Înmormântarea clasică pierde teren. Ce este „incinerarea cu apă”: după trei ore, rămân doar oasele

Grija pentru mediu schimă regulile înmormântării în lume. Marea Britanie va oferi din acest an o soluție la înhumarea clasică și incinerare. Este vorba despre „incinerarea cu apă”, metodă mai puțin poluantă.

Această metodă este cunoscută și sub denumirea „aquamation”. Procedura folosește procesul de hidroliză alcalină, în care apa amestecată cu o soluție alcalină descompune corpul până când rămâne doar scheletul, relatează euronews.com.

Corpul este plasat într-un vas din oțel care e umplut apoi cu apă și o soluție alcalină. Vasul este încălzit, iar corpul se descompune până la componentele chimice de bază – aminoacizi, peptide, zaharuri și săruri.

După trei sau patru ore, rămân doar oasele. Acestea sunt ulterior măcinate până rezultă o pudră albă care este pusă într-o urnă oferită familiei, așa cum se practică după incinerarea în cuptorul unui crematoriu.

În Marea Britanmie, cel mai mare furnizor de servicii funerare va oferi, începând din acest an, opțiunea „incinerării cu apă”, o alternativă mai puțin poluantă a înmormântării și a incinerării clasice.

Conform firmei britanice Resomation care oferă acest serviciu, „incinerarea cu apă” consumă de cinci ori mai puțină energie decât cea obișnuită. În jur de 245 de kilograme de emisii de carbon sunt generate prin incinerarea tradițională, echivalentul încărcării unui smartphone de 29.000 de ori.

Ce este acvamaţia? Metoda funerară mai „ecologică” cerută de arhiepiscopul Desmond Tutu
Acvamarea (sau acvamaţia) este metoda funerară aleasă de laureatul premiului Nobel pentru pace, Desmond Tutu, decedat la vârsta de 90 de ani. Denumită ştiinţific „hidroliză alcalină”, această metodă constă în „incinerare” cu apă – nu cu acid – mai degrabă decât prin focul unui crematoriu. Acvamarea este o nouă metodă prezentată ca o alternativă ecologică la metodele convenţionale de înmormântare.

Procesul lichefiază totul, cu excepţia oaselor, care sunt apoi uscate în cuptor şi reduse la praf alb, introduse într-o urnă şi predate rudelor.

Asemenea compostării umane, o tehnică de compostare a corpurilor cu straturi de material organic precum frunze sau aşchii de lemn, acvamaţia este încă autorizată doar în anumite ţări. În Africa de Sud, unde a murit Tutu, nicio legislaţie nu reglementează practica.

Dezvoltată pentru prima dată la începutul anilor 1990 ca o modalitate de a arunca cadavrele animalelor folosite în experimente, metoda a fost apoi folosită pentru a elimina bovinele în timpul epidemiei de boala vacii nebune, a declarat cercetătorul din SUA Philip R Olson.

În anii 2000, şcolile de medicină din SUA au folosit acvamaţia pentru a elimina cadavrele umane donate, înainte ca practica să-şi facă loc în industria funerară, a scris Olson într-o lucrare din 2014 .

În condiţiile în care spaţiul de înmormântare în zonele urbane din întreaga lume devine din ce în ce mai rar şi mai scump, acvamaţia are atracţii evidente. Susţinătorii săi spun că apa este o cale mai blândă decât flăcările.

Ei susţin, de asemenea, că o incinerare lichidă consumă mai puţină energie decât una convenţională şi emite mai puţine gaze cu efect de seră.

Potrivit firmei Resomation din Marea Britanie, acvamaţia foloseşte de cinci ori mai puţină energie decât focul şi reduce emisiile de gaze cu efect de seră de la funeralii cu aproximativ 35%.