Incompetența, minciuna și manipularea vor stinge până la urmă lumina în România

La fel ca toți miniștri muncii din România celor peste trei decenii de tras ca boii la căruța capitalismului anarhic, capitalism de cazino, capitalism de speculație, știut fiind că doar speculantul face bani buni în capitalism, Simona Bucura Oprescu sau Mimoza cum o alintă colegii pesediști, vine cu promisiuni din caietul de dictare găsit pe banca ministerului. Promite multe, cu avînt globalist, vrea să reformeze ad integrum sistemul bugetar, mai ales în ceea ce privește salarizarea, vrea chiar să schimbe soarta pensionarilor și a bătrînilor din lagărele-azil, vrea să taie sporurile bugetarilor, ale medicilor… pînă la urmă, chiar craca pe care a fost cocoțată.

Prin urmare, judecata mea simplă și veridică îmi spune că ideea tăierii sporurilor este bună doar dacă se aplică și la SRI, STS, SIE, SPP, servicii cu nevoie stringentă de curățenie generală, urmate de Președinție, Guvern, Parlament, Justiție, administrații locale, care colcăie de trepăduși ce încasează și salarii de lux și pensii.

Ceea ce nu știe sau știe din start este că nu-i de capul ei la Minister și nu va face nimic cu entuziasmul ei naiv. Cineva deține sforile ministresei de 43 de ani și le va manevra așa cum este ordin din afară. I s-a preparat în prealabil garnitura de regizori, actori, sufleori și foaia de parcurs public.

Se pare că după atîta amar și sărăcie, la români tot mai ține abureala! De la Violeta Andrei, Raluca Turcan, pînă la Marius Budăi, doar mărunțiș și apă de ploaie acidă. Toți miniștrii muncii și-au promovat măsurile prin minciună și dezinformare, iar consecințele în plan economic și social sînt dezastruoase. Alt dezastru conturat la orizont este numirea în fotoliu de ministru al muncii a Simonei Bucura Oprescu, care va aduce acest domeniu cu un picior pe mal și unul în groapă.

Incompetența, minciuna și manipularea vor stinge pînă la urmă lumina în România. De la Băsescu încoace activitatea Ministerului Muncii a fost un șir lung de minciuni, greșeli și jocuri dictate de la Davos, via Strasbourg prin goarna bețivanului Jean-Claude Junker și corupta Ursula von der Leyen. E drept, „cine se-aseamănă se-adună”. Codul Muncii, adăugit și falsificat de acești specialiști malefici a transformat românul în zilier ieftin, exploatat zi-lumină, ușor de batjocorit și de dat pe ușă afară.

Scăldatul în manipulare, corupție și imoralitate a favorizat îmbogățirea incompetenților avari și meschini, scutiți de problema cîştigării existenței, care au schimbat radical orizontul muncii, al retribuirii și moralei. Evident, și cultura muncii s-a transformat, uşor, uşor, din templu al spiritului creator de valori ca scop în sine.

Guvernul își completează efectivul de marionete, dublu sau triplu licențiate, pe care nimeni nu le întreabă cît le-au costat patalamalele sau cîte zile au trecut pe la „școalele superioare” ale cumetrilor. Noi le acceptăm promisiunile mincinoase, le acceptam discursurile incoerente și demagogice, de parcă ne-am dat demisia din societatea opiniei publice. Trăim într-o lume a accepțiunilor de orice fel, o lume a iluziilor și nu mai reușim să ne concentrăm asupra realității. Iată de ce, „moralitatea” guvernanților nu mai poate fi percepută ca proiecție a realității, ci ca un mare fals al unor creiere publice.

Uriașe sînt mizele oricărei numiri în Guvern! Guvernarea poporului se reduce la executarea firmanelor resetate ale Înaltelor Porți, la interese de partid și de clan. Mult clamatul interes național a ajuns un focar de corupție parafat de justiție. Potrivit propriei declarații, proaspăta ministreasă a muncii Simona Bucura Oprescu a urmat facultatea ba la București, ba la Craiova, nici ea nu mai ține minte, cum și cînd, se încurcă în ani, la fel ca Raluca Turcan. Simona Bucura Oprescu a declarat public că are pe deasupra o pereche de studii postuniversitare: la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” și la Colegiul Național de Informații din cadrul Academiei SRI.

Tînăra vînătoreasă s-a înscris la doctorat în 2013, dar, citez, „din 2019 nu mai sunt la doctorat”. Încurcată minciună, pentru că niciun doctorat din niciun domeniu de studiu nu durează 6 ani! Durata programului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 3 ani. În situații speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poate fi prelungită cu 1-2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului de doctorat și în limita fondurilor disponibile. Așadar, să luăm aminte:

Simona Bucura Oprescu a studiat la Academia SRI, potrivit CV-ului, motivînd că „este o instituție de învățămînt la fel ca celelalte din România la care fiecare dintre noi dorește să aibă parte de un tip de cunoaștere pe care nu l-ar putea găsi la o altă instituție”. Întrebarea este: cînd anume l-a cununat pe fiului fostului rector al Academiei SRI „Mihai Viteazul”, generalul Gheorghe-Teodoru Ștefan? Înaintea intrării la Academie, în timpul sau după?

Autor: Maria Diana Popescu