IOHANNIS IL SUSTINE PE CRIMINALUL ION ILIESCU, afirmând categoric că în decembrie ’89 a fost revoluție, nu o lovitură de stat

Klaus Iohannis, primul istoric al țării, îi aruncă mânușa lui Mihail Gorbaciov

Un om poate fi rupt de realitate din două motive: unul, pur și simplu nu știe ce vorbește, altul, știe, dar alege să spună ce îi convine.

Când acel om este președintele țării, avem de a face cu a doua variantă, măcar pentru faptul că o liotă de consilieri există doar ca să-i întoarcă competent vorbitorului cheița care îi pune în vibrație coardele vocale. Asta însă cu condiția să-i și asculte.

Nu putem deci bănui că președintele Klaus Iohannis a spus din convingere o prostie mare cât secolul, ca să parafrazez la temă, după titlul cărții în care francezul Michel Castex a aruncat în aer, încă din 1990, teza potrivit căreia în România tocmai avusese loc o Revoluție. În cuvântarea ținută în Parlament, cu prilejul ședinței consacrate împlinirii a 30 de ani de la căderea Regimului Ceaușescu, Klaus Iohannis a decretat: „În calitate de Președinte al României, resping cu fermitate orice opinie care pune sub semnul întrebării existența unei revoluții anticomuniste, plătite cu jertfă de sânge, pentru libertate și democrație, în Decembrie 1989.” Și dacă respinge, ce? Cu același prilej, președintele țării a anunțat nu numai ce respinge el, dar și ce trebuie să respingă toată țara: „Niciun partid politic, niciun grup, nicio entitate și niciun român nu au dreptul să nege existența acestui eveniment cardinal pentru devenirea democratică a României.” Pe bune, chiar nimeni, nici măcar ăia care au dat lovitura de stat?

Să spui așa ceva, după ce istorici de mare prestigiu, din țară și din lumea largă, jurnaliști, anchetatori ai serviciilor de informații, sunt de acord în covârșitoare majoritate că în România, odată cu tot Estul Europei, comunismul a fost pus pe burtă în baza unui scenariu convenit în principal de SUA și URSS? Asta însemnă că, după cum spuneam, fie nu prea înțelegi nimic pe lumea asta, fie ai un interes.

Să nu înțelegi că la tine acasă, în măsura în care pentru Klaus Iohannis România înseamnă „acasă”, scenariul a trebuit apăsat cu pedala la blană, pentru că Ceaușescu nu a înțeles să se retragă, în ciuda semnalelor și avertismentelor primite, inclusiv de la secretarul general al PCUS, Mihail Gorbaciov, este și mai nedumeritor. Care să fie explicația poziției lui Klaus Iohannis? Una simplă, de ordin derizoriu, populismul! Îi gratulează pe români, pe autorii unei revoluții care, nu-i așa, a pulverizat balaurul roșu. Sigur, prezența în stradă a cetățenilor scoși din minți de batjocura și mizeria îndurate a fost una sinceră, dar de aici și până la ideea de revoluție este cale lungă.

Cum însă eu unul am renunțat de multă vreme să mai insist pe descifrarea a ceea ce este în mintea primului tefelist al țării, mă voi rezuma să le amintesc cititorilor două aspecte majore, anterioare basculării lui Nicolae Ceaușescu, care exclud teza revoluției.

Șeful Securității, generalul Iulian Vlad, l-a informat în timp util, în mai multe rânduri, pe Nicolae Ceaușescu cu privire la soarta regimurilor comuniste din această parte a lumii. Ultima dată, a făcut-o în 1 decembrie 1989, atunci când l-a informat în scris asupra agendei discuțiilor dintre Bush și Gorbaciov, stabilită pentru întâlnirea de la Malta, în 2-3 decembrie. Evenimentul Zilei a publicat proba, în 15 decembrie, 2014, adică Raportul 0075/989, Strict Secret, semnat și parafat de generalul colonel Iulian Vlad, șeful D.S.S., adresat președintelui României, Nicolae Ceaușescu, privind problemele ce urmau a fi abordate în cadrul întâlnirii de la Malta, între Mihail Gorbaciov și George Bush.

Potrivit documentului, decizia care urma să fie luată în privința României, și nu numai, era una clară, chiar dacă apărea exprimată într-un limbaj de catifea. Astfel, din Raportul generalului Iulian Vlad, Nicolae Ceaușescu a putut afla că cei doi, Bush și Gorbaciov, vor conveni „stabilirea unui nou echilibru pe continentul european, care să permită atenuarea treptată a diferențelor de sistem politic și economic între țările socialiste și cele capitaliste […] și crearea așa numitei „case comune europene”.

Ca să nu plictisesc, nu mai reproduc din document decât o singură frază, aceea care spune că „cele două părți vor aborda cu prioritate probleme privind redefinirea sferelor de influență și elaborarea unei noi strategii comune care să le asigure, în continuare, un rol dominant în toate problemele internaționale”. N-o fi înțeles Ceaușescu! Exclus! Știu de la generalul Iulian Vlad, că a însoțit prezentarea Raportului cu cele mai clare și detaliate explicații cu putință.

Mai clar decât atât, urma să fie, doar trei zile mai târziu, însuși Țarul Roșu, secretarul general al PCUS, Mihail Gorbaciov. În 4 decembrie 1989, numai la o zi după terminarea întâlnirii de la Malta, în cadrul reuniunii de la Moscova a liderilor partidelor comuniste din țările membre ale Tratatul de la Varșovia, acesta a avertizat în plen, cu trimitere clară pentru toată lumea spre Ceaușescu: „Cine nu înțelege necesitatea rapidă a reformelor, va plăti curând foarte scump!”

Ei bine, dacă cineva, fie el chiar și Klaus Iohannis, își imaginează că cele pomenite mai sus pot permite vreun raționament cât de firav, care să ducă la concluzia potrivit căreia că în România, în 1989, a avut loc o revoluție, eu nu pot decât să-i doresc multă sănătate. În afară de asta, îi recomand președintelui României să-l informeze și pe Mihail Gorbaciov că „respinge cu fermitate orice opinie care pune sub semnul întrebării existența unei revoluții anticomuniste”.

Mirel CUREA