Marea TIGANIADA

Îmi propusesem să nu scriu despre acest subiect care de secole parcă, ne-a invadat ochii, urechile, nasul, pielea şi toţi porii, graţie televiziunilor dornice de ţigănie şi fuste ridicate la uşa cortului, care asigură rating şi bani unei prese de doi bani. A fost pur şi simplu grotesc, greţos să vezi cum toate televiziunile, toţi moderatorii, toţi redactorii se întreceau care mai de care să prezinte „ultimele noutăţi” de la catafalcul „regelui” Florin, din gura aurită a nu ştiu cărui bulibaşă sau de la poarta cimitirului. Televiziunile se băteau care să ocupe un loc mai în faţă, să transmită mai din” inima” evenimentului ştirile. Reporteri şi cameramani suiţi pe platforme lângă dricul răposatului, probabil s-au bătut care să obţină locul respectiv, alţii probabil ar fi cerut să se suie în tron lângă defunct ca să prindă ultima lacrimă din ochişorii nu ştiu cărei pirande, a fost o bătaie de joc la adresa populaţiei cum rar am mai văzut. 

A murit acum aproape 2 luni, marele istoric Gheorghe Buzatu. Nu ştiu dacă au pomenit două televiziuni despre moartea acestui om care cu adevărat a însemnat ceva pentru ţara asta. A fost un mare istoric şi nu şi-a acordat singur acest titlu a fost recunoscut, cu toate antipatiile legate de încercarea sa de a-l reabilita pe Antonescu şi de a arăta că românii ca popor nu se fac vinovaţi de faptele săvârşite în Pogromul de la Iaşi.

Nu am să fac referiri la cel decedat, Dumnezeu să îl odihnească, dar ceea ce s-a întâmplat pe lângă acest deces nefericit şi după el şi mai ales amploarea care a fost dată acestor treburi de familie este curată ţigănie, în sensul cunoscut al termenului. Plecând de la intervenţia preşedintelui cu trimiterea doctorului „penal” în Turcia, urmată de declaraţiile primului ministru, ca de obicei lipsite de orientare, arătând că practic este mai afectat de trimiterea doctorului Brădişteanu la capul unui bolnav decât de vânzarea voturilor românilor, aceluiaşi individ pe care acum îl face nesimţit numai pentru că s-a rupt căruţa în drum şi nu-şi mai vorbesc la telefon, totul a fost o ţigăneală. La aşa preşedinte, aşa premier” coabitator”. A urmat ţigănia cu banii, cei 300 mii euro pe care nu se ştie cine susţinea că trebuia să îi plătească famelia decedatului. Domne ce dramă, rămânea regele în Turcia pentru că nu avea cine să plătească spitalizarea. Mă şi mir că nu s-a organizat un teledon pentru rezolvarea acestui caz social. Până la urmă s-a rezolvat problema cu jumătate din suma vehiculată. Cine a fost isteţul care a venit cu suma aia, numărând a la Anastase? Nu se ştie, nici nu mai interesează pe nimeni, deşi ar fi interesant de văzut de unde a apărut acea cifră şi de ce. A fost cumva aruncată ca cifra celor 60000 de decedaţi la Timişoara în 89? A fost o intoxicare, dacă da, cu ce scop şi a cui ? Iote că nimeni nu vrea să ştie. Dar am mai bifat o ţigănie cu ocazia asta. A urmat cea de la organizarea înmormântării, în care săracii reporteri mai-mai să fie bătuţi de rudele decedatului care nu voiau să îi lase să intre să filmeze şi ei vata din nările regelui. De, aşa e când întri în ţigănie, ieşi cam şifonat. Nu la fel a ieşit şi domnul preşedinte care a intrat ca un soare şi a ieşit ca un preşedinte reales. Am dormit liniştit după ce l-am auzit pe Dorinel, viitorul semirege, declarând cu glasul tremurând că papa Traian este al doilea tată al lui. Acum am înţeles eu şi sensul expresiei prezidenţiale „ţigancă împuţinată” şi capetele în gură date prin Constanţa şi alte expresii neaoşe de care gura prezidenţială face uz cu atâta largheţe. Frăţia cu Cioabă şi cumetria cu Mondialu a făcut din preşedinte un om nu numai extra-ordinar şi ci multilateral. Şi totuşi pe Florian Cioabă nu l-am auzit niciodată vorbind precum ilustrul nostru preşedinte.

