Ludovic Orban, fiu de securist dat afară din Securitate și condamnat pentru furt

LUDOVIC ORBAN, UN LIBERAL PUR SÂNGE…..DE SECURIST!

Ludovic Orban reprezintă un caz tipic, o slugă clasică a sistemului ticăloşit menţinut pe linia de plutire a clasei politice exclusiv datorită caracterului său infect, care l-a recomandat pentru cariera politică. Orban a debutat public, recomandându-se, cu ani în urmă, pe site-ul oficial al PNL-ului drept cel mai dur critic al partidului lui Ion Iliescu cel care va „împiedica orice încercare de compromis cu acesta”, cel care „va descuraja bârfa, sforăriile, intriga, calomnia, linguşeala, lenea şi veleitarismul”. Orban este însă chiar campionul tuturor acestor însuşiri. Cât despre compromisul cu PSD, atât a luptat cu PSD-ul încât a devenit ministru mulţumită PSD (şi desigur datorită proptelei Patriciu, patronul său în sens deplin).

Instalat de Patriciu drept şef al ofensivei anti-Băsescu după scandalul bileţelelor privind Dosarul Rompetrol, Ludovic Orban a făcut eforturi disperate pentru a se remarca, prin obscenitate şi trivialitate deşănţată, în ochii adevăratului şef al PNL. Ludovic Orban şi-a dovedit cu prisosinţă fidelitatea în perioada izbucnirii scandalului ROMPETROL când a sărit să-şi apere patronul din calitatea de preşedinte al PNL Bucureşti afirmând că „după cazul Dinu Patriciu nici un cetăţean al României nu se poate simţi în siguranţă” – jignind astfel toţi cetăţenii României care n-au nici un motiv să fie puşi în aceeaşi oală cu jefuitorii economiei naţionale.

Liberal pur sânge…de securist

În acelaşi material postat pe site-ul PNL, Ludovic Orban se mai autocaracterizează drept un „liberal pur-sânge, produs veritabil al mişcării liberale”. Tot aici el mai spune „sunt un adversar al tuturor partidelor desprinse din PCR indiferent că s-au numit FSN, PDSN, PDSR, PRM, pentru că toate au fost urmaşe ale PCR”. O confesiune de credinţă care îl închipuie pe Orban drept o întruchipare a liberalismului şi un duşman ireductibil al grupării Iliescu. Sângele invocat de ipocritul Orban ascunde însă o componentă – nu chiar atât de pură, ba chiar extrem de jegoasă…Orban este, în logica ascendenţei invocată chiar de el, un „securist pur sânge”, dar şi infractor de cea mai joasă speţă. Deoarece Orban uită se menţioneze că se trage dintr-un securist şi infractor condamnat.

Tatăl lui Orban a fost securist în perioada cea mai neagră şi mai plină de blestemăţii a Securităţii. Bătrânii membri ai AFDPR care mai sunt în viaţă şi-l amintesc încă pe măcelarul din Braşov, sceleratul căpitanul Orban, renumit pentru sadism şi maniac al bătăilor crunte.
A fost dat afară în perioada anilor ’60 când aparatul încerca să îşi schimbe faţa. Ulterior a lucrat la Abator, unde, ca fost securist, şi-a făcut de cap. A fost arestat pentru furt, fiind în lot cu fostul director al ONT, Şerbanică, un caz cunoscut la vremea aceea. A făcut puşcărie la Penitenciarul Codlea ceea ce nu l-a oprit pe fiul său, Ludovic să-şi dorească să servească Partidul, astfel că, după absolvirea facultăţii de Tehnologie a Construcţiilor de Maşini din Braşov, în 1988, şi-a propus să intre la Ştefan Gheorghiu. Imediat după absolvire, la un an, a devenit, ajutat de „structuri”, învăţăcel în ale activismului PCR la Ştefan Gheorghiu.

Politruc de nădejde

Munca de inginer la fabrică nu i-a surâs, vocaţia de politruc fiind mult mai aproape de fibra sa intimă. După revoluţie se metamorfozează în liberal, aripa deplin conspirată, şi se înscrie la continuatoarea şcolii de activişti de partid Ştefan Gheorghiu, la SNSPA, instituţie fondată de ofiţerii şi activiştii partidului comunist, în sedii puse la dispoziţie de SRI. Conducerea SNSPA era asigurată de cadre de nădejde, apropiaţi ai lui Ion Iliescu, care avea nevoie de o instituţie care să asigure necesarul de linia a doua de cadre şi slujbaşi ai reţelei cominterniste care apucase să pună mâna pe conducerea statului. Autor: Octav Pelin