În societatea de azi intelectualul ajunge cerșetor și analfabetul conducător.

Cine a zis că “munca îl înnobilează pe om”, e evident că n-a muncit prea mult în viață. Cel care a afirmat că “secretul succesului e să muncești mult”, ori n-a muncit deloc, ori n-a avut succes. Studiile cercetătorilor și observațiile mele arată că situația e fix pe dos.

Munca asiduă nu te înnobilează, ci îmbolnăvește și te îmbătrânește înainte de vreme (din cauza stresului, a surmenajului). Cât despre adevărații oameni de succes, adevărul e că majoritatea au un talent uimitor de a freca menta în timp ce se lamentează că lucrează din greu. De fapt, ori muncesc alții pentru ei, ori ei își asumă creditul pentru munca altora.

În urmă cu câțiva ani, eram la o terasă cu mai mulți amici, dintre care unul foarte-foarte bogat, multimilionar. La un moment dat, i-a sunat telefonul și, probabil, persoana de la celalalt capăt l-a întrebat “ce faci”, căci răspunsul a fost “muncesc, ce naiba să fac, nu-mi văd capul de treabă”.

Când a terminat apelul, l-am întrebat:
– De ce zici mă că muncești, când noi suntem la șpriț de 4 ore?
Răspunsul lui m-a dezarmat:
– Păi ce, Dinule, asta nu e tot muncă? Sticlele astea se golesc singure?
Corect! De atunci, când cineva mă întreabă “ce faci?” pe la 12 ziua, când eu abia am făcut ochi, de fiecare dată raspund:
– Muncesc, ce dracu’ să fac, trag tare, nu ca alții!
Trag tare să mă ridic din pat.
Povestea despre cât de bună și de cool e munca e cea mai mare minciună pe care părinții au spus-o copiilor, iar ei o repetă, apoi, la rândul lor, de generații încoace. Aiurea!
S

ecretul succesului în viață nu e să muncești mult, ci să muncești eficient, adică puțin spre deloc, să eludezi sarcinile, să dai tunuri ori de câte ori poți, să îi pui pe alții la treabă și tu să-ți asumi meritele pentru munca lor. Asta fac adevărații “oameni de succes”!
Dacă aveți/veți avea copii, nu le mai spuneți să studieze mult și să muncească din greu, mințindu-i că astfel vor avea succes. Nu vor avea, cei mai mulți dintre aceia care au procedat astfel sunt exemple vii. În capitalism, nimeni nu mai dă doi bani pe cultura generală și pe munca cinstită, nobilă. Îi pregătiți să devină sclavi. Vor crește frustrați și dezamăgiți și se vor lăsa exploatați de niște tripoteori.

Nu îi pregătiți pentru o viață de dezamăgiri. Nu îi îndemnați să muncească de mici, ajutați-i să iasă vii din cimitirul care a devenit azi sistemul educațional, lăsați-i să se joace cât mai mult, să își cultive pasiunile.
Învățați-i să fenteze sistemul, să caute permament moduri de a parazita și de a face bani ușor, cât mai ușor cu putință, pentru a rămâne sănătoși (fizic și emoțional) și a avea timp să se bucure de plăcerile vieții. Scopul omului în viață nu e să muncească, ci să se distreze! Să trăiască pentru a se bucura de viață, nu pentru a se trezi când sună nenorocita aia de alarmă. Nu e nimic nobil în a dormi puțin și a te trezi cu deșteptătorul!
Nu vă încurajați copiii să fie buni angajați și să plece capul în fața patronilor. Îndemnați-i să caute să evite munca stresantă și să găsească cele mai ușoare moduri de a face bani, căci, în capitalism, onoarea nu mai înseamnă nimic, banul e totul.

