Guvernul României este o bandă de infractori fără autoritate legitimă pentru a conduce poporul român

Guvernul Romniei este o autoritate total nelegitimă. Când permiți unei minorități vocale (LGBT) să-și facă de cap în școli și pe străzi, sfidând voința majorității tăcute, nu putem vorbi de legitimitate democratică. Este destul de evident că cei care susțin măcelul din Gaza nu au nicio autoritate morală, dar trebuie să se înțeleagă că nu au nicio autoritate legală, după cum s-a văzut în plandemie. Ceea ce au ei sunt oameni cu arme care te vor ucide sau te vor băga într-o cușcă dacă nu faci ceea ce vor ei să faci. Guvernul este o bandă criminală.

Trebuie să examinăm acest concept de “suveran”. Suveranul este sursa de autoritate într-o societate. Acum, aceasta este reprezentată în mod universal de centrul de putere dintr-un stat-națiune.

Din punct de vedere istoric, “suveranul” era un rege care îl slujea pe Dumnezeu și, prin urmare, conducea prin drept divin. Acest lucru era valabil nu doar în Europa creștină, ci peste tot în lumea care se dezvoltase dincolo de nivelul unui sistem tribal. Dreptul divin al regilor în Europa era practic identic cu Mandatul Cerului în China. Există și alte versiuni ale acestui lucru, dar compararea acestor două sisteme este deosebit de utilă, având în vedere că s-au dezvoltat complet independent unul de celălalt, ceea ce sugerează că această idee că Dumnezeu desemnează o autoritate singulară pentru a conduce un popor este ceva înnăscut în psihologia umană de bază.

În timpul Iluminismului, s-a stabilit că oamenii au ceva numit “drepturile omului”, iar din acest lucru s-au dezvoltat ideile liberalismului și republicanismului modern (care rămâne termenul tehnic pentru ceea ce astăzi se numește “democrație”).
Ideea centrală importantă aici este aceea că fiecare om era el însuși suveran și, prin urmare, are o listă de “drepturi personale inalienabile” în virtutea faptului că este om. Acceptarea pe scară largă a acestui concept de suveranitate individuală a anulat din punct de vedere filosofic Dreptul divin al regilor. Astfel, oamenii s-au apucat să creeze un concept de stat bazat pe suveranitatea individuală. În America, documentele de bază care au stabilit acest sistem au fost Declarația de Independență și Constituția SUA. (La scurt timp după aceea, francezii și-au făcut treaba, dar Revoluția Franceză nu ar fi avut loc fără Revoluția Americană).

Ideea de bază a republicanismului este că oamenii dintr-un stat formează un “contract social” pentru a coopera și a se “autoguverna”. Aceștia sunt de acord să respecte drepturile individuale ale fiecăruia și consfințesc aceste drepturi în lege. Guvernul servește apoi în mod explicit voința poporului, fiind ghidat exclusiv de documentele de guvernare (o constituție), asupra cărora populația a convenit prin acest proces evaziv al “contractului social”.

Evident, există o discuție despre aspectele pozitive și negative ale acestei revoluții filosofice. Aspectele pozitive sunt în mare parte evidente, în timp ce aspectele negative au fost mai puțin evidente și au avut nevoie de timp pentru a se manifesta. Am ajuns în mare parte la concluzia că republicanismul liberal este nesustenabil, deoarece va evolua întotdeauna într-o democrație liberală, care, la rândul ei, va evolua într-o tiranie. Mai mult, ideile de bază ale liberalismului, cum ar fi “drepturile omului” și “contractele sociale”, sunt atât de abstracte încât sunt incapabile să facă saltul de pe tărâmul gândirii pe cel al realității. Dar detaliile acestei discuții depășesc scopul nostru de astăzi.

