Marele mister al Revoluției dezvaluit: Cum a fost doborât avionul care pleca de la București cu filmările ziariștilor străini

Avionul umanitar București – Belgrad, prăbușit la Vișina, în Dâmbovița, pe 28 decembrie 1989, rămâne unul dintre marile mistere nedescifrate ale Revoluției Române. Conform procurorului militar Dan Voinea, care s-a ocupat o vreme de dosar, cursa transporta filmări realizate de jurnaliștii străini prezenți la București și a fost doborâtă de un proiectil lansat din unitatea militară Boteni. Bucăți din aeronavă sunt și acum pe câmpul unde s-a prăbușit.

Și fostul șef de securitate al companiei TAROM 1989 susține că respectiva cursă aeriană, în care se aflau șase membri ai echipajului și un jurnalist englez, a fost special gândită de generalul Victor Atanasie Stănculescu pentru a fi prăbușită.

28 decembrie 1989. România abia scăpase de Nicolae Ceaușescu. Teroarea încă domina Bucureștiul. Ziariștii străini care au filmat și fotografiat o parte dintre momentele cheie ale Revoluției erau captivi în oraș. Din ordinul liderilor Consiliul Frontului Salvării Naționale, nucleul care preluase puterea, avioanele erau consemnate la sol, din 22 decembrie, ora 19.00.

Valentin Duță, fost șef al Departament Securitate TAROM: Aeroportul era arhiplin de lume care ar fi dat sume foarte mari ca să poată pleca din țară.

Conform procurorului militar Dan Voinea, proaspătul pol al puterii de la București țintea distrugerea imaginilor de culise surprinse de jurnaliștii străini. Ian Henry Perry, fotoreporter la ziarul britanic „Sunday Times”, filmase destule.

Dan Voinea fost procuror Dosarul „Vișina”: În toate zilele în care au avut loc evenimentele din decembrie 1989 în București a fost pe străzile Capitalei și a filmat și a făcut chiar schimb de casete și fotografii cu alți ziariști. A filmat chiar și în Comitetul Central, acolo a luat și interviuri. Oricum, a plecat cu un sac de casete. Și lucrul ăsta a pus un pic pe jar pe cei care îi urmăreau pe ziariștii străini. Pentru că documentele cu care a plecat el erau de natură să-i demaște pe cei care au tras în decembrie 1989 în populația răsculată împotriva regimului comunist.

Pe 27 decembrie, o persoană din influența Consiliului Frontului Salvării Naționale i-a transmis jurnalistului Ian Perry că poate părăsi țara cu un avion umanitar care urma să decoleze spre Belgrad, după sânge pentru transfuzii. Englezul și-a anunțat colegii de breaslă alături de care era cazat la hotelul Intercontinental. Majoritatea i-au dat materiale filmate pentru a le preda redacțiilor din occident. Zborul a fost oficializat în zorii zilei de 28 decembrie. Fostul șef al securității Tarom 1989 își amintește că-n dimineața aceea pilotul instructor Ion Chifor aștepta pe platoul aeroportului, laolaltă cu echipajul. Ian Perry avea în bagaje, conform dosarului, 14 casete video.

Decizie neașteptată, când toate avioanele erau consemnate la sol
Valentin Duță – manager Departament Securitate Tarom 1989: M-am dus la ei: ce căutați voi, ce-i cu voi aici? Păi, spune, am fost chemați să zburăm. Ce să zburați măi, că nu zboară nimeni, n-a fost controlat niciun avion și s-a tras foarte puternic pe pistă și peste tot. Ce e aia să…? Domne, noi am primit ordin. Asta vorbeam cu comandantul Chifor Ion, prieten bun al meu și un emerit pilot. Spun: stai să vorbesc cu directorul. Vorbesc cu directorul, dau telefonul. Domne, eu am mai fost o zi la serviciu și se trăgea în draci. Nu putem să dăm drumul la un avion să zboare. N-au fost controlate, n-au fost… La care directorul îmi spune să execut ordinul și să las comentariile. Mi-a spus: tovarășul Duță, știți ce înseamnă a executa un ordin? Știu. Executarea.

Dan Voinea spune că cel care a avizat acest zbor a fost generalul Stănculescu.
Valentin Duță – manager Departament Securitate Tarom 1989: La Belgrad ei duceau ziaristul ăsta și se întorceau. Au primit ordinul că pleacă cu ăla singur, ăsta e ordinul și la revedere!

Reporter: De ce n-au plecat și alți jurnaliști?

Valentin Duță: Nu știu, nu știu… Probabil că mințile ticăloase care au făcut regia asta au spus că nu ar fi bine.

Reporter: A fost o regie?

Valentin Duță: După convingerea mea a fost o regie clară. L-am întrebat pe Chifor, comandantul, unde zboară și ce pasageri are. Și-mi spune: Dom-ne, ceva foarte curios. Zbor la Belgrad și am un singur pasager. Un englez. Un ziarist englez care avea toate însemnările lui și concluziile lui, plus și celelalte ale colegilor. Filme, notițe…

Reporter: Ce fel de filme?

Valentin Duță: Tot ce privea așa-zisa Revoluție. Ziaristul englez nu trebuia să ajungă în Anglia sau la ziarul la care era angajat. Nu trebuia să ajungă. Erau prea multe lucruri care ar fi putut fi divulgate de aici, din țară. Și care nu trebuiau să ajungă în presa străină. Mai ales occidentală.

Pe 28 decembrie 1989, la ora 11 și 6 minute, aeronava Antonov AN – 24, cu 6 membri ai echipajului, plus jurnalistul Ian Henry Perry a decolat din Otopeni, spre Belgrad.

Valentin Duță: N-a trecut jumătate de oră și a venit telefonul că au căzut.

