Iubita mea se cheama Romania !

Te iubesc.

Deși uneori mă faci să plâng.

Pentru că uneori e tare greu să trăiesc cu tine și cu tot trecutul tău.

Te iubesc însă din adâncul inimii și încerc să fac ca relația noastră să meargă. Pentru că ești parte din cine sunt. Fără iubirea față de tine, m-aș înstrăina de mine. Mi-aș frânge rădăcinile.

Așa că încerc să-ți arăt în fiecare zi că te iubesc. Uneori îți vorbesc despre reușitele mele aparent mărunte.

Îți vorbesc în fiecare zi în care am fost mai bună. Sperând că am influențat pe altcineva să fie la fel.

Îți vorbesc și despre eșecurile mele, care uneori mi se pare că ți se datorează și ție.

Felului tău crunt în care ai știut să treci prin viață și prin timp. Istoriei tale crude. Prezentului tău uneori la fel de crud.

Modului în care suferi în fiecare zi în tăcere, pentru ca din când în când să urli de răsună toate zările.

Modului în care ți-ai amorțit atât de tare durerea, încât nici nu mai știi ce te doare.

Nepăsării care uneori pune stăpânire pe tine.

Somnului cu care îți adormi monștrii.

Uneori, recunosc, mă înnebunești.

Pentru că așa ești tu, aduci oamenii în pragul disperării, făcându-i în același timp să te iubească pe viață.

Și știu că toate astea sunt în tine, în mine, în noi…Și simt față de tine toate sentimentele pământului, în același timp…

Până când îmi reamintesc că, în adâncul inimii mele, cu toate astea, te iubesc…

Îți iubesc lacrimile neplânse. Durerea amorțită. Visele neîmplinite sau nici măcar visate. Frumusețea și inocența pe care le ai in ADN. Tot ceea ce ții adânc îngropat.

În felul meu, oriunde sunt, te iubesc în fiecare zi. Iar de ziua ta, pe 1 Decembrie, îmi permit să arăt și public cum te iubesc eu.

Ești parte din mine, dragul meu pământ românesc. La mulți ani !

de Mihaela Marinas