În scopul de a ajunge la un acord asupra faptului că guvernul României este o entitate ilegitimă, cu zero autoritate legală de a spune cuiva ce poate și ce nu poate face, și cu atât mai puțin de a folosi violența împotriva celor care nu i se supun, trebuie să stabilim pur și simplu că guvernul nu respectă Constituția României și, prin urmare, nu are nicio sursă de legitimitate ca “suveran” al statului român. Discuția devine abstractă doar pentru că ideile liberalismului sunt atât de abstracte. Dacă nu ar fi fost așa, ilegitimitatea guvernului ar fi fost evidentă de la sine de îndată ce ar fi încălcat flagrant Constituția.

Conceptul de drepturi ale omului, cât și Constituția, sunt în realitate orientative, recomandări, nu au vreo putere de-la-sine ca să îi sancționeze pe cei ce încalcă aceste principii. S-a văzut în plandemie, când Guvernul a terfelit Constituția și drepturile omului, s-a văzut ulterior că toate contestațiile pe amenzi primite pentru nepurtatul botniței au avut câștig de cauză. Nimeni n-a pățit nimic, au murit oameni, au fost băgați în saci de gunoi și nimeni nu a fost sancționat pentru asta. Deci puterea reală nu se trage din Constituție, ci din…instituțiile de forță, Poliția care ne avertiza să purtam botniță și ne amenda, Jandarmeria care ne bătea și Armata care probabil ar fi apărat instituțiile dacă ne-am fi revoltat.

Să ne gândim ce s-ar fi întâmplat dacă Sfântul Împărat Roman ar fi aprobat normalizarea sexului homosexual ca politică oficială de stat. Deoarece legitimitatea sa ca suveran venea de la Dumnezeul creștin, autoritatea sa ar fi pierdută prin aprobarea unei astfel de politici care încalcă flagrant credința creștină. Poporul ar avea atunci nu doar dreptul, ci și datoria de a-l răsturna și de a-l înlocui cu cineva care să respecte legea divină. Acest lucru este foarte simplu, deoarece nu există abstracțiuni deosebit de confuze asociate cu dreptul divin al regilor.

Orice suveran are în mod necesar monopolul asupra violenței. Nu există o altă modalitate de a conduce o societate, deoarece nimeni nu susține ideea că cineva ar trebui să aibă voie să ucidă în mod arbitrar alți oameni.

În cadrul sistemului dreptului divin al regilor, dacă ai comis o crimă, regele te-ar condamna la moarte. Având în vedere că a fost numit de Dumnezeu, conform doctrinei, avea dreptul exclusiv de a ucide oameni.

În cadrul sistemului republican, “poporul” este suveran, deci, teoretic, “poporul” deține monopolul asupra violenței. Acest lucru este în mod clar confuz, dar este rezolvat prin această teorie a “contractului social”, care afirmă că poporul a fost de acord să fie guvernat de reprezentanți și, prin urmare, poliția are voie să ucidă oameni.
Aveți, de asemenea, sistemul juriului, în care oamenii acuzați de infracțiuni sunt judecați de “colegii lor”. Acest lucru duce la situații ciudate, probabil cel mai cunoscut fiind procesul lui OJ Simpson din SUA, în care un juriu a decis că este în regulă ca Simpson să-și ucidă soția și prietenul acesteia. Revoluția ADN a demonstrat, de asemenea, că un număr mare de persoane au fost condamnate de jurați pentru infracțiuni pe care nu le-au comis. Cu toate acestea, sunt sigur că și în Evul Mediu au existat oameni care au scăpat nepedepsiți sau au fost executați pentru crime pe care nu le-au comis, așa că aceasta nu este neapărat o critică valabilă a sistemului de jurați.

Privind retrospectiv, conceptul de monopol al violenței de către “popor” pare a fi ceva ce ar duce în mod evident la o tiranie, deoarece este atât de dificil pentru “popor” să exercite influență asupra unui lucru atât de specific. Cu toate acestea, spre cinstea Părinților Fondatori din SUA, aceștia au interzis “armatele permanente” și au afirmat că pacea ar trebui menținută de “miliții bine reglementate” la nivel statal și local.

