Hellvig si alegerile prezidentiale din 2024

Mă gândeam să fac o analiză comparativă între două instituții etalon ale statului român – Serviciul Român de Informații și Agenția Națională pentru Resurse Minerale. În contextul demisiei domnului Eduard Hellvig, directorul SRI, și al apariției în presă a multor supoziții referitoare la viitorului său, voi încerca să fac o scurtă analiză, într-o manieră originală, a acestei schimbări. În primul rând, dacă acesta dorește să candideze împotriva lui Mircea Geoană anul viitor este perfect!

Chiar mă înspăimânta ideea că Mircea Geoană poate reprezenta singura soluție viabilă la prima funcție în stat. În al doilea rând, chiar mi s-ar părea haios să ascult un remake al hitului „Mihaela, dragostea mea”! Iar cel care ocupă funcția de președinte al României are un rol mai mult decorativ, cel puțin teoretic! Eu sunt interesat de cel care ocupă funcția de premier! Sau de cel care răspunde de educație! În timp ce toți stau cu ochii pe apariția unui contra-candidat „surpriză” pentru Mircea Geoană, adevăratul conflict începe în curtea SRI. Faptul că Eduard Hellvig urma să demisioneze din funcția de director al SRI era cunoscut în cadrul instituției încă de anul trecut.

Chiar și domnul Nica Marius, fost ministru al Fondurilor Europene, după ce a fost recuperat de SRI și a căpătat conducerea unui departament din cadrul instituției (unul lipsit de importanță, evident) declara în fața prietenilor că, după ce își va depune demisia directorul actual, are cele mai multe șanse să ocupe funcția de prim adjunct. Din punctul meu de vedere, gândul că un „profesionist” de calibrul domnului Marius Nica are șanse reale la poziția de prim adjunct al SRI este înfiorător! Ar completa tabloul absurd – președintele României, Dăncilă Viorica, premier Dănuț Andrușcă și Petre Daea, președintele Senatului.

Cred că este mai important să analizăm evoluția SRI, decât ce va face fostul său director, ținând cont că în țara asta, de peste 30 de ani, sunt doar câteva constante. Cea mai importantă constantă este reprezentată de degradarea clasei politice. Vă rog să analizați faptul că am ajuns de la Ion Rațiu și Corneliu Coposu la Viorica Dăncilă și Marcel Ciolacu! O altă constantă este reprezentată de creșterea nivelului de corupție la nivelul tuturor instituțiilor statului român. Creșterea importanței serviciilor de informații, deși acestea au asistat cu pasivitate sau, în unele cazuri, chiar au contribuit la nivelul de corupție din cadrul instituțiilor statului român, este o altă constantă. Cei care se așteaptă să fac o analiză agresivă, în stilul „Șoșoacă”, a instituției numită SRI, vor fi dezamăgiți!

În 33 de ani, instituția SRI s-a schimbat foarte mult! La fel și societatea românească! Cei care în anii 90 vindeau blugii și televizoarele din TIR-uri, acum se ocupă de intermedierea drepturilor litigioase. Sau de tranzacții la bursă. Sau au devenit lideri de opinie ai societății civile. Singura schimbare notabilă, din punctul meu de vedere, care s-a petrecut în SRI, în 33 de ani, este faptul că afacerile nu se mai fac pe holul instituției, ci în birourile șefilor. Până prin anii 2000, angajații din SRI își discutau combinațiile financiare la telefoane mobile, care erau o raritate atunci, în fața colegilor, fără să se teamă de eventualele repercusiuni juridice. Era vestul sălbatic, iar angajații SRI, indiferent de nivelul lor de inteligență, știau asta și se comportau ca atare.

Fiecare individ din SRI avea propria sa agendă, și, în situația în care interesele lor nu interferau sau nu se uita tabla împărțirii, toți erau o familie mare și fericită. Anii 2000 aduc o mică schimbare în cadrul instituției. În funcții de conducere încep să apară fripturiștii angajați în anii 94-97, la care încep să dispară reperele morale elementare. Aceștia încep să colecționeze diplome care să le confirme că sunt deosebiți de restul lumii, fiind participanți activi la cursa doctoratelor plagiate din România. În același timp se creează o ruptură în cadrul instituției între ofițerii care obțineau informațiile și nivelul decizional, adică cei care decideau ce informații ajung la decizionalii legali. Această situație a generat două noi schimbări în cadrul instituției, care au afectat pe termen mediu și lung eficiența acesteia. În primul rând , se modifică funcția structurii de analiză-sinteză din cadrul instituției. Un ofițer bun de analiză-sinteză era format în cel puțin zece ani.

După zece ani, un analist cunoștea domeniul de care era responsabil, decidea ce informații ajungeau la decizionalul legal și putea transmite solicitări de informații către cei care le obțineau din teren. Conform noii politici instituționale, rolul analistului era doar de a extrage din informațiile obținute din teren, aspectele care confirmau ipotezele, uneori fanteziste, ale nivelului decizional al SRI. Singurele condiții pe care trebuia să le îndeplinească un analist era să scrie corect în limba română și să fie sufficient de inconștient încât să își asume cele scrise. Această schimbare a survenit pentru a facilita disiparea responsabilității, în situația în care, prin absurd, informațiile „de siguranță națională” sunt atacate în instanță.

În al doilea rând, combinațiile financiare au fost asumate tacit doar de către nivelul decizional, fapt demonstrat și de afacerile profitabile pe care le încep șefii din SRI după ce părăsesc instituția. Prin controlarea fluxului informațional către decizionali și alte instituții, nivelul decizional din SRI și-a asigurat, direct sau prin interpuși, căpușarea unor domenii economice strategice. O altă etapă importantă, care a dus dezinformarea decizionalilor legali de către SRI la un alt nivel, a fost reprezentată de numirea în funcția de prim adjunct a lui Florian Coldea. După ce a fost numit în funcție, acesta a dus o campanie agresivă de promovare a indivizilor mediocri și șantajabili în cadrul instituției.

Profitând de „setea de dreptate” a populației și de un sistem judiciar deficitar, atât calitativ, cât și cantitativ, a acceptat tacit crearea unui sistem prin care, alături de cei vinovați de fapte de corupție, au căzut ca victime colaterale oameni de afaceri care au refuzat să contribuie la bunăstarea materială a unor angajați ai statului român. Totodată, a permis implicarea SRI în conflictele politice, aspect ce a dus, treptat, la promovarea unei clase politice șantajabile și incompetente, controlul parlamentar asupra activității SRI devenind o simplă glumă.

Totodată, ca dovadă a deprofesionalizării evidente a SRI, în perioada lui Florian Coldea, rolul ofițerilor de intelligence s-a redus de la a preveni săvârșirea infracțiunilor la adresa siguranței naționale la simpli povestitori prin birourile DNA a modurilor prin care s-au săvârșit infracțiunile. După eliminarea lui Florian Coldea din cadrul SRI, pe fondul lipsei de reacție a înlocuitorului său, posturile cheie din cadrul instituției au fost preluate, cu câteva excepții, tot de către oameni creați și promovați pentru obediența excesivă. Noile schimbări generate de demisia domnului Eduard Hellvig de la conducerea SRI nu cred că vor aduce nimic bun.

Autor – Sorin Prioteasa