremația europeană. Denunțarea de către Donald Trump a acordului nuclear cu Iranul reprezintă pentru Berlin o adevărată declarație de război. Angela Merkel are în față perspectiva unei duble catastrofe pentru țara ei: pierdere afacerilor de zeci de miliarde de dolari cu Iranul și destrămarea UE al cărei lider de facto este. În acest context de dublă amenințare pentru Germania, păstrarea României în barca Germaniei devine esențială.

Atuul principal al Angelei Merkel în această luptă totală pentru România este Klaus Iohannis. Nu ar fi avut nici cea mai mică emoție cu poziționarea României alături de Germania în grelele dispute ale momentului dacă nu intervenea sprijinul neașteptat anunțat de Liviu Dragnea pentru Israel. Această mișcare genială a lui Dragnea a spart un monolit anti PSD – ALDE (SUA + UE) ce părea indestructibil în două blocuri cu interese antagonice: SUA + Israel (sprijinite în România de PSD + ALDE) versus Germania + UE (sprijinite în România de Klaus Iohannis + PNL).

În acest context de polarizare geo – politică accelerată, Israelul joacă un rol crucial. Dacă în disputa Trump – Merkel pentru contribuția de 2% din PIB pentru NATO Israelul fusese un actor oarecum neutru în raport cu Europa, acum, prin declanșarea crizei iraniene și a crizei cu mutarea ambasadelor la Ierusalim, devine un actor extrem de activ și interesat. Și, brusc, plasat pe poziții sever divergente cu Germania.

Iar România, în această regrupare urgentă de forțe, s-a trezit brusc a fi o balama esențială. Împrejurare care, după decenii de insignifianță, îi oferă șansa uriașă de a fi primită la masa mizelor mari.

Ce mă surprinde, totuși, în acest război declanșat între vechi și mari aliați printre picioarele cărora ne învârtim și noi, încurcându-i tot mai tare, este tăcerea ambasadei SUA la București fată de ultimele evenimente.

Ambasadorul Germaniei a transmis un mesaj cu o puternică schimbare de accent privind lupta anticorupție. A dispărut din discursul său acea vehemență unilaterală.

Un ministru al cabinetului israelian a declarat că țara sa este ofensată de poziția președintelui Iohannis și că argumentele furnizate de acesta împotriva acceptării mutării ambasadei României la Ierusalim sunt inacceptabile.

Ambasadorul SUA nu a comunicat, încă, o reacție a administrației americane față de poziția României. Acestei muțenii îi găsesc, deocamdată, o singură explicație: încă se caută formule eufemistice de a transmite opiniei publice de la București nemulțumirea lui Donald Trump față de ezitările lui Klaus Iohannis.

Să nu uităm un lucru: ani de zile ambasadorul Klemm a dat obiectivitatea pe partizanat. El nu a funcționat ca un senzor onest de realitate ci ca un agent interesat de influență. S-a devoalat prin ieșirile sale publice exclusiv pro Kovesi și pro Iohannis, niciodată cu vreo critică față de abuzurile favoriților săi.

Cum altfel să fi fost rapoartele sale de informare destinate Washingtonului decât la fel de mincinoase? Nu se putea dezice de propriile preferințe, idiosincrazii, relații…

Am convingerea că și acum, în ciuda reformelor pe care le promovează Donald Trump pe plan mondial, domnul Klemm comunică Departamentului de Stat doar ce-i convine domniei sale din România, adevăruri trunchiate și minciuni ambalate credibil. Astfel încât Donald Trump să creadă că Iohannis e pro – american iar Dragnea pro – rus, că DNA și Kovesi fac dreptate și nu abuzuri, că majoritatea românilor este reprezentată de haștagienii gălăgioși care dau buzna în Piața Victoriei la comandă și nu de românii disciplinați care se duc la vot și oferă, la urne, peste 70% coaliției de guvernare.

Atacul imund la prim – ministrul României declanșat de Germania prin intermediul agenților săi de influență Klaus Iohannis și Ludovic Orban este, de fapt, o străvezie declarație de război adresată Israelului.

O declarație de război prin intermediul României.

Sursa: Contele de Saint Germain