Sistemul șerifilor a fost o modalitate legitimă de a institui un sistem în care “poporul” deține monopolul asupra violenței. Șeriful era un oficial ales care avea o autoritate foarte serioasă într-o jurisdicție, iar el și adjuncții săi erau singurii care aveau voie să ucidă oameni. Și, bineînțeles, puteau ucide oameni doar atunci când era necesar pentru a proteja viețile altor persoane, în caz contrar trebuiau să aresteze persoanele acuzate de o infracțiune pentru a fi predate sistemului judiciar care urma să convoace un juriu.

Constituția americană (articolul I, secțiunea 8, clauza 12) spune că Congresul SUA poate ridica o armată permanentă doar pentru doi ani la rând în scopuri de apărare sau pentru a răspunde la o urgență. Nu există nicio valabilitate pentru armata permanentă a SUA pe care o avem în prezent. În plus, Legea Posse Comitatus din 1878 interzice utilizarea armatei pentru aplicarea legii pe teritoriul Statelor Unite.

Se poate spune că orice formă de forță de poliție federală (FBI, ATF etc.), precum și poliția de stat (care este de facto poliție federală), constituie “armate permanente” ilegale, încălcând Posse Comitatus, iar existența lor încalcă Constituția SUA. Deși există argumente constituționale în sprijinul existenței acestor agenții, atât agențiile de aplicare a legii federale, cât și cele de stat complică în mod necesar legătura dintre suveran (“poporul”) și monopolul asupra violenței, ceea ce pregătește terenul pentru o tiranie.

Probabil că merită menționat faptul că aceste organizații nu sunt necesare pentru a menține pacea și, de fapt, transferul dreptului de a comite acte de violență către aceste autorități federale și de stat a dus la o creștere drastică și ridicolă a infracțiunilor violente. Aș îndrăzni pe oricine să argumenteze că această țară nu ar fi mult mai sigură dacă pacea ar fi impusă de șerifi și miliții.

Deoarece guvernul nu respectă Constituția, nu are dreptul legitim de a spune nimănui ce să facă. Puteți petrece tot timpul pe care îl doriți încercând să deconstruiți modul în care am ajuns în această situație, dar veți rămâne întotdeauna cu realitatea că acest guvern nu are suveranitate asupra poporului. Și totuși, ei sunt capabili să vă ucidă. Sunt capabili să vă închidă într-o cușcă pentru tot restul vieții. Motivul pentru care sunt capabili să facă acest lucru este că ei comandă o armată de oameni înarmați.

Guvernul nu este o autoritate suverană și se poate spune că nu este nici măcar un “guvern”. Este o bandă criminală care obligă oamenii să facă lucruri sub amenințarea violenței. Nu este cu nimic diferit de un sindicat mafiot.

Ignoranță fericită

Motivul pentru care cei mai mulți oameni sunt inconștienți de acest fapt este că majoritatea oamenilor nu au făcut nimic care să deranjeze guvernul. Oamenii își plătesc banii de șantaj (impozitele). Oamenii mențin discursul public în limitele aprobate. Oamenii respectă legile (cel puțin pe cele pe care gașca se interesează dacă le respectă). Ei se joacă jocuri video, se masturbează și fumează iarbă. Mănâncă alimente procesate. Se uită la Netflix. Sunt consumatori împătimiți. Sunt sclavi buni.

Guvernul a făcut o treabă foarte bună în formularea iluziei de libertate. Este o cușcă invizibilă. Singurul moment în care vă veți da seama că vă aflați sub o tiranie este atunci când veți face ceva ce tirania nu dorește să faceți. Vasile Zărnescu a făcut asta și a simțit consecințele. Cătălin Dănoiu la fel, poate confirma că nu există libertate în democrația românească.

