Informații ținute sub preș: părinți, copii și profesori secui care vor să învețe românește

O știre extraordinară, aflată la antipodul conflictului absurd de la Valea Uzului și a discursurilor antiromânești ale lui Viktor Orban de la Băile Tușnad, ne arată că, în problema reconcilierii interetnice cu secuii (și cu ungurii în general) nu e totul pierdut. Și mai arată ceva: că acest conflict, acest contencios istoric, a fost întreținut artificial, după 1990, de îndârjirea antiromânească a UDMR-ului, pe de o parte, și de indolența (mai pe românește zis, nesimțirea) tuturor structurilor noastre de putere. Dar iată că acest conflict, sursă de capital electoral atât în România, cât și în Ungaria (pentru Viktor Orban), poate fi contracarat, pornind din mijlocul… electoratului. Iată știrea, așa cum e prezentată e ape site-ul r3media.ro:

„Părinții din comuna harghiteană Cozmeni au cerut autorităților locale și județene organizarea de tabere în care copiii lor să învețe limba română. Asociația pentru Cozmeni a solicitat organizarea de astfel de activități, prin care micuții să învețe limba statului român. Copiii au lucrat pe grupe și au învățat limba țării în care s-au născut prin jocuri, desene și activități interactive.

Interesul a fost uriaș, locurile epuizându-se în doar 10 minute, existând o cerere dublă față de posibilitățile oferite. În tabăra care s-a desfășurat săptămâna trecută au fost înscrişi 21 de copii din satele Cozmeni şi Lăzăreşti, cu vârste cuprinse între 8 şi 11 ani.

«Inițiativa a venit din partea părinților. Pe timp de vară, anual, s-a organizat și se organizează tabere de limba engleză și acum părinții au cerut să fie o astfel de tabără aici, și de limba română. Am înțeles de la organizatori că în zece minute s-au ocupat toate locurile și cam de zece ori mai multe persoane au dorit să aducă aici copii», a spus președintele Consiliului Județean Harghita, Borboly Csaba”.

Asemenea începuturi de reconciliere au mai fost dar, din păcate, ele nu au fost valorificate, nici lăsate să se extindă, din motivele politice explicate la început, desi bunăvoință există și de o parte, și de alta a celor două „tabere”. Iată ce scria site-ul de limbă maghiară https://szekelyhon.ro/ în 2017, într-un articol intitulat „Olténiai községben tanultak románul a csíkszentimrei gyerekek” („Copiii din Csikszentimre au învățat limba română în satul Oltenia”):

Treisprezece elevi din clasele a cincea și a opta ai Școlii primare «János Arany» din Csíkszentimre au urmat o școală în limba română și au stat cinci zile la familii de români […]. Ideea programului de schimb a fost formulată în urmă cu opt ani de Victória Tánczos, care predă limba română și care, contrar obișnuinței, a vrut să-și ducă elevii într-o localitate în care nu locuiesc maghiari. După o lungă căutare, a luat legătura cu Școala Primară «Nica Barbu Locusteanu» din satul Leu, județul Dolj, iar în curând s-a înțeles cu profesoara de română de acolo, Constanța Tudor, care fusese detașat în satul Gyergyócsoma în urmă cu 30 de ani și predase acolo. . Întrucât și lui i-a plăcut foarte mult ideea, au început imediat să se organizeze și, în 2009, 15 elevi din Szentimre au călătorit în Oltenia, iar la scurt timp după aceea, copiii de acolo au vizitat și Székelyföld.

Cu toate acestea, nu a fost posibil să se continue proiectul popular însă Viktória Tánczos a decis să-l reînvie în acest an școlar (n.r. 2017). Așa că, în luna mai, cu 13 elevi, au vizitat satul din sudul României cu o populaţie de circa 4.000 de locuitori.

„Am încercat multe metode de-a lungul anilor – spune profesoara Victória Tánczos, dar din păcate rezultatul a fost întotdeauna că copiii nu puteau învăța limba română. De aici mi-a venit ideea să-i duc într-o așezare îndepărtată, iar eu am căutat un loc în care să nu locuiască maghiari. Prin aceasta, am vrut să mă asigur că elevii sunt nevoiți să vorbească românește și să se înțeleagă în limba română.

Satul Leu este la 20 de kilometri de Craiova, iar profesoara de acolo a acceptat foarte bine ideea pentru că anterior fusese repartizată la Csomafalvá. Când s-a schimbat regimul, a trebuit să plece acasă, deși a iubit foarte mult județul Harghita și s-a bucurat că a avut ocazia să viziteze din nou aici împreună cu elevii săi.

Cealaltă prevedere a mea a fost ca copiii să fie cazați individual în familii diferite, așa că au fost nevoiți să folosească limba română. Desigur, le-am spus tuturor să aducă cu ei un telefon, pe care îl foloseau destul de des când aveau nevoie. Au sunat părinții, care au vorbit cu părinții elevilor din Leu, i-au ajutat pe copii să comunice. Pe lângă asta, de multe ori au desenat, au arătat sau mi-au scris un mesaj despre cum să spun asta sau asta, dar toată lumea a rezolvat cumva”.

