Guvernul Cîțu a patentat rețeta perfectă a dezastrului. Incompetența autorităților a lăsat țara la mila Europei

Depășiți total de situație, guvernanții au început să lanseze apeluri disperate la mila țărilor din Uniunea Europeană, ba pentru preluarea pacienților Covid cu șanse minime de supraviețuire, ba pentru ventilatoare, ba pentru medicamentele esențiale. Ultima solicitare de ajutor a fost pentru anticorpi monoclonali, vreo 40.000 de fiole, dacă se poate. Și asta în timp de europenii se uită stupefiați și se întreabă: bă-băieți, dar voi ce-ați făcut până acum?

Guvernul Cîțu a cumpărat, cu bani grei, 120 milioane de doze de vaccin, să ajungă la toată lumea, neglijând absolut orice altă achiziție. Dacă-i injectăm cu opt doze pe fiecare, gata, am terminat cu pandemia – și-au spus guvernanții. Ce nu au luat ei în calcul a fost că, politizând toate structurile, chiar și pe cele strict medicale, campania de vaccinare va fi un dezastru.

Când vii și spui că vaccinul este 100% sigur, că nu are efecte secundare și că te păzește în totalitate de Covid, iar apoi oamenii observă contrariul nu poți da vina pe analfabetismul funcțional.

Când demarezi campanii penibile cu ”ce conține vaccinul? – vizita la bunici și distracția în cluburi”, de aproape tot românul începea instant să înjure când auzea mesajul, nu poți să te aștepți la alte rezultate. Când începi să ameninți cu vaccinarea obligatorie și, mai rău, când le dai bani oamenilor numai să se vaccineze ar trebui să știi că nu faci decât să accentuezi reticența. Este psihologie bazică. Unde ne aflăm acum? Într-un punct în care nimeni nu mai are încredere în nimic din ceea ce spun cei care ne conduc. Și cum să aibă încredere că ei doresc binele poporului, atâta vreme cât au refuzat brutal să accepte sau să cerceteze schema de tratament a medicului bronho-pneumolog Flavia Groșan. Când cineva vine și spune ”eu tratez și vindec Covid-ul” și tu, Guvern, nici nu vrei să auzi, ba, mai mult, încerci să-l și pedepsești pe acel om, încercând să-i furi dreptul de a profesa, păi cine să mai aibă încredere în tine? Și, așa, în treacăt fie spus, dr. Flavia Groșan vindecă și acum bolnavii Covid, tot 100%, însă pacienții care o asaltează în număr uriaș aproape au dărâmat-o și i-au șubrezit sănătatea. Dar ce-i pasă Guvernului, nu-i așa?

Europei nu-i pasă de noi

Bănuiesc că și pe acolo, prin UE, oamenii ăia și-au dat seama de competența celor care ne conduc, dar probabil că au alte interese și băieții de pe plaiurile mioritice sunt foarte obedienți. Când însă România a ajuns pe primul loc în lume la mortalitatea Covid, măcar o coardă anemică ar trebui să vibreze. Știu și ei, așa cum știm și noi, că Guvernul nu s-a sinchisit să-și facă stocuri de medicamente și nici să cumpere acel tratament anti-Covid devenit banal în țările Uniunii Europene, și mă refer la anticorpii monoclonali. Știu și ei, așa cum știm și noi, că în aprilie 2021 Guvernul a ridicat restricția de export pentru medicamentele esențiale în Covid, astfel că toată rezerva de tocilizumab a plecat spre alte țări.

Iar când iresponsabilii din Guvernul român au strigat după ajutor, cerșind tocilizumab, acum vreo 11 zile, niciun stat european nu a răspuns. Mai nou, ultimul strigăt de ajutor a fost lansat pentru anticorpii monoclonali, Guvernul cerșind vreo 40.000 de flacoane. În condițiile în care România nu a făcut niciun demers ca să achiziționeze acest tratament, așteptând, pasiv, să se aprobe oficial pe la sfârșitul anului 2021 și să facă rost Comisia Europeană pentru noi. Și acum stai cu mâna întinsă la țările UE, doar, doar, s-o milostivi cineva de amărâții ăia de români, care mor pe capete pentru că cei care îi conduc i-au lăsat fără tratamente. Dar nu există o asemenea speranță. Dacă cei pe care i-ați ales nu vă iubesc, noi nici atât, vor spune europenii, gândindu-se că tragedia poporului român înseamnă, de fapt, o decarbonare mai rapidă.

Degeaba suni, domnule Cseke!

Ministrul interimar al Sănătății, Cseke Attila, a sunat-o pe doamna Stella Kyriakides, comisarul european pentru Sănătate și Siguranță Alimentară, evident, pentru a-i cere, cu disperare, ajutorul, semn că nu se întrevede niciun medicament plecând spre România. La final, ne transmite domnul Cseke, i-a mulțumit acesteia pentru sprijinul constant acordat de UE țării noastre. Sigur, i-am mulțumi și noi, dar nu cred că avem pentru ce, că doar iată, suntem cum am fost: pe cont propriu!