Implicaţiile unui gest idiot

Premierul a introdus o structură politică într-o structură apolitică prin definiţie!

Este posibil ca un om deştept să facă o prostie fără a se spune că este prost? Bineînţeles, nimeni nu e perfect, toţi greşim toţi facem prostii, toţi avem ceva de învăţat, nimeni nu le ştie pe toate. Am auzit că Newton vrând odată să îşi fiarbă un ou, a pus ceasul în ibric şi se uita la ou să nu îl fiarbă mai mult decât trebuia. Este posibil ca un om presupus inteligent să comită un act idiot? Fără îndoială, nimeni nu e scutit, nici academicienii. Circula pe vremuri o anecdotă cu un academician român putred de deştept, care făcuse un copil declarat idiot de toţi cei care îl cunoşteau şi lumea se mira cum este posibil. Răspunsul l-a dat tot savantul, dar nu îl pot pune aici pentru că e posibil ca articolul să fie citit până în ora 24 a zilei. Plecând de la aceste considerente, pot afirma că mutarea premierului, căruia nici nu îi mai dau numele atât de ruşine îmi este, în sediul M.Ap.N., este cea mai mare idioţenie pe care putea să o facă în situaţia actuală. Nu ştiu cine l-a învăţat să facă asta, dar dacă l-a învăţat socrul, aşa cum se spune, e cazul să se mute singur în casă şi să nu mai amestece conducerea ţării cu conducerea familiei. Dacă l-a învăţat un consilier, e timpul să îl concedieze, iar dacă l-a învăţat un coleg de partid e cazul să vadă dacă nu cumva acesta este şi unul din cei care îl împing să candideze la prezidenţiale, că atunci e clar, îi vrea locul la partid. Motivaţia dată de domnul premier este atât de şubredă şi de lipsită de temei pe cât este de autoincriminatoare: „Mă aștept la foarte multe înscenări din partea domnului Băsescu. Sunt într-un loc care mă va feri de asemenea înscenări.” Declaraţia domnului premier atât de nevinovată la prima vedere, scoate la suprafaţă unele adevăruri la care în mod cert nici premierul, nici cel care l-a sfătuit să facă asta, nu s-au gândit. Să le luăm pe rând:

– Premierul recunoaşte că a avut loc o penetrare informativă în biroul său şi că practic biroul său nu este sigur, ceea ce ridică mari întrebări vizavi de serviciile secrete, S.P.P. şi S.T.S. Cineva trebuie să răspundă dacă nici biroul premierului nu mai este sigur. Dacă biroul i-a fost supravegheat ori a fost dat un ordin judecătoresc deci a fost pus sub urmărire şi atunci trebuie să ştie şi ţara de ce este urmărit şi învinuit premierul. Cine răspunde la această întrebare, că văd că nici premierul nu o pune. De ce oare ? Ştie ceva şi nu vrea să scormonească? Acum ar avea ocazia să dea de pământ cu „mafia din justiţie” de care se plânge de atâta timp.

– Recunoscând că biroul i-a fost penetrat şi s-au făcut interceptări, declarând că nu mai prezintă siguranţă, recunoaşte practic că interceptarea care a făcut obiectul scandalului de presă, convorbirea domnului Duicu din biroul premierului, este reală şi adevărată.[1] Practic domnul Ponta s-a autoincriminat admiţând că s-au făcut interceptări din biroul său şi singura interceptare în discuţie, era cea a lui Duicu. De fapt premierul mai admisese acest lucru în declaraţia sa dar presa a trecut prea repede peste ea şi nu a disecat sensurile. Iată ce declara domnul Ponta: „Sunt absolut convins că veți primi de la procurori înregistările de la mine din birou. „Toți premierii vor fi deosebiți de încântati să vadă în Gândul ce au discutat cu mine. Dar așa e în România”. Aceste cuvinte arată faptul că premierul recunoaşte că interceptarea lui Duicu este reală, altfel ar fi rămas în biroul de la Victoria, pentru că fiind totul o minciună, nu avea de ce să plece. Deci, premierul recunoaşte că interceptarea lui Duicu este reală. Primul motiv de demitere.

– Plecarea din sediul guvernului demonstrează faptul că guvernul nu este securizat informativ şi că practic toate birourile sunt sau pot fi interceptate. În această situaţie, plecarea premierului şi menţinerea sediului guvernului în aceleaşi condiţii, fără a se lua măsuri de protecţie, este nu numai un act de laşitate ci şi un act de trădare atât a muncii colegilor din guvern cât şi a intereselor naţionale. Practic domnul premier şi-a pus coada pe spinare şi a abandonat vasul, lăsându-şi echipajul să se înece. La fel va face şi dacă ţara e în pericol, va pleca în afară? De fapt a mai făcut-o cu câteva ocazii mai delicate, după referendum, când C.C.R. a dat verdictul în cazul referendumului şi în marţea neagră, când s-a încercat trecerea pe sub mână a legii amnistierii. Al doilea motiv de demitere.