Din fericire, ajungem la un punct în care tot mai mulți oameni încep să observe că acest sistem nu este ceea ce pretinde a fi. În prezent, acesta încalcă mai agresiv drepturile fundamentale ale oamenilor obișnuiți. A devenit clar că nu există o legătură reală între vot și politica publică.

Majoritatea oamenilor nu vor înțelege niciodată ceea ce am subliniat aici. Dar ajungem în punctul în care mulți oameni vor refuza să tolereze abuzurile la care sunt supuși de către această bandă criminală.

Nu mai validați regula unei bande criminale. Orice participare la acest sistem este o validare a acestuia.

Desigur, trebuie să adaug avertismentul că, la fel ca în orice altă situație în care cineva te amenință cu o armă și nu ai posibilitatea de a te apăra, trebuie să cooperezi. Aceștia au capacitatea de a te forța să faci anumite lucruri, deoarece au un pistol la tâmplă, și majoritatea oamenilor nu s-ar lăsa uciși sau aruncat într-o cușcă pentru că nu cooperează. Acest lucru este foarte simplu.

Dar nu trebuie să validați sistemul. Nu trebuie să vorbiți despre politică de parcă ar avea un efect semnificativ asupra comportamentului guvernului. Cei care susțin “boicot-vot” nu sunt proști, raționamentul lor este că orice participare la mascaradă validează sistemul, reprezintă un consimțământ, legitimează banda de mafioți. Sigur că te pot ucide, dar nu te pot face să crezi că au dreptul să o facă.

Puteți vorbi despre Iluminism și liberalism. Vă puteți imagina cum ar fi dacă România ar avea un rege, dar aici intervine o altă discuție despre ce fel de rege. Sub nicio formă nu trebuie să acceptăm un rege străin, indiferent de cum ne sunt prezentate calitățile lui.
Există, de asemenea, mari probleme legate de modul în care tehnologia a schimbat natura de bază a societății. Am susținut în mod constant că Iluminismul a fost pur și simplu un rezultat inevitabil al presei tipografice și al alfabetizării pe scară largă, când țăranii au început să considere că regii și nobilii nu erau atât de diferiți de ei.

Este o discuție foarte amplă și nu cred că cineva poate pretinde că înțelege cu adevărat cum ar fi putut decurge altfel istoria sau cum ar trebui să arate un viitor sistem. Probabil că este destul de ușor să spui că lumea ar fi un loc mai bun dacă Germania ar fi câștigat cel de-al Doilea Război Mondial, deși nimeni nu poate pretinde că știe cum s-ar fi dezvoltat o mișcare precum fascismul pe parcursul secolului trecut.

Este foarte important să recunoaștem că, în timp ce dreptul divin al regilor stabilea regele ca reprezentant al lui Dumnezeu pe pământ, liberalismul a început prin a declara că fiecare om a primit drepturi de la Dumnezeu. Ambele sisteme au pornit de la premisa că Dumnezeu este autoritatea supremă asupra oamenilor. În mod evident, liberalismul modern a abandonat acest concept, înlocuind drepturile naturale (drepturile date de Dumnezeu) cu drepturile omului (drepturi care apar din noțiuni vagi, abstracte și surprinzător de greu de stabilit). Trebuie să recunoaștem că ar fi fost imposibil ca dreptul divin al regilor să se transforme în impietate în modul în care liberalismul a devenit impietate. Dar atunci trebuie să recunoaștem, de asemenea, că liberalismul a fost o reacție la ceea ce s-a considerat a fi defecte ale Dreptului divin al regilor.

Există un lucru pe care îl putem ști cu siguranță: omenirea poate fi condusă doar de Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să fie singurul suveran. Orice sistem care nu are acest principiu de bază va eșua. Dacă societatea nu este de acord că omul este sacru și s-a născut liber pentru că a fost creat de Dumnezeu și are scânteia divinului în el, vom sfârși întotdeauna ca sclavi dezumanizați, conduși de tirani decadenți și depravați.

Tradus și adaptat de pe Daily Stormer de I.P.