Iohannis, jos laba de pe statul român!

De ce NU președinte ales de Parlament?Această întrebare se pune firesc, din moment ce, în ultima perioadă, în anumite medii românești a apărut ideea unei reforme constituționale. La început mai discret, apoi din ce în ce mai apăsat, lideri politici ori diferiți comentatori și-au exprimat poziția referitor la acest subiect. Asistăm deci la o ”focalizare” pe un subiect care oricum este unul extrem de important. Mai ales că modificarea Constituției nu este o noutate pentru societatea românească a ultimilor ani.

Mai mult, Legea Fundamentală a României are suficiente aspecte care ar merita o dezbatere serioasă, urmată de un eventual demers în sensul modificării la nivel parlamentar. Acum, uite că apare insistent o nouă temă minuțios întreținută pe agenda publică. De această dată una surpriză : nici mai mult nici mai puțin decât renunțarea la sistemul alegerii președintelui de către popor! Și alegerea șefului statului de către Parlament! Cu alte cuvinte, schimbarea formei de guvernământ! Foarte interesant…

Analiza care dă fiori la Cotroceni…
Astfel că poate consilierii prezidențiali, dar și cei ai principalilor jucători politici ar trebui să le vâre sub nas, bărbaților de stat, o analiză mai mult decât pertinentă. Și care în ultimele zile face ravagii la vârful sistemului. Fie și pentru simplul fapt că, atunci când se pune problema schimbării formei de guvernământ, nu prea avem de ales și trebuie să facem apel și la istorie. Pentru că, încă de la începuturile sale, Statul Român modern a optat pentru o formă de guvernământ monarhică. Monarhia constituțională, bazată pe dinastia de Hohenzollern – Sigmaringen fiind legată de cele mai importante momente ale istoriei românilor de la mijlocul Secolului 19 până la finalul celui de al Doilea Război Mondial. Instituția prezidențială în România este mai nouă și nu o putem disocia de ceea ce a însemnat ruperea legăturilor cu instituțiile democratice tradiționale românești, fenomen produs sub amenințarea tancurilor rusești ”eliberatoare”.

Se fac deja cărțile pentru viitoarele alegeri prezidențiale
După decembrie 1989, o revenire la monarhie era imposibilă, în condițiile unui climat social complex și puternic afectat de cei 45 de ani de comunism. Instituția prezidențială a devenit, încă din zorii democrației românești post-decembriste, figura centrală a noii arhitecturi politice a României. De altfel, acest aspect a fost consfințit prin Constituția din 1991 și transformat într-un principiu de bază al statului român.

Românii vor un ”conducător” !
Iar românii au privit cu cea mai mare atenție această instituție democratică și chiar uneori, așa cum reiese din comportamentul electoral al cetățenilor. Statistica arată clar faptul că participarea la vot (deși în scădere constantă după 1990), în cazul alegerilor prezidențiale, a fost sensibil mai mare decât în cazul tuturor celorlalte tipuri de scrutin. Mai mult, alegerile prezidențiale au stârnit cele mai multe și mai puternice emoții în societate. Dezbaterile, efervescența din spațiul public arată cât de importante sunt prezidențialele pentru români.

Guvernul cui va raporta?
Mulți alegători afirmă deschis că nu participă la vot decât la alegerile prezidențiale. Dezamăgirea românilor în raport cu deciziile politice, nevoile oamenilor, dorința de ”a pedepsi” partidele politice își găsesc sensul numai atunci când sunt chemați să își aleagă președintele țării. Practic, oamenii doresc să își aleagă șeful statului (”conducătorul”), iar acest lucru este puternic impregnat în societatea românească. Totodată, chestiunea unei eventuale modificări a Constituției care să privească alegerea Președintelui de către Parlament, ci nu de către popor este esențial a fi privită din perspectivă juridică.