Viktória Tánczos, care este în prezent profesoara de clasă a elevilor de clasa a cincea, a reînviat dificultățile inițiale. Înainte de a pleca, copiii i-au cerut profesoarei să scrie împreună propoziții utile în limba română, precum: mi-e foame, mi-e sete, unde este toaleta? „Comunitățile locale au asigurat prețul combustibilului, iar tatăl unuia dintre elevii de clasa a cincea este șofer de autobuz, așa că, din fericire, am putut aranja cu ușurință călătoria. Primii am vizitat o mică grădină zoologică și am închiriat triciclete. A fost o experiență grozavă pentru copii, tuturor le-a plăcut foarte mult. În drum spre casă, elevii mei au început să facă aranjamente în autobuz pentru a se întâlni cu copiii de acolo după-amiaza, dar fără ca eu să plec. A trebuit să scriu un sms în română ca să-l trimită familiei, care spunea că întâlnirea va fi la terenul de fotbal. Au mers, au jucat, au jucat fotbal și s-au înțeles cu ușurință, deoarece, potrivit lor, fotbalul este același peste tot, regulile sunt aceleași, așa că nu au existat dificultăți pe curs. Într-o altă zi, elevii de clasa I până la a IV-a îmbrăcați în costume naționale ne-au oferit un spectacol. Ne-au oferit preparate tradiționale oltenești, așa că au încercat să ne dea un pic de gust din toate în câteva zile”.

În plus, copiii au participat la cursuri dimineața și au participat la toate lecțiile. „Desigur, a fost o materie despre care nu au înțeles aproape nimic […]. Profesorii de acolo au încercat să-i implice, dar unii s-au mirat că nu studiază geografia, de exemplu, în limba română. A fost interesant pentru că mulți oameni nu au înțeles de ce nu pot vorbi românește. Nu și-au batut joc de ei și nu i-au privit de sus pentru asta, pur și simplu nu au înțeles că, daca județul Harghita este în România, atunci cum să nu știe românește. Mă întreb ce vor spune acasă după ce vor experimenta că toată lumea de aici vorbește maghiara. Apropo, copiii de acolo sunt foarte gălăgioși, vorbesc teribil de repede și tare. În plus, ei folosesc timpul perfect simplu, așa că vorbesc cu «văzuși», «mersei», și nu numai, motiv pentru care szentimrenilor le era și mai greu să-i înțeleagă. Au încercat să nu vorbească așa cât am fost noi, dar, desigur, este greu să schimbi asta odată ce te obișnuiești. Fiecare profesor i-a lăudat pe ai noștri pentru cât de liniștiți și disciplinați sunt”, a subliniat Viktória Tánczos […].

Relații foarte apropiate s-au format pe parcursul celor câteva zile, unii chiar au plâns în momentul despărțirii.

„Fiecare a învățat câte ceva, iar cuvintele învățate în aceste situații de viață se lipesc mai bine decât într-o clasă de română. Sper ca această experiență să le afecteze viața. Mulți pleacă de acasă crezând că nu pot învăța româna, pentru că limba lor maternă este maghiara. Înțeleg această maghiarizare, nu e nimic în neregulă, doar că nu trebuie exagerat. Sunt singurii care pierd dacă nu învață limba română”, a spus profesoara […].

„Comunicarea se făcea mai ales cu Google Translate sau cu ajutorul părinților. Am desenat, am arătat și până la urmă ne-am dat seama […]. I-am învățat câteva cuvinte în limba maghiară, cum ar fi salut și «ce faci», așa că, la sfârșit, toți, din toată școala, s-au întrebat unii pe alții ce faci? […].

În iunie, copiii din satul Leu vor vizita și ei Csíkszentimre. De asemenea, vor merge la școală și vor participa la serbarea de sfârșit a anului școlar. În plus, vor merge într-o excursie la Lacul Szent Anna. Copiii sunt entuziasmați și așteaptă cu nerăbdare să vină în județul Harghita – am aflat de la profesoara Tudor Constanța, pe care am contactat-o telefonic. După cum a spus ea, vizita în Oltenia a fost o experiență specială și unică pentru szentimreni, care au avut ocazia să cunoască locuri și oameni noi” […].

Elevii din Leu au ajuns, într-adevăr, la Csíkszentimre, unde au vizitat Școala Primară „Arany János”, împrejurimile localității, Büdösfürdő, lacul Sfânta Ana și muzeul vinului din Tușnád. S-au bucurat de aceeași ospitalitate pe care le-o oferiseră ei copiilor secui…

Din păcate, asemenea informații sunt ținute sub preș, ca nu cumva să se extindă și să strice jocurile politice de la București și Budapesta. Apar sporadic, pe platforme de genul celor menționate. Înțelegerea, concilierea, consensul, nu livrează capital electoral. Dezbinarea, da…