Un “influenker” agramat de pe tiktok face lunar de 10 ori mai mulți bani decât orice intelectual. Am o prietenă care face câteva mii de euro pe lună acolo. Am urmărit câteva clipuri și un live de-ale ei și am remarcat că, în ele, vorbește “stricat”, fără acord, nu folosește forma corectă a verbelor. Fiind o persoană inteligentă, cu care vorbesc adesea inclusiv despre subiecte legate de filosofie, un om care, ori de câte ori a venit la mine, mi-a cerut cărți și, astfel, mi-a citit aproape toată biblioteca (și nu e deloc mică), am întrebat-o:
– De ce te chinui să pari atât de proastă acolo?
Am înțeles că e un rol. Dacă vrei să faci bani în online, trebuie să te adresezi proștilor pe limba lor.
– Dacă aș vorbi cum scrii tu în postări, nu s-ar uita nici dracu’, mi-a spus. Oamenii aici vor să fie “entertained”, de asta se uită și dau bani, e esențial să le vorbești proștilor pe limba lor și să le iei banii.
O altă cunoștință, absolventă de facultate, face de ceva timp OnlyFans. Într-o discuție cu ea, mi-a spus că părinții îi spun că n-are demnitate:
– Eu “muncesc” două zile pe lună, fac poze și filmări, în rest mă plimb, mă distrez. Știi ceva? Produc lunar mult mai mult decât câștigă ei amândoi. Dar bine mă că au ei demnitate că se trezesc zilnic la 6 cu alarma și au doar un concediu pe an. Hai, mă lași?!
Cum să combați un astfel de argument?

Când aveam 19-20 de ani, o perioadă care, cei care au citit romanul “Playboy” știu deja, a fost…intensă pentru mine, printre multele anturaje dubioase în care mă învârteam, aveam un prieten care deținea un club de striptease. Stăteam adesea nopțile acolo, iar când nu erau clienți socializam cu fetele. Îmi amintesc când una mi-a expus frust filosofia sa de viață:
– Iubitu’ meu, eu gândesc așa: Unele se f*t pe o vrăjeală, o Cola, o cină, păi decât să mă f*t pe o Cola, mai bine mi-o trag pe 100 de euro. Mă trezesc la cât vreau, mă culc când vreau și, pentru mine, asta e mai important decât orice.
Să nu ne amăgim, zic! În viață, în lumea capitalistă, nu sunt importante nici munca asiduă, nici educația, nici principiile.
Știți ce e cu adevărat important în viață? Să te trezești la ce oră vrei! Să nu-ți sune alarma dimineața.
Să nu fii nevoit să anunți pe cineva că îți iei liber, dacă azi ai chef să stai pur și simplu acasă și să te relaxezi.
Să îți permiți satisfacerea unor plăceri ale vieții și să nu te gândești la cum să drămuiești fiecare leu.
Să nu alegi cele mai ieftine produse de pe rafturi și cele mai ieftine destinații de concediu, deși ai studiat din plin și muncești din greu 12 ore zilnic.

Munca nu înnobilează, munca ne cocîrjează! Cât despre succes? Succesul azi e dat de indolență, jemanfișism, parvenitism. Asta e realitatea, indiferent că ne place sau nu să o acceptăm, indiferent că suntem sau nu de acord. Nu o vom schimba, deci ce rost are să continuăm să ne mințim? It is what it is, vorba americanului!

Știți de ce profesorul Klaun Golfhannis stă în Vila Lac și zboară cu avioane de lux din concediu în concediu, iar colegi de-ai săi profesori, care își dau viața la catedră, sunt azi în stradă și se milogesc de niște analfabeți funcțional pentru a primi salarii decente?
Nu fiindcă acest Klaun a studiat mai mult, a muncit mai mult sau a fost mai principial. Ci pentru că, în breasla profesorilor, nu există altul mai ignobil ca el. Mai oportunist. Mai hrăpăreț.

Puteți să le spuneți cât vreți copiilor că e important să învețe, să aibă principii, să își construiască o carieră, să muncească. Repet: Astfel îi pregătiți să devină sclavi cu diplome! Sclavii sistemului, sclavii kapitaliștilor “de succes”, sclavii propriilor principii. În cadrul unui interviu, un miliardar a constatat cu seninătate cândva că “Eu nu am mers la facultate, dar majoritatea angajaților mei au absolvit Harvard”.
Cel mai frumos ban e banul făcut ușor. Cea mai frumoasă muncă e “nicio muncă”.
Ideea că în viață trebuie “să-ți câștigi existența” e una din aberațiile modului în care ne-am creionat “civilizația”. O societate care îți cere să “îți câștigi existența” e o societate în care nu merită să exiști.

Alte paradoxuri/culmi ale absurdului în societățile noastre “civilizate” constau în faptul că îi prețuim mai mult pe morți decât pe cei vii, că investim mai mult în arme de distrugere în masă, decât în sănătate, în cercetare, în tehnologii care să prelungească viața, că îi judecăm pe oamenii care aleg să moară, dar, adesea, nu îi ajutăm cu nimic pe cei care își doresc să trăiască deși le e greu.

