Jurnalul unui interlop maghiar închis pentru deţinere ilegală de arme: „N-am avut chef să slujesc o ţară care de mult ne-a fost luată de români“

Un controversat om de afaceri din Miercurea Ciuc, cu un palmares infracţional impresionant, a fost condamnat pentru a doua oară pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, după ce la casa sa de vacanţă au fost descoperite o armă de vânătoare, muniţie şi un sistem de ochire optic cu lunetă pe timp de noapte.

Attila L. Salamon (47 ani) a fost condamnat definitiv de Curtea de Apel Târgu Mureş la un an de închisoare în regim de detenţie, menţinându-se condamnarea dispusă iniţial de Judecătoria Miercurea Ciuc. Aceasta este cea de-a cincea condamnare pe care omul de afaceri de etnie maghiară o primeşte în ultimii nouă ani.

Attila L. Salamon mai are la activ condamnări pentru proxenetism, complicitate la trafic cu minori, tăinuire, abuz de încredere si o altă fapte de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

Cercetările în acest caz s-au declanşat în urma autosesizării procurorilor care îl anchetau pe Attila Salamon într-un alt dosar. Cu ocazia percheziţiilor efectuate la casa de vacanţă pe care acesta o deţinea în Miercurea Ciuc, au fost descoperite o armă de vânătoare – armă de foc, letală, cu glonţ, marca Winchester, calibru 30-30WIN, muniţie şi un dispozitiv – sistem de ochire optic cu lunetă pe timp de noapte, cu infraroşu, cu reticul de ochire şi lanternă destinat armelor lungi, marca Titanium, toate în stare de funcţionare. Arma de vânătoare se afla ascunsă într-un locaş amenajat în grinda casei, pe latura sudică a acesteia, în exterior, în zona care se delimitează casa de un şopron de lemne. Percheziţiile au avut loc în timp ce Atilla L. Salamon se afla încarcerat într-un alt dosar încă din 2012.

Audiat de către procurori, acesta a invocat că arma de vânătoare găsită la casa sa de vacanţă nu îi aparţine. Cabana, împreună cu 2 hectare de teren, a fost administrată, când timp s-a aflat după gratii, de sora sa şi, din câte cunoaşte, ea a închiriat casa pentru perioade scurte de timp unor vânători din Ungaria şi Franţa. A recunoscut că îi aparţine doar dispozitivul de ochire.

Sora bărbatului a invocat că a folosit respectivul dispozitiv pentru a privi noaptea de pe balcon când lătrau câinii, întrucât locuia singură în casa din pădure în care ar fi intrat de mai multe ori hoţi. Ea a subliniat că închiriase casa unor vânători din străinătate şi chiar observase la un francez o armă asemănătoare celei găsite în casa fratelui său.

Procurorii şi, ulterior, judecătorii au apreciat ca fiind nesincere atât declaraţia inculpatului, cât şi cea a surorii lui. Cu ocazia cercetărilor, s-a constatat că arma descoperită în casa de vacanţă aparţine unui vânător din Ungaria care reclamase furtul acesteia.

DAT DE GOL DE JURNALUL DIN PUŞCĂRIE
Ulterior percheziţiilor domiciliare, procurorii au făcut o percheziţie şi în celula din Penitenciarul Codlea, unde era încarcerat Attila L. Salamon, ocazie cu care a fost descoperit un jurnal în care bărbatul îşi scria memoriile. În urma traducerii autorizate, din maghiară în română, anchetatorii aveau să descopere că afaceristul, care nu este deţinător legal de arme, implicit nici vânător, îşi povestea aventurile vânătoreşti. În jurnal, Salamon mai consemna că a refuzat să efectueze stagiul militar în România, pentru că el aprecia că românii i-ar fi furat ţara de origine.

”Cercetările au relevat o pasiune a inculpatului cu privire la deţinerea şi folosirea armelor de foc. Astfel, deşi nu s-a probat în cauză comiterea unor infracţiuni de braconaj, s-a considerat că este evident faptul că arma de vânătoare era deţinută de inculpat (în perioada în care acesta s-a aflat în stare de libertate), în scop de practicare fără drept a vânătorii. S-au avut în vedere antecedentele penale ale inculpatului cu privire la deţinerea de arme de vânătoare dar şi înscrisurile identificate la data de 12.11.2014, cu ocazia efectuării unei percheziţii domiciliare la camera E 2.39 din secţia E2 a Penitenciarului Codlea, unde inculpatul executa o pedeapsă privativă de libertate” au menţionat anchetatorii în actul de sesizare al instanţei.

„NU M-AM NĂSCUT SOLDAT, DAR POT SĂ MÂNUIESC ARMA, CA ORICINE ALTCINEVA”
În jurnal, Attila L. Salamon relata din memorie aspecte despre folosirea, manipularea, întreţinerea şi funcţionarea armelor. Conform însemnărilor, acesta deţinea o armă, în mod nelegal, încă din 2008.

S-au reprodus în cuprinsul rechizitoriului mai multe fragmente din traducerea însemnărilor şio Attila L. Salamon: „Era o seară de toamnă târzie … şi prietenii mei, pe care i-am cazat în casa mea de la pădure se pregăteau de culcare. Au venit din Ungaria. Eu mă pregăteam de vânătoare, le-am spus şi lor, dacă au chef să vină cu mine. Au fost obosiţi după drumul lung, aşa că au decis, întâi se vor odihni bine în această linişte bună … Puşca am pregătit deja în cursul zilei, am dat cu ulei cu grijă, am curăţat, şi ţeava, după care am verificat dacă luminează bine lanterna pe care am montat-o lateral pe ţeava.

Nu m-am născut soldat, dar pot să mânuiesc arma, ca oricine altcineva. De la obligaţia armatei am fugit, pentru că nu am avut niciun chef sa slujesc o ţară care de mult ne-a fost luată de români. Din această cauză mai târziu am învăţat să umblu cu arma.

Cu puşca pe umăr am păşit curajos în sus, pe drumul abrupt, drumul meu mă conducea prin pădurea deasă pe pusta poienii ….

Peste un sfert de oră de mers pe jos am ajuns într-o pădure, unde ochii mei s-au obişnuit repede cu întunericul. Am păşit prudent între crengile uscate căzute de pe brazi, m-am străduit să fac cât mai puţin zgomot. Mă mai opream din când în când, ţinând pauze scurte, ascultam, când deodată, din apropiere am auzit un boncănit adânc de cerb, spărgând liniştea nopţii, nu departe de mine. Pe spatele meu transpirat în urma mersului pe jos am simţit trecând frisoane. Am stat nemişcat, parcă ambele picioare ar fi prins rădăcină ….

Puşca încărcată la ţeava am ridicat-o la umăr desfăcându-i siguranţa. Forma cerbului se contura vag prin binoclu, ochiul meu îi căuta omoplatul, imediat cum l-am fixat, am apăsat pe trăgaci”.

ARMA RESTITUITĂ ADEVĂRATULUI PROPRIETAR
În timpul procesului, a fost audiat, prin comisie rogatorie internaţională şi proprietarul de drept al armei, cetăţeanul maghiar Attila Laszlo Vegh. Acesta a declarat că arma în cauză alături de alte valori au fost furate din proprietatea tatălui său, al cărui moştenitor este, autorii furtului nefiind identificaţi. Nici el, nici tatăl său nu l-au cunoscut pe Attila L. Salamon. Martorul a precizat că el nu a fost în România, iar tatăl a fost anterior anului 1997 sau 1998, dar niciodată cu arma. El solicită restituirea armei furate, cerere ce a fost admisă de instanţă.