”Reduta” articolului 2…
Astfel, juriștii arată foarte limpede faptul că schimbarea modului de alegere a președintelui ar fi împotriva prevederilor constituționale! De ce? Aceștia explică prin aceea că articolul 2 alin. (1) din Constituția României ( Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum) este aplicabil doar republicii semiprezidențiale. Dar, potrivit art. 152 din legea fundamentală, forma republicană de guvernământ este situată în ”limitele revizuirii”. Ca atare, o revizuire a Constituției care ar avea ca obiect schimbarea formei republicane de guvernământ și care garantează alegerile libere pentru toate organele reprezentative, inclusiv pentru Președintele României, este neconstituțională prin coroborarea art. 2 alin. (1) și a art. 152 din Constituție.

Totodată, este important de arătat că alegerea Președintelui prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, la scrutinul stabilit pentru exercitarea voinței populare, presupune participarea tuturor alegătorilor înscriși în listele elctorale, inclusiv cei aflați în străinătate. Această participare largă duce la crearea unei legitimități a șefului statului superioară oricărui alt mod de desfășurare a scrutinului prezidențial. Sistemul actual de alegere a președintelui conduce la legitimarea acestuia ca șef al națiunii și la sporirea autorității sale morale, la diminuarea multor ambiguități și reticențe, întărind susținerea sa în rândul membrilor întregului corp electoral. Alegerea prin vot direct a șefului statului are un rol determinant în asigurarea derulării relațiilor externe și a stabilității statale.

În primul rând, președintele ales prin vot direct este chemat să vegheze la respectarea Constituției și la buna funcționare a puterilor statale. Referitor la această prerogativă, este important de subliniat faptul că Președintele României se implică în respectarea legii de către autorități, în eliminarea conflictelor juridice de natură constituțională, în realizarea obiectivelor impuse de rolul asumat în gestionarea treburilor publice, contribuind, și pe această cale, la buna guvernare a țării. În consecință, legitimitatea Președintelui ales de întregul popor este de netăgăduit atunci când șeful statului acționează ca mediator (arbitru) între autoritățile publice. În republicile semiprezidențiale, șeful statului are un rol activ în domeniile esențiale ale guvernării statale, spre deosebire de republicile parlamentare, alese de Parlament și alte persoane alese după diferite criterii.

Pe de altă parte, în statele cu sisteme parlamentare (președintele este ales de către Parlament și nu direct de popor), atribuțiile șefului statului sunt mult diminuate în raport cu cele din regimurile semiprezidențiale. Marea lor majoritate este însă încredințată șefului Guvernului sau/și Guvernului. Exercitarea atribuțiilor președintelui într-un regim parlamentar este supusă voinței partidelor parlamentare și confruntărilor dintre acestea.

”Zgomotul” partidelor politice…
În cele mai multe cazuri, atribuțiile șefului statului din regimurile parlamentare sunt încredințate Guvernului sau conducătorului acestuia, fără a se elimina ”zgomotul” partidelor politice în cazul adoptării unei decizii privitoare la aceste competențe și care sunt luate în Parlament sau în Guvern. Dincolo de aspectele care țin de arhitectura sistemului de putere exprimat de Constituție, sunt și câteva aspecte de ordin politic. Schimbarea sistemului de alegere a președintelui este de natură să creeze puternice fracturi în societate, în condițiile în care, deși este instituția care ar trebui să aibă susținerea și încrederea poporului, Parlamentul în România nu beneficiază deloc de o imagine bună în rândul societății. Oamenii/alegătorii s-ar considera abandonați și decuplați de la jocul electoral al alegerii președintelui. Practic, Președintele ar fi rupt de popor, ceea ce ar creea un mare deficit democratic. Mai mult, ar fi eliminată principala supapă socială prin care se elimină frustrările politico – sociale și prin care se manifestă nevoile socio – economice ale românilor. Asta într-o situație economică grea, în care previziunile pentru viitor nu sunt liniștitoare și într-un context geostrategic complex. – national.ro