Klaus Iohannis, marele prieten al evreilor

Domnul Klaus W. Iohannis este un filosemit prin definiţie, cum am aflat şi de la organizaţii evreieşti, în urma afirmaţiilor mele legate de respingerea în funcţia a domnului Ilan Laufer. Totodată mă bucur să constat că mai există organizaţii evreieşti în această ţară, care dezbat în manieră cabalică dacă un evreu are dreptul sau nu să se simtă discriminat. Îmi imaginez că subiectul i-a adus într-o situaţie delicată să comenteze acţiunile preşedintelui, mai ales după ce l-au decorat cu medalia „Dr. Wilhelm Filderman – Răsplată pentru merit”. Odată decorat nu poate fi antisemit prin definiţie, precum nici Ilan Laufer nu are nevoie de girul comunităţilor evreieşti ca să se simtă discriminat.

Citim că îşi asumă încălcarea unor reguli statutare ale organizaţiilor evreieşti, şi îşi alege cuvintele astăzi cu prudenţă. Domnul Klaus W. Iohannis este remarcat în spaţiul public prin iubirea şi simpatia pe care o poartă evreilor. Să mă explic:

Cum poate să fie președintele României, un prieten al evreilor,care 12 ani a fost, de asemenea, președintele Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR), care se pretinde a fi succesorul legal al unei foste organizații naziste? Opoziţia preşedintelui la comanda Berlinului de a muta ambasada țării la Ierusalim este doar un mic detaliu.

Angajamentul său față de cauzele pro-evreiești este remarcabil. După ce a fost ales, s-a implicat pentru prima dată pe 27 ianuarie 2016, de Ziua Internațională a Holocaustului, când a susținut evenimentul intitulat „Cu fața, în spatele sârmelor ghimpate: Deportarea etnicilor germani în URSS”. Ca să nu mai vorbim că, în 2016, România preluase președinția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance – IHRA).

Această comemorare a suferințelor autorilor războiului care au fost deportați din România în URSS, la această dată, a creat o echivalență falsă între făptuitori și victime și, de fapt, a ignorat Holocaustul.

În timpul mandatului său de șef al FDGR, am fost martorii obtinerii succesiunii în România, de fapt și de drept, a unei organizații naziste care a fost desființată în 1944 pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de statul român în cadrul tratatelor de pace la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Această legalizare a succesiunii unui grup pro-hitlerist poate avea consecințe deosebit de grave, nu numai pentru supremația legii în România, ci și pentru ordinea juridică internațională, bazată pe tratatele care au pus capăt conflagrației mondiale.

În procesele de la Nürnberg, „Grupul Etnic German” a fost clasificat drept o organizație fascistă vinovată de sprijinirea războiului lui Hitler, inclusiv în ceea ce privește Holocaustul. „Grupul Etnic German” a fost dizolvat în 1944 și a fost interzisă reînființarea acestuia ca urmare a obligațiilor asumate de guvernul român în temeiul Acordului de armistițiu încheiat cu aliații (articolul 15 din acord).

Evreii, un popor cu o profundă conștientizare a istoriei au fost sensibilizaţi de-a lungul timpului pentru ceea ce înseamnă duşmănia unora. Consider că la nivel personal Ilan Laufer are tot dreptul să fie subiectiv, atunci când se simte discriminat.

Iar Germania, în frunte cu Klaus Iohannis, stăpâneşte din ce în ce mai bine jocul de a se transforma dintr-un perpetuator într-o victimă. Ne rămâne decît să-l lăudăm pentru iubirea pe care Grupul Etnic German o purta populaţiei autohtone prin dispreţ şi evreilor prin exproprieri. Iar Germaniei să-i plângem de milă. – Autor: Radu Golban