Conform raportului primei cercetări la fața locului, avionul a fost lovit de un proiectil lansat din unitatea militară Boteni. Aripile i-au fost gasite la 650 de metri distanță de locul prăbușirii. N-a supraviețuit nimeni.

Dan Voinea: Când a ajuns aproape de Boteni (n.r – unitatea militară Boteni) s-a tras asupra avionului. De cercetarea la fața locului s-au ocupat o procuroare și un criminalist de la Titu. Care au fost foarte corecți, zic eu. Au făcut fotografii la fața locului, au încheiat proces verbal și în fotografii și-n procesul verbal au subliniat faptul că pe fuzelajul avionului erau urme de proiectil.

Aurelian Istrate – Primar comuna Vișina:Era o zi de iarnă, senină. Un zgomot pe cer. Un avion care urma să se prăbușească cu o dâră de fum în urma lui.

Valentin Duță: Ce mi s-a părut foarte curios, că rușii au și fost acolo. Avionul era Antonov 24 de construcție rusească. Concluzia lor a fost: lovit de un corp exterior! Asta înseamnă lovit de o ghiulea. S-a tras în el.

Reporter: A fost un avion doborât de către militarii de al Boteni?

Dan Voinea: Da. Din moment ce sunt probe în acest sens, urme de proiectil pe fuzelajul avionului, clar că s-a tras asupra avionului.

Certificatele de deces ale tuturor celor șapte victime sunt în arhiva primăriei Vișina. Cazul a bulversat atunci localitatea…

Aurelian Istrate: Cam așa s-a întâmplat! – da, așa a fost. Sunt imagini de la locul accidentului!

Reporter: Sunt imagini de la Associated Press, nu?

Aurelian Istrate: Foarte mulți localnici au fost prezenți.

Gheorghe Nuță a fost primul civil care a ajuns lângă fiarele avionului.

Gheorghe Nuță – localnic din Răscăeți: Am auzit avionul urlând. Și deodată a căzut aici. Și-am venit aici la fața locului. Chiar primul, primul am fost, da. Când am sosit aici s-a văzut acolo dezastrul, avionul. Acolo, uitați, e groapa. Și în partea asta, pe aici, erau, prin mărăcinii ăștia, corpuri de oameni. Mâini rupte, tot dezastrul. Erau agățate mâini, burtă prin pomi. Aici, uite, groapa unde a căzut avionul… Era mai mare. dar s-a mai astupat, s-a mai… Din avion nu a mai rămas nimic. Roțile avionului erau înfipte aici. După aia a venit poliția, cum a fost atunci. Ne-a zgornit de aici și au făcut cercetări ce au știut ei. Nu ne-a luat nimeni niciun interviu.

Cum s-a încercat mușamalizarea
Dosarul „Vișina” a ajuns la Parchetul Militar. S-a încercat ascunderea cauzelor reale ale prăbușirii. Prima soluție a fost neînceperea urmăririi penale.

Dan Voinea: Am infirmat soluția. A preluat dosarul un alt procuror militar, dar și acesta a dat, după un an și ceva, aceeași soluție de neîncepere, motivând că a existat un fenomen de givraj pe botul avionului care i-a schimbat direcția de mers în jos, spre sol. Și așa s-a prăbușit.

Procurorul militar Voinea nu a fost de acord nici cu noul verdict. A chemat familiile victimelor și le-a prezentat dosarul.

Dan Voinea: Unii erau la rândul lor piloți. Și se pricepeau foarte bine la aviație. Și mi-au spus: domne, procurorul ăsta își bate joc și de noi și de dumneavoastră. Pentru că givrajul nu se face pe botul avionului. Acolo este cel mai fierbinte loc.

Procurorul Voinea a refuzat să închidă dosarul. Între timp s-a pensionat, iar cazul a rămas în analiză la Secția Parchetelor Militare. Semnele de întrebare referitoare la anchetă sunt însă destule. Primul civil care a ajuns lângă avionul prăbușit nu a fost interogat, de exemplu, niciodată.

Reporter: Nu ați fost chemat, n-a discutat nimeni cu dumneavoastră?

Gheorghe Nuță – localnic: Nimeni, nimic. Decât dumneavoastră acum.

Reporter: Doar noi?

Gheorghe Nuță: Da!

Reporter: În 30 de ani? Deci în 30 de ani ați discutat, dumneavoastră, doar cu noi, Digi24?

Gheorghe Nuță: Acum, la ora asta!

Nici Valentin Duță, șeful securității Tarom, în 1989, nu a fost audiat de procurorii dosarului „Vișina” niciodată.

Reporter: Procurorul de caz a stat de vorbă cu dumneavoastră?

Valentin Duță: Nu, nu! Spre deosebire de procurorul de caz de la Balotești care… cu care am discutat ore întregi, aici nici măcar nu l-am văzut și nici măcar nu știu cine a fost.

Oficialii Consiliului FSN, de atunci, au anunțat că avionul prăbușit la Vișina plecase la Belgrad să aducă sânge pentru răniții revoluției. Și totuși, la bord nu se afla niciun cadru medical. După 30 de ani, din toată drama a rămas o cruce din fier ruginit, în pădurea Mălineasa.

Pământul de la Mălineasa e încă plin de bucățele contorsionate de avion…

În 2006, Parchetul Militar a anunțat familiile victimelor că avionul fusese închiriat de jurnalistul Parry! Și cam atât. La Bușteni, în curtea bisericii, este înhumat pilotul instructor Ion Chifor. Rudele sale trăiesc în localitate, dar nu vor să mai răscolească momentul 1989. În memoria lui Ian Parry, prietenii și familia au înființat un fond de burse pentru încurajarea tinerilor fotografi. Familia sa așteaptă încă rezultatele anchetei.