După acest eveniment cu izgonirea reporterilor şi primirea preşedintelui tată, a urmat comanda costumului. După ce toată lumea plângea că nu sunt suficienţi cocoşei să îl aducă pe rege din Turcia, aflăm imediat că „pardesiul” este adus pe 500 de Euro taman din America şi că este dotat cu încălzire centrală şi aer condiţionat, probabil climatronic. Ei da, aşa mai zic şi eu. Nu mai pomenesc de celelalte „pregătiri” că nu mai contează, dar au fost invitaţi să participe toţi supuşii care doreau. Erau aşteptaţi cam 100 de mii de întristaţi. Păi la atâţi participanţi la ultimul suspin, dacă ar fi venit fiecare de acasă cu 4 euro, ar fi achitat onorariul doctorilor şi ar fi lăsat şi un ciubuc peşin doftorilor de îi primeau ăia pe cei din famelie şi în concediu în spital 3 ani gratis. Dar de, aşa e rommul, mai întâi se vaită că nu are apoi aruncă cu banii fără număr dar şi fără rost. De ei nu mă miră, este în tradiţia lor, dar televiziunile care timp de o săptămână ne-au intoxicat cu Cioabă pe 3 ani ce scuză au ? Vorbim de ani de zile de impresia pe care unii ţigani o fac în Europa, ne plângem că suntem confundaţi cu etnia rromă, că toţi europenii când spun români fie din confuzie fie de răutate spun ţigani, dar să îmi spună cineva ce ar fi crezut un cetăţean străin care a deschis televizorul pe un post tv românesc în ultima săptămână, văzând pe toate posturile, la toate orele, un singur subiect: „regele Cioabă”. Tâmpit să fi fost acel cetăţean european să nu creadă că toată România e în doliu că le-a murit regele, regele ţiganilor. Şi atunci de ce ne mai plângem, dacă ne ţigănim singuri ? Ponta se ţigăneşte cu Băsescu, RTV cu Realitatea, B1Tv cu Antena 3, copii lui Cioabă între ei PNL cu PSD, PSD-iştii între ei. Nici nu se aşeză bine ţărâna pe sicriul ăla cu AC, că începu ţiganiada pe moştenire şi coroană. Cei doi băieţi cucuieţi ai lui Florin au pus de o ceartă pe moştenire de era să se lase cu sânge. Până la urmă ca să nu se facă de cacao, mai făcură răpede o coroană de mahmudele prinse în nituri de aluminiu şi gata, ambele capete se văzură încoronate, unul naţional şi altul internaţional. Ca în filmele cu ţigani. Cine crede că s-a terminat ţiganiada se înşeală. Pentru înveselirea telespectatorilor televiziunile ne-au adus în faţa ochilor câţiva pomanagii supăraţi că nu au primit apă şi suc după ce s-au plimbat pe lângă dric 7 km. Săracii oameni, au fost înşelaţi de prezenţa lui Băsescu la curtea regală, au crezut că a început campania electorală şi fuga şi ei la o sticlă de ulei, un kil de zacăr, un pix şi un breloc. Canci, ca să îl parafrazez pe Împăratul Iulian care supărat că domnul Tudor Barbu şi o domniţă reporter se râdea în studio când vorbea el, împăratul, l-a făcut pe nenea Tudor ca la uşa cortului, lăudându-l că e bun la „dat limbi”. De măi nene Tudore, o şti el ceva împăratul şi poate ştie şi DD că până să pleci din partidul lui, nu deschideai gura fără să pomeneşti numele celui care te-a pus pe listele partidului şi te-a făcut parlamentar. Cine se amestecă cu tărâţele cică că e mâncat de porci.

Acum ţiganiada nu se va termina aici, dihonia abia a intrat în „familia regală”, să vedem cum se termină războiul celor două lalele. Ăla mic era şucărit rău de tot, lu ăl mare nu prea îi mai ardea de declaraţii de presă, situaţia nu e de loc clară. Dar am auzit la unele televiziuni prea curând ţiganizate, unele expresii care mi-au tăiat răsuflarea: „Regina Mamă”, „Consiliu de coroană”, „tradiţii monarhale”.Doamne ajută-mă, dă-mi zile să trec peste această perioadă că dacă o mai ţin televiziunile mult cu Marea Ţiganiadă, o să sparg televizorul.

După înmormântare, ca la noi, au urmat criticile. Unele voci spun că de fapt nu a fost înmormântare conform „tradiţiilor monarhale”, pentru că regele fiind penticostal, nu trebuia să se arunce bani pe traseu, sau că penticostalii nu poartă bijuterii şi atunci cum se împacă coroanele cu penticostalul? Lucru încurcat, săraca „casă regală” încercând să împace şi capra şi varza, a făcut-o ca la uşa cortului. Ţiganiada merge mai departe. După bătaia pe coroane urmează bătaia pe avere, nu mai contează ce spune tradiţia sau „consiliul de coroană”. Acuma se scot la bătaie toate atuurile, toţi aşii, toţi popii, indiferent de rit sau culoare. Ăla micu socoti că dă bine la şatră să arată el cât de pretin de şpriţane e cu Băse şi scoasă neşte poză dă famelie, în care el se ţine de gât cu iubitorul de „ţigănci împuţite”. Nene Dănuţeeeeeeeeee, mai ştiu eu pă unul dă se filma de gât tot cu prezidentul şi acum joacă table la Jilava, aşa că nu te lăuda tete. Mai uşor cu intimităţile prezidenţiale, că e cu două feţe ca chiloţii la care visează Iulian: pe afară e leopard şi pe dinăuntru… ptiuuuuuuuuuu!

