Guvernul PNL are o singură ideologie: sunteți săraci, muriți mai devreme!

Pe zi ce trece, Iohannis și slugile lui din guvern ne demonstrează că au tratat pandemia de Covid-19, fie din pură prostie și indiferență, fie cu bună știință, într-o manieră de-a dreptul nazistă, pe principiul Lebensunwertes Leben – anume că există vieți care nu merită a fi trăite și oameni care trebuie să moară. Deși au primit încă din vară semnale clare că urmează al patrulea val al molimei, iresponsabilii care ne conduc nu au luat nicio măsură de prevenție și protecție, preferând să imunizeze populația României prin boală și prin moarte – așa cum deja vedem că se întâmplă. Dacă ritmul șocant de rapid de extindere al bolii va continua ca în ultimele săptămâni, putem fi siguri că până de Crăciun România va deveni prima țară din lume care va atinge imunitatea de turmă – cu prețul a câtorva milioane de îmbolnăviri și a zeci de mii de morți, dar și cu tot atâtea pensii și salarii mai puțin de plătit de la buget.

Iar că regimul Iohannis-Cîțu este unul criminal și nu are niciun fel de empatie și de milă pentru cei defavorizați, gândindu-se doar la cei bogați, o dovedește și recenta luare de poziție a ministrului interimar al Finanțelor, Dan Vîlceanu. Fost șef al tineretului pesedist din Gorj, apoi fost pedelist, iar anul ăsta penelist, Vîlceanu a declarat, în cadrul unei emisiuni economice: „Este incorect ca cineva care câştigă un salariu mare să plătească pentru asigurările de sănătate 10% din acel salariu, iar cel care câştigă un salariu mic să plătească o contribuţie mult mai mică, ei beneficiind practic de aceleaşi servicii atunci când ajung la spital. Atunci, ar trebui să gândim un plafon până la care să percepem contribuţia de sănătate, pentru că ea nu funcţionează ca acea contribuţie la pensii, când tu acumulezi, contribui şi vei primi înapoi, atunci când ajung la pensie, o sumă de bani.”

Altfel spus, bogații nu ar trebui să mai plătească la stat în funcție de cât câștigă, ci tot atât cât plătesc și cei cu salarii mici. Doar că salarii mici – adică salariu minim sau ceva puțin peste – au aproape trei sferturi din angajații din România. Ce s-ar întâmpla dacă absolut toți angajații ar plăti o sumă minimă? Cu siguranță sistemul medical românesc, care și-așa este într-o stare vecină cu coma, ar sucomba de tot, iar săracii ar muri odată cu el, în vreme ce bogații s-ar salva, pentru că ei au bani suficienți să meargă și să se trateze la privat. Principiul contribuției egale, după care se călăuzește, ca un veritabil obermasturbanführer, domnul Vîlceanu o fi bun într-o economie de roboți, dar nu într-o societate umană. Pentru că, de la Bismarck încoace, asigurările publice de sănătate nu sunt o problemă de economie, ci mai curând una de umanism. Fiecare persoană, indiferent de starea materială, trebuie ajutată atunci când se îmbolnăvește. Cei bogați sunt primii datori să ajute, iar acest ajutor nu este o corvoadă, cum crede fripturistul Vîlceanu, ci o dovadă de solidaritate socială, rodul a mii de ani de evoluție umană. Practic, bogații dau înapoi doar o mică parte din ceea ce le-a oferit societatea care le-a permis să devină bogați. Exemplele lui Bill Gates, Warren Buffett și ale altor miliardari, care și-au donat cea mai mare parte a averii în scopuri caritabile, sunt edificatoare în acest sens.

Patriarhul îndeamnă să fim alături de cei îndoliaţi

Dar guvernanții români nu au auzit de solidaritate socială, pentru că ei se gândesc doar la profit. Pentru ei, oamenii săraci, care îngreunează sistemul medical, nici n-ar merita să mai trăiască, fiind doar o povară pentru buget. Faptul că acești oameni au cotizat zeci de ani la un sistem de asigurări sociale, dar acum sunt nevoiți ca din puținul lor să-și cumpere și medicamente, și tratamente, nu-i interesează pe reprezentanții PNL, care privesc totul cu un cinism înfiorător, ca un raport calitate-preț. Culmea este că aceiași peneliști și același traseist Vîlceanu, uns acum ministru de Finanțe, își fac probleme că de ce plătesc bogații mai mulți bani la sănătate decât săracii, dar nu par deloc la fel de indignați când salariile cresc uniform, pentru toți – de pildă, atunci când se măresc cu 10%, directorul, care are deja 10.000 de lei net, ia în plus 1.000 de lei, în schimb muncitorul simplu, care are doar 2.000 salariu, ia în plus doar 200 de lei. Nici faptul că în România există pensii obișnuite și pensii speciale nu pare să-l deranjeze pe domnul ministru de Finanțe. Lui și complicilor lui în jefuirea României li se pare firesc ca unii români să plătească contribuții până la 65 de ani și să iasă la pensie cu 2.000 de lei, iar alții să plătească mai nimic, dar să iasă la pensie la 45 de ani, cu o pensie de zeci de mii de lei.

De fapt, „liberalismul” guvernanților se reduce la două fraze: „Munciți, românilor, cât mai mult pe bani cât mai puțini, ca să muncim noi, „specialii”, cât mai puțin pe bani cât mai mulți! Și muriți mai repede, sărakilor, suntem deja opt miliarde pe planetă!

60m.ro