Mai întâi România și abia apoi democrația

Declarația de la ȚEBEA

Ținem să ne exprimăm nedumerirea și nemulțumirea profundă pentru prestația inacceptabilă a autorităților noastre față de ofensiva susținută a revizionismului maghiar, a cărui agresivitate nu mai poate fi tolerată sub niciun motiv. Avem înțelegere pentru libertățile și drepturile oricărui cetățean, inclusiv dreptul său de a petiționa, de a cere orice, chiar și luna de pe cer. Dar când cetățeni români, de etnie secui și maghiari, se întrunesc în număr de câteva sute sau mii ca să pretindă autonomie teritorială și o fac în acordurile imnului național al unui stat dintotdeauna neprieten, nu mai este vorba de exercitarea unui drept, ci de un atentat la valorile fundamentale ale statului român. Ne aflăm în fața unui caz penal, de încălcare a legilor și Constituției, și nu înțelegem ce anume îi mai împiedică pe guvernanți să dea riposta cuvenită unor indivizi atât de iresponsabili. Oare guvernul așteaptă ca atitudinea acestor aventurieri să se generalizeze la întreaga masă a secuilor din România?!

Îngrijorați suntem nu numai dinspre partea organelor statului român – procuratură, Ministerul de Interne, Guvern, Președinte, ci și cu privire la lipsa de reacție a mass mediei din România, a clasei politice. Oare gazetarii și politicienii români au pierdut cu totul conștiința și imperativul interesului național?

Nemulțumirea noastră este cu atât mai mare cu cât ofensiva revizionismului maghiar se bazează, și de această dată, pe premise false, a căror evidențiere întârziem s-o facem cu toată autoritatea politică și științifică ce poate fi convocată în acest sens. Avem astfel în vedere adevărul stabilit o dată pentru totdeauna de numeroși istorici, inclusiv cei mai mari istorici maghiari: adevărul că secuii și maghiarii sunt popoare diferite.

Dacă secuii vor autonomie, ei trebuie să se gândească la una singură, de care au mare nevoie ca să intre și ei în rândul popoarelor libere: autonomia față de maghiari, față de UDMR, față de Budapesta! La ultimele recensăminte, sub presiunea UDMR și a Budapestei, secuii s-au declarat maghiari, astfel că în momemtul de față secuii sunt singura minoritate etnică din România care nu este recunoscută ca atare. Și asta nu pentru că societatea românească refuză a le acorda secuilor acest drept, ci pentru că liderii secuilor s-au lăsat antrenați în politica UDMR, a Budapestei, transformând secuimea într-o masă de manevră a revizionismului maghiar. Această atitudine a liderilor secui poartă numele de trădare a propriei etnii, trădare a neamului secuiesc!

La presiunile UDMR și ale Budapestei, care i-au determinat pe secui să se declare maghiari, iar nu o etnie de sine stătătoare, nu s-a găsit niciun lider secui care să protesteze și să le deschidă ochii secuilor asupra acestei înșelăciuni, asupra primejdiei de moarte pe care o reprezintă jocul de interese în care s-au lăsat atrași în folosul exclusiv al Budapestei. Vocile răzlețe ale unor tineri secui care au cerut recunoașterea secuilor ca etnie de sine stătătoare au fost cu brutalitate acoperite. Au fost în schimb bine mediatizate declarațiile prin care secuii din România și-au abandonat istoria, propria identitate etnică.

Secuii sunt azi în pericol de a-și pierde pentru totdeauna identitatea națională, de popor vechi pe acest pământ, mai vechi decât maghiarii.

Dar dacă chiar vor să-și salveze ființa națională, secuii au într-adevăr nevoie de autonomie, dar nu față de români, față de România, ci autonomie față de maghiari, față de politica duplicitară a Budapestei, care se folosește de secui pentru a menține sau crea un climat de tensiuni internetice în Transilvania. Este bine cunoscută această politică a Budapestei, pe cât de agresivă, pe atât de ridiculă. Dar nu putem uita că această politică de minciuni și diversiune a avut cândva câștig de cauză, provocând imense suferințe în Ardeal. Nu avem nicio garanție că o conjunctură istorică atât de nefastă cum a fost cea din august 1940 nu se mai poate ivi. Nu vrem să se mai repete diktatul de la Viena, să mai ajungem ca soarta noastră să depindă de decizia unor cancelarii răuvoitoare sau prost informate!

Guvernanții noștri și clasa politică trebuie să se pună în acord cu opinia publică românească și să manifeste toată fermitatea față de demersul destabilizator de țară la care se dedau UDMR și celelalte organizații de esență teroristă întreținute și manevrate de Budapesta. Aplicarea cu strășnicie a legilor în acest caz se impune și nimeni în lume nu va avea motiv să condamne în vreun fel fermitatea guvernului român. Dimpotrivă, slăbiciunea și toleranța guvernului român față de proiecte politice separatiste atât de aberante riscă să creeze un precedent periculos pentru toate statele din Europa.

Somăm guvernul României, pe Președintele Țării, partidele parlamentare, să abandoneze lupta pentru ciolan și alte beneficii clientelare și să răspundă cum se cuvine celor care agresează cu fățărnicie și insolență Neamul și Țara noastră!

Până când să li se mai rabde udemeriștilor obrăznicia și lipsa de loialitate față de Țară?!

Până când vom mai răbda, noi, românii, să fim guvernați de persoane total insensibile la imperativul interesului național, superior oricăror alte considerente?!

Dreptul poporului român de a-și apăra statul național, făurit cu atâtea sacrificii, este un drept care prevalează față de orice alte considerente și principii politice, prevalează chiar și față de exigențele unui regim politic democratic! Mai întâi România și abia apoi democrația!

Salvarea Patriei, pretutindeni în lume, este legea supremă! Autor: Ion Coja