Bomboana pe coliva regală a pus-o împăratul Iulian, alt auto-înscăunat ca şi Cioabă, ca şi Băsescu. Acesta a făcut un coup de foudre pentru chiloţii Dezvoltării Sociale şi musai să îi ceară de la stăpânire. Fosta madam Cocoş de curând eliberată din ghearele robiei matrimoniale nici nu a apucat să răsufle bine aerul libertăţii că hopa pretindentul. Domnule, mare patimă mare, Junele Iulian, arde ca o flacără cu ochii la chiloţii fecioarei Elena. Acum eu nu ştiu care sunt ”obiceele” pe la fraţii rromi, dar la noi, la români, fata se cere la părinţi sau dacă o inviţi la dans, la bărbat. Nu ştiu ce vrea să facă împăratul cu Nuţi, poate un dans, poate un menaj, dar a cerut-o direct la preşedintele Băsescu. Ce să însemne asta ? Că marele împărat, nu ştie că între Băsescu şi Elena Udrea nu există nici o legătură de sânge sau o şti el ceva ce nu ştim noi ? Să fi schimbat sângele? Nu ştiu, dar declaraţia lui Iulian este cât se poate de serioasă, apelul la domnul preşedinte prin care oferea orice ca să i-o dea sau să i-o lase, fără echivoc. Şi atunci despre ce vorbim aici ? Confuzie, sau informaţii clasificate? Grea situaţie pentru domnul preşedinte care trebuie musai să dea un răspuns împăratului. Păi la cât de plin de solicitudine şi amabil a fost faţă de un amărât de rege, nu poate să îl lase pe Împărat cu ochii în soare nu ? Sau intervenţia sa către Brădişteanu nu s-a datorat „rangului regal” al lui Cioabă ci relaţiilor personale? Păi dacă e aşa e cam nasol, că a făcut uz de prerogativele de preşedinte pentru rezolvarea unei probleme personale şi asta se numeşte trafic de influenţă. Ce spune administraţia prezidenţială?

Acum, uite că veni şi ziua de 23 August, ziua în care expiră interimatul domnului Ponta pe tronul transporturilor. PNL trebuie să sugereze, Ponta să propună, Băsescu să semneze. Aparent e simplu, practic însă e mai greu decât peţitul lui Udrea. După ce Silaghi, înghesuit de madam Kovesi, prietena lui Ponta a cedat presiunilor prezidenţiale, gândind că e mai bine deputat redistribuit de Satu Mare decât ministru de Rahova, Crin, după ce s-a întâlnit şi el cu Băsescu tot aşa pe ascuns, dar fără Dragnea şi Ponta, a decis să cedeze şi el probabil îmbrobodit sau speriat, sau amândouă, ca şi Ponta, de cererile prezindenţiale. Aşa se face că s-a gândit să i-l propună lui Ponta pe Nini Săpunaru. Gluma asta e mai tare decât cererea împăratului Iulian. Şi copii de grădiniţă ştiu că dacă vămile au ajuns la nivelul de performanţă de pe timpul lui Blejnar, asta se datorează bazelor puse de Nini. Pe lângă Nini, Silaghi este crin imperial. Nici Crin nu este chiar aşa de neajutorat să nu ştie că Ponta, sau Băsescu nu îl vor accepta pe Nini, dar l-a împins în faţă la cererea lui Băsescu, pentru a-l pune pe Ponta într-o situaţie fără ieşire printr-o propunere de neacceptat. Dacă îl acceptă pe Nini, Ponta riscă un refuz justificat al lui Băsescu. Dacă nu îl acceptă, riscă un .. scandal în USL care şi aşa tremură din toate încheieturile. Este foarte curioasă poziţia regatului Transporturilor, este clar ca lumina zilei că Băsescu vrea şi insistă ca Ponta să semneze privatizarea CFR sau să o anuleze şi să se facă astfel de râs în faţa Europei, cu două privatizări ratate. Numai în locul lui Ponta să nu fii. Ce mai tura-vura, a început marea ţiganiadă. Mai ieşim din ea? De Marin Neacsu – Ziua Veche