Ipocrizia lui Victor Ponta si-a atins limita

Pe vremea cand ataca la baioneta guvernul MRU, pentru ca daduse lumina verde la exploarea gazelor de sist, Victor Ponta nu-si imagina probabil ca peste mai putin de doi ani va fi nevoit sa se lupte pentru a impune acest proiect.

Pe vremea cand ii spunea, pe buna dreptate, presedintelui ca nu poate sa spuna tot ce-i trece prin cap, ca nu are voie sa atace deciziile CCR, pentru ca trimite un mesaj gresit societatii, Victor Ponta nu se gandea ca peste putin timp va avea de infruntat decizii ale CCR unde il va durea mai rau.

Pe vremea cand spunea ca acordul cu FMI este o crima impotriva poporului roman, Victor Ponta nu lua in calcul ca va fi nevoit sa semneze cu mana lui unul. Pe cand promitea scaderea ca in povesti a taxelor si impozitelor, Victor Ponta nu se gandea ca va fi nevoit sa adune mai intai bani suficienti la buget pentru a tine corabia pe linia de plutire cu fiscalitatea de acum.

Pe vremea cand ataca legea educatiei adoptata prin asumarea raspunderii guvernului Boc, nu isi imagina ca va emite un ditamai Cod al insolventei nici macar prin asumare, ci prin ordoanta de urgenta si va fi sanctionat pentru asta.

Pe vremea cand critica, pe buna dreptate, guvernul Boc pentru numarul mare de ordonante de urgenta emise, nu se gandea ca va ajunge sa fie campionul absolut al ordoanantelor, 100 pana acum, avand in spate o majoritate parlamentara la care guvernele anterioare nici macar nu visau.

Pe vremea cand ataca neobosit coruptia si clientelismul din guvernele anterioare nu gandea probabil ca “guvernul cel mai cinstit” va fi campionul inculpatilor, incompatibililor, celor in conflict de interese si chiar al condamnatilor.

Pe vremea cand cerea demisia lui Emil Boc pentru ca in strada iesisera o mie-doua de protestatari, cu nemultumiri difuze, nu isi imagina ca va veni vremea cand impotriva sa vor aparea manifestari masive de 5.000, 10 mii de oameni, ca va arunca in greva categoriile sociale pe umerii carora plange cel mai mult, in frunte cu medicii si profesorii.

In general, Victor Ponta s-a comportat mereu ca un copil care crede ca daca el isi acopera ochii cu mainile si nu mai vede pe nimeni nu este nici el vazut.

Dar cu mainile la ochi, Victor Ponta s-a izbit violent de o realitate pe care acum o vede clar, dar pentru care nu are solutii. Exact solutiile pe care le clama in opozitie.

Ipocrizia lui Victor Pona si-a atins limita. Si cel mai rau este ca ii explodeaza in fata toate minciunile, toate demagogiile. Ii explodeaza insa si putinele lucruri corecte pe care le-a zis, pentru ca nu a crezut in ele, pentru ca le-a folosit oportunist, in functie de interesul politic al momentului. Si iata-l facand exact, dar exact ceea ce critica mai sever.

Deocamdata nu scade in sondaje, pentru ca electoratul pe care se bazeaza nu are sensibilitati principiale majore, iar majoritatea scarbita de acest tip de amoralitate oricum este retrasa din jocul politic, in mare masa a absenteimsului.

Dar toate reprezinta un simptom al faptului ca Victor Ponta nu controleaza guvernarea, ca nu are nicio linie, nicio viziune, nicio strategie. Iar asta incepe deja sa se traduca in ceea ce ii afecteaza si pe cei care nu dau doi bani pe principii, dar vad ca farfuria si portofelul le sunt din ce in ce mai goale.

Si poate ca pana la urma vor intelege si ei, ca dintr-un caz-scoala pentru politica romaneasca, ca nu exista bunastare fara principii. Ca o tara condusa de un om, care nu crede de fapt in nimic si nu respecta nici macar propriile vorbe rostite ieri, nu poate fi decat o tara saraca.

Din pacate asta se aplica marii majoritati a clasei politice romanesti, pentru care Victor Ponta este foarte reprezentativ. De Ioana Ene Dogioiu – Ziare.com