Impostori care premiază alți impostori: Procurorul stalinist Lazăr, premiat cu distincția „Speranța” de Societatea Timișoara

Procurorul cu inimă de cîine

Jur că nu știu cine a fost mai ridicol? Augustin Lazăr cînd a primit premiul „Speranța” al Societății Timișoara sau chiar Societatea Timișoara care a premiat un procuror general în pragul pensionării și al suspendării (acuzat de nenumărate încălcări de legi și regulamente) cu Premiul „Speranța”, exact cu o zi înainte ca site-ul LUJU să publice documentele despre activitatea procurorului torționar Augustin Lazăr?

Documente publicate de LUJU sunt dincolo de orice îndoială (cei de la LUJU se îndoiau ironic, așteptînd un răspuns negativ sau o justificare a rudimentarului procuror de Alba Iulia). Augustin Lazăr, pretins campion al justiției în democrație este un procuror de tip comunist, implicat în respingerea cererilor de liberare condiționată a disidentului român Iulius Filip (unul dintre puținii disidenți existenți în România lui Ceaușescu). Citiți povestea disidentului Iulius Filip pe LUJU sau chiar pe Cotidianul.ro. Am preluat-o integral pentru că este proba indubitabilă a duplicității și ticăloșiei actualului procuror general. Augustin Lazăr este cîinele deținuților de la Aiud dar și procurorul faimos care s-a ocupat de casele lui Klaus Iohannis. Sub Augustin Lazăr toate dosarele s-au rătăcit sau au fost îngropate. Și ca un vîrf al ridicolului, Augustin Lazăr de astăzi este cel care a instrumentat dosarele cu cele 12-15 brățări dacice din aur masiv, descoperite de căutătorii de comori în Munții Orăștiei. Cu basmul brățărilor de aur răscumpărate pe sume uriașe din străinătate, Augustin Lazăr pretinde că ocupă un loc de frunte între arheologii lumii, fiind cel puțin egalul lui Heinrich Schliemann, cel care a descoperit cetatea Troiei. Cu o condiție. Dacă brățările după care a alergat și le-a recuperat Lazăr sunt și adevărate!

Cu toate aceste cazuri care mai de care mai discutabile, Augustin Lazăr și-a făcut un nume. Cu siguranță că un rol important l-au reprezentat și ordinele executate în cazurile unor disidenți întemnițați în Penitenciarul Aiud. Căci dacă Augustin Lazăr nu respingea la ordin atunci respingea la imboldurile unui suflet de cîine. Și care, ca să acopere deciziile din acei ani, a dat din coate și s-a făcut cît mai folositor pentru toți cei care aveau nevoie de serviciile sale.

Situația premiului de la Timișoara acordat lui Augustin Lazăr are în ea ceva straniu. Reprezintă o formă de perversitate instituțională a respectivei Societăți, cea care a acordat diploma „Secera și Ciocanul” lui Tudorel Toader cu precizarea că este pentru „excelență în perversitate instituțională”. Adică aplicarea legii în cazul Kovesi, (și ea o „laureată a Premiului Speranța” pentru anul 2017 din partea aceleiași Societăți Timișoara) este o formă de perversitate instituțională? Pentru că le-a demolat statueta de mucava prin aplicarea și respectarea legii, Tudorel Toader reprezintă o formă de „excelență în perversitate instituțională”!? Ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva și decernarea unor premii de către o Societate care se revendică din Spiritul Timișoarei și din Proclamația de la Timișoara și care, în ultimele două decenii și jumătate, în afara unor comunicate de presă și a atribuirii de diplome nu face nimic altceva pentru a proba că există, nu este decît o formă de „excelență în perversitate instituțională?”. Adică acordă premii și diplome în numele unui spirit al Timișoarei, oraș în care respectiva Societate nu mai înseamnă nimic.

„Iată că după ce anul trecut Călin Popescu Tăriceanu și Liviu Dragnea au fost „răsplătiți” cu acest premiu, trebuie să recunoaștem că, în egală măsură, performanța în abjecție instituțională e fără limite. Pentru ceea ce aș putea în continuare să numesc excelență în perversitate instituțională se acordă premiul „Secera și Ciocanul” pentru anul 2019 domnului Tudorel Toader.”, a spus Florian Mihalcea, președintele Societății Timișoara.

„Există câțiva actori care s-au opus, care au încercat să reziste acestui asalt, și unul dintre cei mai importanți este Augustin Lazăr. El a luat premiul Speranța.” a spus Florin Mihalcea

O fi avînd Florin Mihalcea și cei șapte-opt care se intitulează reprezentanți ai Societății Timișoara o „speranță” legată de Augustin Lazăr, așa cum au avut-o și în Laura Codruța Kovesi. Or vedea ei în acest personaj penibilo-comic o opreliște în fața unui asalt împotriva justiției. Dar asta nu înseamnă că documente de genul celor de la Aiud nu vor continua să apară peste ani și să ne arate negru pe alb că justiția de tip Binom, sau Lazăr-Kovesi-Maior -Coldea din 2005-2017 n-a fost decît o campanie de eliminare și curățare cu forța a unei societăți care trebuia controlată.

Nu cumva, în numele Proclamației de la Timișoara și a spiritului defuncților inițiatori și colegi mai importanți, ei trădează exact valorile pe care aceștia le-au slujit? Și dacă societarii care decid premiile sunt dintre cei foarte puțini care se mai amăgesc cu o contribuție de tip democratic a personajului numit procurorul Augusitn Lazăr, o copie masculină și ceva mai ridicolă a Monicăi Macovei în fața căreia se înclină cu smerenie?

Premiul „Speranța” îl îngroapă pe Augustin Lazăr exact în momentul în care se pregătea să mai dea o lovitură. Și îi umple de ridicol pe cei de la Societatea Timișoara pentru că se chinuie să pompeze credibilitate într-un impostor al democrației.

Cornel NISTORESCU