Hidromelul, Nectarul Zeilor

Cuvântul autohton „mied” este legat de aceeasi radacina etimologica precum sanscritul ”madhu”, grecescul „methy”, slavonul „medu”, lituanianul „medus”, irlandezul „mid” sau englezescul „mead”, toate acestea desemnând bautura rituala proto-indo-europeana „mied”.

Pentru vikingi, miedul este cel ce a daruit omului inspiratia poetica. De asemenea, este bine-cunoscut ca Odin a facut din „hidromelul poetilor” o licoare magica, ce asigura puterea premonitiei. Odin l-a învins pe gigantul Suttung pentru a câstiga hidromelul, pe care acesta îl pastra ascuns într-o încapere subterana.

În mod traditional, miedul era oferit la toate reuniunile solemne, iar actul de a bea împreuna asigura o legatura magica, nu doar între cei prezenti, ci mai ales între oameni si zei. Chiar si azi, în cadrul anumitor obiceiuri legate de ritualul pagân, ignorarea miedului este considerata drept un sacrilegiu.

Miedul era o bautura speciala pentru celti si teutoni. În studiile pe care le-a facut asupra vechilor celti, Diodorus Siculus a facut aceasta afirmatie: „Si deoarece proprietatile climei sunt stricate de excesul de frig, pamântul nu produce nici vin nici ulei, si de aceea galii, fiind privati de aceste roade fermenteaza o bautura din orz numita zythos (bere) cu care spala fagurii de miere si beau produsul rezultat”. Dupa Volsunga Saga, Brunhilde l-a învatat pe Sigurd secretul runelor dându-i o cupa cu mied inscriptionata cu rune.

Cu timp si experienta, procesul fabricarii miedului devine din ce în ce mai familiar. Igiena si folosirea mierii de calitate asigura succesul fermentarii. Utilizarea fructelor de padure adauga acestei bauturi de casa o savoare deosebita, pamânteasca si divina.

Ingrediente:

• 1,5 kg de miere naturala

• 4 litri de apa distilata

• coaja unei lamâi

• 1 lingura de ceai tare (sau acid tartaric)

• ¼ lingura tanin de struguri

• 1 lingurita de drojdie (sau vitamina B-1)

• 1 pachet de drojdie de mied

Ustensile:

• vas pentru fiert din ceramica emailata

• oala de 8 litri, din ceramica sau sticla (pentru fermentat)

• damigeana de 4 litri

• opritor de fermentatie

• ¼ robinet cu furtun

• strecuratoare din inox

• lingura de plastic pentru fiert (spumiera)

• perii pentru sticle

• sticle de un sfert de litru pentru îmbuteliere

• dopuri

• pâlnie de plastic

Procesul de fabricatie:

În vasul de fiert se amesteca 2 litri de apa, mierea, coaja de lamâie, ceai si tanin de struguri. Se încalzeste si se amesteca cu lingura de plastic. Se adauga restul de apa si se încalzeste pâna la punctul de fierbere. Se amesteca din nou si se opreste focul. Se lasa la racit pâna la o temperatura normala. Se toarna miedul în oala dezinfectata si se lasa 24 de ore.

La temperatura camerei se amesteca drojdia si drojdia de mied. Se acopera oala cu o pânza curata, uscata. Zilnic, se amesteca miedul cu lingura de plastic.

Important: evitati contaminarile de orice fel!

Dupa 5-7 zile, se sifoneaza miedul în damigeana. Se completeaza cu apa distilata, lasând cam 2 degete pâna la buza damigenei. Se ataseaza opritorul de fermentatie. Se eticheteaza si se dateaza fiertura, apoi se lasa asa timp de o luna, o luna si jumatate, sau pâna când nu mai fermenteaza. Se pune miedul în sticle si se astupa.

Miedul îmbuteliat trebuie sa se maturizeze înca trei luni. Se pune din nou în sticle curate. Se astupa si se pastreaza pentru o perioada de la sase luni pâna la un an, înainte de a putea ridica paharul în cinstea Zeilor si stramosilor nostri cu miedul lui Kvasir, Nectarul Zeilor!