„Istoria s-a oprit în 1936” (Totul de atunci e propagandă)

Majoritatea oamenilor cunosc povestea din Matrix. Filmul, apărut în 1999, descrie un viitor distopic în care „realitatea” trăită de oameni este în fapt un simulacru creat de mașinile care doresc să subjuge rasa umană.

Filmul rezonează în continuare cu foarte mulți oameni datorită senzației tot mai acute că lumea noastră modernă este în mare parte o realitate simulată cu ajutorul tehnologiei și al mass media.

În urmă cu mulți ani, scriitorul George Orwell a tras un semnal de alarmă cu privire la condiția de Matrix a omului modern, și a afirmat că „istoria s-a oprit în 1936”.

Sursa acestei vorbe se găsește nu în romanul «1984», ci în eseul «Privind înapoi la războiul spaniol», o meditație pe marginea experienței sale din Războiul Civil din Spania (1936-1939), în care el a luptat de partea republicanilor contra naționaliștilor conduși de Franco. Potrivit lui Orwell, în timpul acestui conflict a devenit conștient de utilizarea pe scară largă a propagandei în consolidarea regimurilor totalitare moderne. „Îmi aduc aminte că i-am spus lui Arthur Koestler ‘istoria s-a oprit în 1936’, la care el a dat imediat din cap în semn de aprobare. Ne gândeam amândoi la totalitarism în general, dar mai precis la războiul civil. Destul de devreme în viață mi-am dat seama că niciun eveniment nu este prezentat corect în ziare, dar în Spania, pentru prima dată, am văzut reportaje care nu aveau niciun fel de legătură cu faptele, nici măcar legătura implicată de o minciună obișnuită. Am citit despre bătălii grandioase desfășurate în locuri unde nu a avut loc nicio bătălie, și o tăcere deplină despre sutele de oameni care au fost uciși. Am citit despre soldați care s-au luptat cu curaj, dar care au fost prezentați ca lași și trădători, iar alții, care nu au văzut nici măcar cum se trage un glonț au fost glorificați drept eroi ai unor victorii imaginare; și am văzut ziare londoneze care răspândeau aceste minciuni, și intelectuali dornici să ridice superstructuri emoționale pe evenimente care nu au avut loc niciodată. Am văzut în fapt istoria fiind scrisă nu în termeni de ceea ce s-a întâmplat ci în termeni de ceea ce ar fi trebuit să se întâmple în acord cu diferitele linii de partid”.

Observațiile de mai sus ale lui Orwell au fost inspirate de epoca celui de-Al Doilea Război Mondial, când regimurile totalitare precum cele din Germania nazistă și Rusia comunistă reprezentau o amenințare la adresa libertății în lume. Dar de atunci, un număr de gânditori au remarcat cum America și alte țări occidentale se îndreaptă spre un „totalitarism soft” în care iubirea de plăceri și o populație tot mai atomizată își cedează libertățile în fața unor ideologii radicale, care își mențin puterea prin educație și un flux constant de propagandă.

Ca urmare a faptului că lumea modernă se bazează pe propagandă, Orwell și-a dat seama că accesul nostru la evenimentele din trecut – precum Războiul Civil spaniol sau Al Doilea Război Mondial – va fi serios compromis.

„Acest aspect mă înspăimântă, deoarece îmi dă senzația că însuși conceptul de adevăr obiectiv dispare din lume. La urma urmei, există șansa ca acele minciuni sau altele similare să treacă drept istorie… O istorie va fi scrisă, și după ce aceia care își aduc aminte războiul vor fi murit, acele minciuni vor fi universal acceptate. Așadar, din toate punctele de vedere practice, minciuna va deveni adevăr”, afirma Orwell.

Orwell nu era naiv în privința istoriei. El a observat că era la „modă” să sugerezi că istoria este în principiu o lungă listă de minciuni și a recunoscut probabilitatea ca mulți istorici „să fi mințit deliberat… sau inconștient să fi colorat ceea ce au scris”. „Dar ce este specific epocii noastre este abandonul ideii că istoria ar putea fi scrisă în acord cu adevărul. Că există un corp… de fapte neutre pe care niciun istoric nu l-ar contesta serios”, adăuga scriitorul.

Dacă reflecțiile lui Orwell sunt adevărate, ne conduc la concluzii înfricoșătoare, și anume la ideea că propaganda din trecut este acum parte din „istoria” noastră, că propaganda pe care o vedem acum la televizor va fi studiată de generațiile viitoare drept „adevăr”, și că realitatea ne scapă din mâini într-o epocă a relativismului și mass-media. Sursa: Anonimus.ro