Ilie Șerbănescu: ”Actuala generaţie, o generaţie-lăcustă, poate cea mai nemerituoasă din istoria ţării, amanetează viitorul următoarelor generaţii!”

Având în vedere că s-a pornit aproape de la zero şi ţinând cont de viteza de parcurs, întreaga dezvoltare a sectorului privat (acum copleşitor preponderent) s-a realizat pe seama statului, indiferent dacă este vorba de capitalul privat românesc sau capitalul privat străin.

Probabil cel puţin în proporţie de 80%, procesul s-a desfăşurat ilegal sau la marginea legii, condiţii în care au existat, evident, profitori, nu contează din punctul de vedere discutat aici cât de nemeritorii. Dar, pentru a creiona întregul adevăr, pe lângă aceştia, au profitat într-o anumită măsură de pe urma respectivei dezvoltări pe seama statului şi privaţi de rând, ca indivizi.

Desigur, PIB-ul nu este un indicator perfect pentru speța vizată, dar apelul la acesta este util. Există o diferență enormă între creșterea PIB după 1989 până în 2015, în termeni statistici (1,2 ori) și, respectiv, în termeni strict monetari (3,5 ori), rezultând din subestimarea masivă a valorii leului recunoscută de piața valutară înainte de 1989. Active imense încorporate în „leul de piață“ din 1989 au fost însă folosite sau consumate după 1989. S-a trăit practic dintr-un cheag anterior, din „dezacumulare“. Fabulos de profitabil pentru unii, dar existând ceva și pentru ceilalți! Dacă s-ar fi trăit doar din munca perioadei, ar fi fost şi mai rău decât este!

Ce se va întâmpla de acum încolo? De pildă, în următorii 25 de ani?! Păi, simplu: se va deconta „dezacumularea“ din ultimii 25 de ani. Şi va începe să se vadă pentru oameni! Nivelul de trai o va lua în jos. Este un fapt obiectiv!

În ultimii 25 de ani s-a trăit însă nu numai din ceea ce se acumulase anterior, dar în parte şi din datoriile contractate în aceşti ani. Ţara a păşit în ultimul sfert de veac fără datorii externe. Dar, la finele acestui sfert de veac, are peste 90 de miliarde de euro datorii externe. Datorie nici mare, nici mică! Important este altceva! Ceva care nu poate fi îngropat pur şi simplu: faptul deosebit de grav că, din respectiva îndatorare, nici ţara, nici economia acestei ţări şi nici poporul acestei ţări nu s-au ales cu nimic durabil în schimbul eforturilor dramatice pe care le fac deja şi le vor face cu atât mai mult pentru plata restituirilor şi dobânzilor.

Ce a reprezentat îndatorarea externă altceva decât un consum curent mai răsărit? Finanţări pentru „dezvoltarea economică“ a ţării?! Nu! Construcţii de autostrăzi, de drumuri, de utilităţi publice?! Nu! Investiţii în economia reală, în desţelenirea vreunui hectar sau conceperea vreunui produs industrial?! Nu! Dincolo de unele mici excepţii, nimic altceva decât dezvoltări de zone rezidenţiale pentru profitorii tranziţiei, construcţii de hipermarketuri şi facilităţi financiare şi, mai ales şi mai ales, livrări de bani către bănci pentru ca acestea să dea credite peste credite de consum pentru maşini, electrocasnice şi electronice importate din Vest! Pentru cine a forţat Vestul îndatorarea externă a României către Vest?! Pentru Vestul însuşi! România s-a ales mai cu nimic din elucubranta îndatorare externă. Nici cu autostrăzi sau căi ferate, nici cu spitale, nici cu şcoli, nici cu fabrici, nici cu ferme agricole! A rămas doar cu plata a zeci de miliarde (plus dobânzile) pentru nimic! Nu doar că s-a ajuns deja la momentul din care, nici de ne vom trezi la realitate, nu mai este nimic de făcut, întrucât deja s-a intrat în colimatorul îndatorării doar pentru a plăti datoriile anterioare, dar, în mod evident, am început să penalizăm generaţiile ce vor veni. Pentru că actualele datorii nu vor putea fi plătite de actuala generaţie! Caracterul dizgraţios al acestui fapt este că actuala generaţie amanetează viitorul următoarelor generaţii fără să le lase acestora ceva. Actuala generaţie încă mai trăieşte pe seama a ceea ce au lăsat „generaţiile sacrificate“ din comunism. Până şi de furat, se fură tot din ceea ce au lăsat acestea, căci din ceea ce face actuala generaţie nu se poate, pentru că aceasta nu construiește nimic. O generaţie-lăcustă, poate cea mai nemerituoasă din istoria ţării!

Autor: Ilie Șerbănescu / Sursa: Cotidianul