SUA exersează războiul împreună cu Armenia

Portalul de statistică STATISTA vorbește, destul de clar, despre 587 de baze militare americane ”situate în străinătate”. Aceste ”așezări” reprezintă o amenințare constantă pentru guvernele naționale respective, chiar și în timp de pace. Pentru că armata înseamnă putere și cine are puterea face regulile. Puterile mondiale concurente sunt dotate mult mai modest: Rusia întreține opt baze militare în străinătate, iar China are un total de cinci baze de acest tip.

Exerciții militare americane în Armenia

Recent, Armenia și-a anunțat intenția de a desfășura exerciții militare comune cu SUA. Deși numărul de soldați implicați pare a fi mic, Armenia este un stat riveran al conductei Baku-Tbilisi-Ceyhan. Cel care controlează materiile prime controlează economia mondială. Și aceasta este tocmai dorința urgentă a SUA. Controlul este, de asemenea, ceea ce SUA dorește în Siria.

Furtul de petrol al SUA în Siria

SUA mențin 24 de baze în Siria. Cea mai mare bază militară americană se află în câmpul petrolifer Al-Omar din estul Siriei. Este binecunoscut faptul că SUA pompează cu sârg petrol sirian sub protecția armatei sale, îl scoate din țară și îl vinde pe cont propriu. Peste tot în lume actul se numește furt. Cu excepția, bineînțeles, a țărilor NATO – mass-media lor se pare că nu a aflat nimic despre infracțiune.

Prezența SUA în Germania

Numai în Germania există 20 de baze militare americane. A crede că amenințarea permanentă servește la protejarea Republicii Federale este o superstiție propagată de mass-media la putere. Dar chiar și tăcerea publică cu privire la suveranitatea germană considerabil restrânsă arată realitatea: prezența americană influențează discursul public până la autocenzură.

Sfârșitul blocurilor – nu și al înarmărilor

Atunci când divizarea lumii părea să se fi încheiat în 1991, odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, s-a răspândit o speranță nefondată de pace generală în lume. Sfârșitul blocurilor nu a însemnat nicidecum sfârșitul contradicțiilor dintre bogați și săraci, sfârșitul intereselor de putere și de profit. Deși blocul estic nu mai era o putere serioasă, Occidentul nu a dorit să pună capăt reînarmării sale și nici principala putere occidentală, SUA, nu a vrut să renunțe la pretențiile sale de dominație mondială.

O lume fără interese dominante?

Pentru o vreme, Rusia – în calitate de principal moștenitor al Uniunii Sovietice – a sperat că ar putea exista fără rival, alături de SUA. Odată cu dizolvarea Pactului de la Varșovia – omologul NATO, speranța s-a manifestat pe plan militar. Dar, din Afganistan, în Iugoslavia, în Libia și în Irak trupele NATO au pus un capăt sângeros credinței prietenoase și copilărești într-o lume fără interese dominante.

NATOizarea regiunii Asia-Pacific

Republica Populară Chineză, care s-a comportat multă vreme ca și cum ar exista o lume neconcurențială din punct de vedere militar, a ieșit și ea la rampă după summitul NATO de la Vilnius, la care au participat Japonia și Coreea de Sud. ”Global Times”, un organ de presă în limba engleză al PC Chinez, a scris atunci despre o ”cvasi-alianță” și despre o ”NATO-izare a regiunii Asia-Pacific”.

Sfârșitul Războiului Rece, dar nu și al războaielor fierbinți

Sfârșitul Războiului Rece nu a pus în niciun caz capăt războaielor fierbinți din lume. Doar atunci când popoarele lumii vor pune capăt profitului din război, doar atunci când lăcomia SUA de a domina lumea va lua sfârșit, ne poate aștepta la o lume pașnică.