Astăzi, un tiriachiu de 18 ani care se maimuțărește online câștigă mai mult într-o zi decât un profesor într-o lună sau un an. O duduie care postează nuduri pe OnlyFans produce mai multe hârtii decât un medic sau un inginer. Parlamentarii români (că și politica a ajuns tot un fel de prostituție) câștigă peste 10.000 de euro lunar, “muncind” două-trei zile/săptămână (dacă fac prezența și în alea), dar le explică profesorilor care sunt la catedră 8-10 ore/zi, în clase de +30 de copii, că nu sunt rezonabili când cer 500 de lei în plus la salariu.

Nu vă mai amăgiți și, mai ales, nu mai amăgiți copiii. Spuneți-le să o dea dracului de muncă intelectuală. În societatea de azi, unde meritocrația a fost imolată, intelectualul ajunge cerșetor și analfabetul conducător.
Munca nu înnobilează, munca tâmpește. Lenea și tupeul, astea sunt adevăratele virtuți. Potlogăriile și crearea de conținut pentru imbecili, astea sunt cele mai bune moduri de a produce bani și a avea o viață ușoară. Altfel, veți ajunge să trăiți ca să munciți și, muncind, nici măcar n-o să vă ajungă banii să trăiți.

Nu trăim într-o lume ideală, valorile trecutului s-au perimat, cu cât ne ferim mai mult să acceptăm asta, cu atât mai inadecvați, mai frustrați și mai dezamăgiți vom fi. În viață, nu e nimic firesc în a te naște pentru a munci ca un sclav pentru bruma de hârtie, ci firescul e de a tândăli, a călători, a te trezi obosit și a-ți petrece restul zilei relaxându-te, a trăi pentru a lenevi, nu pentru “a-ți câștiga existența”.

În privința asta, avem multe de învățat din natură, din regnul animal. Animalele nu-și “câștigă existența”, și totuși există. Pe de altă parte, am cunoscut oameni care se simt vinovați dacă stau degeaba, dacă n-au activitate, dacă “taie frunza la câini”, dacă stau pe banii părinților sau pierd vremea la job. Dar de ce? Nu e nimic mai frumos în viață decât să nu faci nimic într-o zi de luni, în miezul zilei. Să te trezești când vrei și, după ce te trezești, efectiv să mai tragi un pui de somn. Asta e o viață cu adevărat împlinită, nu cea în care sună ceasul deșteptător.
Măsura succesului azi constă în numărul de zile/luni/ani în care îți permiți să îți închizi telefonul și să nu faci nimic, dar absolut nimic cu viața ta, în afară de a te bucura că încă exiști.

Un om cu adevărat înțelept e acela care fuge de muncă precum dracul de tămâie! De ce? Pentru că, la finalul vieții, când te așteaptă un coșciug, o groapă/crematoriul și eternitatea non-existenței, nimeni nu regretă că nu și-a petrecut mai mult timp din viață muncind. Nimeni!
În privința asta, tinerii de azi sunt mai înțelepți decât cei din generațiile trecutului, pentru că au înțeles că munca e o porcărie, iar dacă e și pe bani puțini, nu ar fi nimic mai umilitor decât să o practici. De asta e criză pe piața “forței de muncă”, iar săptămâna de lucru de 4 zile nu va rezolva asta. Nimeni nu vrea să stea 8 ore/zi în picioare și să scaneze produse sau să curețe camere de hotel pe salariul minim pe economie.
Într-o lume ideală, oamenii nu ar mai trăi ca să muncească și nici nu ar fi nevoiți să muncească pentru a trăi.
Marea șmecherie cu munca, cum ar spune Bukowski, e că aceia care o practică de nevoie se amăgesc că e ceva nobil în asta (nu e), cei care o practică de plăcere barem au un scop în viață, iar cei care nu o practică deloc sunt cei cu adevărat fericiți.

Vorba genialului calambur din versurile lui Andrei Păunescu:
“Am dreptul la somn prin perne uitat,
Așa pot fi domn la mine în pat,
Eu nu vreau să fiu pe viață legat,
Iobag la patron, iobag la stat”.

PS:Voi numi această postare “ODĂ LENEI” și sper că vor fi mulți cei care vor reflecta la ea. Acum mă duc să mă odihnesc, căci am muncit destul scriind-o. Zi frumoasă (și leneșă), excelențelor!

Autor: Dinu Popescu