– Interceptările arată fie că S.T.S. nu îşi face temele fie că are alte teme primite din altă parte, chiar dacă premierul a făcut tot posibilul să îşi subordoneze structura aşa cum îşi va subordona şi serviciile de informaţii ale MI şi armatei. Şi atunci, dacă cu toată subordonarea, aceste servicii nu îl protejează, ce rost să le mai schimbe direcţia, vrea să moară de inimă rea? După cum se vede, domnul premier prin subordonarea acestor structuri, nu protecţia guvernului şi a sistemului o urmăreşte ci propria protecţie personală , căci dacă l-ar fi interesat protecţia statului, a guvernului, acum ar fi fost în sediul guvernului, făcând curăţenie şi protejând guvernul. Dar pe domnul premier îl interesează doar propria persoană şi pentru asta încearcă să îşi subordoneze toate serviciile care îi pot crea lui personal probleme. Al treilea motiv de demitere;

– Plecarea premierului din sediul Guvernului arată că nu mai are încredere în nimeni, nici în miniştri, nici în colegi de partid, aşa că se duce acolo unde crede el că nu poate fi trădat, în armată. Numai că uită că ministerul a fost penetrat de mult de Oprea care a reuşit să întoarcă totul cu fundul în sus, să răstoarne sistemul de valori şi să promoveze vasali. Astfel de oameni nu pot fi siguri pentru nimeni, nici pentru Oprea, pentru că cine s-a lăsat cumpărat odată, se va lăsa cumpărat şi a doua oară. Chiar şi Băsescu l-a rererereevaluat pe Oprea şi acum câteva zile spunea că nu are încredere în el, dar eu cred că Oprea este mai aproape de Băsescu decât de Ponta cu toată legătura lor de cumetrie;

– Cea mai gravă faptă sau urmare a mutării domnului premier în sediul M.Ap.N. este faptul că a introdus, într-o unitate militară, structură apolitică prin definiţie, o structură politică. Vrea nu vrea, domnul premier trebuie să admită că persoana sa este om politic, atât ca şef de partid cât şi ca premier. Vrem nu vrem există un articol, Articolul 109 din Constituţia României, care consfinţeşte faptul că guvernul desfăşoară o activitate politică pentru care dă seamă în faţa Parlamentului. Această latură a activităţii guvernului şi şefului acestuia intră în contradicţie cu Constituţia, cu stautul cadrelor militare, cu legea electorală şi legea partidelor politice, care spun că este interzisă desfăşuraea de activităţi politice în unităţile militare. Prezenţa premierului într-o unitate militară, întâlnirile acestuia cu colegi de partid sau membri ai guvernului ca membri de partid desfăşurarea acestor activităţi într-o unitate militară cu atât mai puţin în perioada alegerilor europarlamentare, este o gravă încălcare a legilor. Premierul a declarat că va sta acolo până la alegerile prezidernţiale, deci şi pe perioada campaniilor electorale şi când va candida la preşedinţie. Al patrulea motiv de demitere.

– Faptul că premierul se ascunde după ce faptul este deja consumat, arată că este total lipsit de logică, ar fi mult mai uşor să nu mai comită fapte reprobabile, să nu mai aibă loc discuţii de acest gen în boroul său şi totul ar fi rezolvat. Eu dacă eram premier şi mă ştiam curat, aş fi scos biroul în faţa clădirii guvernului într-un cort transparent ca să vadă toată lumea cu cine mă întâlnesc şi cine intră la mine în birou. Domnia sa însă consider că trebuie să se ascundă, ca să nu mai fie interceptat. Asta demonstrează fără dubiu că departe de a nega faptele, domnul premier le confirmă şi doreşte să le continue, dar într-un cadrul protejat, ca să nu mai poată fi prins.

– De fapt şi de drept, nu ni se spune de pe care telefon a vorbit domnul Diucu, de pe cel personal,sau de pe cel din biroul premierului? Dacă s-a vorbit de pe telefonul personal al domnului Duicu, înseamnă că biroul domnului premier nu este în pericol, iar plecarea acestuia la Ministerul Apărării este nu doar inutilă ci şi prostească pentru că practic telefonul domnului Duicu era urmărit, nu biroul premierului. Dacă însă domnul Duicu a vorbit de pe telefonul premierului, atunci în primul rând se pune întrebarea cine a ordonat sau aprobat interceptarea fără ordin judecătoresc, iar în al doilea rând cum şi-a permis domnul Duicu să vorbească de pe acel telefon, căci dacă a făcut-o cu acordul premierului, acesta este complice. Oricum ar fi, nu e bine de loc domnule premie, zău nu e bine. Gestul domnului premier confirmă faptele reclamate, demostrează culpa dar şi intenţia de recidivă.

P.S.: Aud că în Australia, premierul unui stat şi-a dat demisia pentru că primise o sticlă de vin de la cineva şi declarase presei că nu e adevărat. Până la urmă s-a dovedit că minţise şi şi-a dat demisia. Pentru o sticlă de vin? Pentru o minciună? Alooooooo!, domnuʼ, domnuʼ vino aici că te alegem noi premier şi îţi dăm voie să iei câte sticle de vin vrei, dar să nu ne dai pământul sfărtecătorilor de la Chevron & Co. Băiatuʼ, aici dacă nu minţi, nu ajungi prim ministru! – Articol de Col. (r) Marin Neacsu – Art Emis