Judecătoarea Adriana Stoicescu: Judecătorii au fost și ei victimele abuzurilor! Oamenii fanatici, care primesc putere absoluta pot deveni bestii.

Judecătoarea Adriana Stoicescu, președinta Tribunalului Timiș, a postat un mesaj public în care își exprimă nemulțumirile legate de situația actuală din justiție: Azi, asistăm neputincioși la talibanizarea justiției. Nici acum, în al treisprezecelea ceas, nu suntem în stare să spunem adevărul, să punem piciorul în prag și să resetăm sistemul judiciar.

Redăm integral mesajul judecătoarei Adriana Stoicescu:

„Constantele evoluției noastre ca neam sunt pupincurismul și întoarcerea armelor.

Desigur, ambele exercitate cu mult patos și iubire de țară.

Toată istoria noastră am avut înfiptă în ceafă câte o încălțare: că a fost condurul turcesc, cizma germană sau bocancul sovietic, nu ne-am simțit bine fără stăpân. Nu suntem în stare să facem nimic cum trebuie, de la început până la sfârșit; alergam degrabă să primim confirmări și mângâieri pe creștet, căci asta ne iese cel mai bine: să stăm cu capul plecat. Începem cu elan, în ovațiile asistentei și sfârșim patetic, aruncând cu zoaie unul în celalalt, având o singură preocupare: să căutam vinovații pentru eșecul inevitabil, de altfel îndelung așteptat.

Nici justiția nu a rămas neatinsa de obiceiurile tradiționale.

De aproape 15 ani tot ce înseamnă funcție importantă în parchete stă sub semnul politicului; iar noi, vezi Doamne, nu știam …

Numirile au fost tranzacționate mizerabil, precum o marfă oarecare, dar potențial generatoare de profit în viitor; iar noi, vezi Doamne, nu știam…

Toate convulsiile de astăzi sunt consecința directă a implicării politicului în numirile în funcțiile de conducere de la nivelul Parchetelor.

Iar noi am contribuit, prin indiferență și neimplicare, la degringolada de azi.

Toate semnalele venite din presă au fost trecute sub tăcere; toate sesizările judecătorilor adresate factorilor de decizie din justiție au fost ignorate.

Când mizeria a dat pe dinafară, în loc să facem curățenie, ne-am apucat să ii trimitem, pe cei arătați cu degetul, la fereală.

Azi, asistăm neputincioși la talibanizarea justiției.

Nici acum, în al treisprezecelea ceas, nu suntem în stare să spunem adevărul, să punem piciorul în prag și să resetăm sistemul judiciar.

Preferam să facem ce știm mai bine: să răcnim unii la alții, preocupați doar de a le închide gura celor care nu sunt de acord cu noi.

Nimeni nu vrea, parcă, să audă, adevărul: au fost abuzuri.

Judecătorii au fost și ei victimele abuzurilor.

Nu poți vorbi de un judecător independent atâta vreme cat procurorul lui de ședință are competenta de a se sesiza din oficiu, de a-i face un dosar, pentru ca pur și simplu poate și trebuie să raporteze îndeplinirea planului cincinal la tinte-judecatori/procurori.și

Toate acestea trebuie să se termine, daca vrem să vorbim de o justiție cu adevărat independenta.

De aceea, aleg să am încredere în colegii mei, procurorii din Secția de investigare a infracțiunilor din justiție.

In ciuda apocalipsei care pare să vină, pentru că așa ne spun cei care, nu-i așa, se pricep.

Aleg să am încredere în procurori cu vechime de 18 ani, cu grad de Parchet de pe lângă Curte de Apel.

Aleg să am încredere că nu vor avea ținte; că nu vor mai fi urmăriți penal judecători care resping propuneri de arestare sau dau soluții de achitare.

Aleg să am încredere ca nu vor mai exista bilanțuri nord-coreene, în care numărul de vieți distruse să fie un motiv de laudă deșanțată.

Aleg să am încredere că factorul politic nu va fi un “actor” al urmăririi penale a magistraților, când aceasta va fi declanșată, pentru ca acești procurori își vor exercita funcția cu demnitate, onoare și probitate profesionala.

Aleg să am încredere în colegii procurori.

Si să sper ca am învățat cu toții din experienta trecutului.

E tot ce mi-a rămas.

Si poate ar fi momentul să ne maturizam.

Si să acceptam ca oamenii fanatici, care primesc putere absoluta și sentimentul impunității depline pot deveni bestii.

Si să nu mai primim lecții de zbor de la papagali care se cred vulturi, dar care nu au aripile dezvoltate și au zburat doar în vis.

Singurul lucru pe care știu să îl facă este să cârâie la adăpostul coliviei aurite.”