Legaturile institutului Elie Wiesel cu Securitatea bolșevică

Sorin Iulian, ofițer de Securitate, este (încă) membru al Colegiului de onoare al Institutului Wiesel, deși a decedat pe 23 martie 2013. Cum s-ar zice, este nemuritor !

El a fost „în problemă” încă din vremea lui Gheorghiu-Dej (cf. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2005-06-06/scandal-cu-securisti-in-comunitatea-evreiasca-din-romania.html).

Sorin a fost și cel care l-a susținut pe Al. Florian în calitate de catindat la conducerea FCER, tentativă nereușită care explică fricțiunile frecvente cu conducerea Comunității : „Directorul executiv al I.N.S.H.R., conf. dr. Alexandru Florian, a mulţumit fostului secretar general şi preşedinte interimar al Federaţiei, av. Iulian Sorin, pentru că l-a încurajat să candideze” (cf. http://www.jewishfed.ro/downloads/congres/buletin3.pdf, p. 3, col. 2).

Avem deci un institut pentru istoria și memoria holocaustului (în realitate un institut care se ocupă cu terorismul cultural și reeducarea societății) în care director este un activist comunist (Florian), șef de drept-și-de-fapt un alt activist, tot comunist (Ioanid), iar în Colegiul de onoare sunt membri șeful propagandei lui Ceaușescu (Iliescu) — și șef al taților lui Ioanid, cel-cu-știința-și-tehnica și, respectiv, Florian, cel cu marxism-stalinismul — și un securist-securist (Sorin).

Să tragem aer în piept și să recapitulăm : să zicem că IICCMER, instituția corespondentă, ar avea la butoane așa : un supervizor și un director care au fost membri ai Mișcării Legionare (sau ai NSDAP, dacă poftiți), iar între membrii Colegiului său de onoare un fost șef al propagandei regimului Antonescu-Sima (sau pe Goebbels însuși) și un fost membru al Poliției legionare (sau măcar al Siguranței antonesciene, ca să nu zicem chiar al SS).

Ei, cum arată aceste două-greutăți-două-măsuri ? Așa mă gândeam și eu…

Și ce facem noi, tovarășii, pentru a acoperi această înșelătorie ? Ne luptăm cu victimele comunismului, cu plăcuțele, statuile și denumirile de licee…

via I.P.